Din Caucazul de Sud la gurile Dunării: două întrebări pentru România ridicate de războiul din Karabahul de Munte/Arțah

Printr-un îndrăzneț atac fulgerător, după o blocadă dură de peste 9 luni, Azerbaidjanul a rezolvat problema Karabahului de Munte, republică secesionistă locuită de etnici armeni, care timp de trei decenii a fost de facto independentă, cu sprijinul Armeniei și al Rusiei. Odată ce larga majoritate a celor 120000 de armeni din Arțah, așa cum numesc ei regiunea, se vor fi refugiat în Armenia, de frica masacrelor comise de azeri, Azerbaijanul va avea control total și nedisputat asupra hotarelor sale moștenite de la sovietici și recunoscute internațional și se va îndrepta spre un nou obiectiv important de politică externă: obținerea, prin diplomație sau prin forță, a unui coridor către enclava Nahicevan prin provincia armeană Syunik.

Nimic nu pare a sta în cale Azerbaidjanului. Armenia este mică și slabă, înconjurată de dușmani. Rusia, fost garant al statu quo-ului favorabil armenilor în Caucazul de Sud, nu doar că este slăbită și distrasă de războiul din Ucraina, dar și frustrată pentru că se dovedește o putere imperială în picaj liber. Observă cum nu se poate împotrivi Azerbaidjanului și Turciei, ba mai mult, și cum Armenia încearcă să scape de alianța otrăvită impusă de la Moscova și curtează puterile occidentale, care din păcate pentru Erevan, sunt la rândul lor dezinteresate și neputincioase.

În acest context, pare că Rusia va ajunge să se mulțumească cu a definitiva trădarea foștilor aliați armeni, intrând într-o înțelegere cu Turcia și Azerbaidjanul pentru a împărți Caucazul de Sud astfel încât să îi mai rămână totuși câte ceva: doar suzeranitatea nedisputată asupra unei Armenii cu leadership-ul democratic decapitat violent și înlocuit de niște vasali cleptocrați (acțiune în derulare în prezent, fără prea mult succes însă deocamdată).

Această expunere nu este una informativă – nu știu câte persoane din publicul românesc sunt interesate cu adevărat de conflictul din Caucazul de Sud mai mult decât de un fapt divers – ci ilustrativă.

Ce doresc să ilustrez este cum la alte margini ale fostului imperiu sovietic, unde Rusia a încercat să își mențină puterea în ciuda declinului său lent din ultimii treizeci de ani, accelerarea decăderii moscovite este în prezent speculată de cei care s-au pregătit intens pentru când va veni această clipă.

Întrebările care se pun sunt: 1. la marginea de la noi a imperiului sovietic suntem oare pregătiți să profităm la maximum de accelerarea declinului Federației Ruse? 2. o vom face oare?