La vremuri noi, tot noi…

O știre ca un trăznet a apărut luni pe agențiile de presă: în urma remanierii guvernului britanic condus de conservatorul Rishi Sunak, noul ministru de externe al Regatului Unit este … vechiul prim-ministru David Cameron, al cărui nume va fi legat pe veci de organizarea în 2016 a referendumului scăpat de sub control în care britanicii, burdușiți cu dezinformare, au ales să iasă din Uniunea Europeană.

Dacă ar fi aceasta singura tinichea legată de coada lui David Cameron…

Nu este cazul însă. Populismul și inabilitatea crasă care l-au făcut pe Cameron să pornească un referendum împotriva căruia a făcut campanie, sigur de victorie, pentru a se trezi la sfârșit cu o înfrângere catastrofală cu consecințe istorice pentru Regatul Unit, i se adaugă, de pildă, lăcomia și imoralitatea de a face un lobby dezgustător pentru Greensill Capital și de susține cu nonșalanță proiectul preponderent chinezesc al hub-ului Colombo Port City.

Întrebarea legitimă a oricărui observator este următoarea: de ce trebuie reșapată figura tristă a unui politician slab și individ imoral, a unui loser elitist și oportunist?

Ceva pare a fi în neregulă cu sistemul politic britanic dacă în loc să se regenereze aducând lideri noi, proaspeți, viguroși, recurge la asemenea soluții penibile pentru popularea cabinetului de miniștri. Explicația cea mai la îndemână este aceea a osificării unei oligarhii politicianiste restrânse care a golit de conținut democrația, instituind un monopol asupra exercitării puterii.

Într-o asemenea realitate, nu mai este resimțită nevoia de a propulsa lideri noi care să cucerească publicul cu viziunea și carisma lor, pentru că puterea este văzută de elita conducătoare ca fiindu-i inalienabilă. În loc ca deciziile privind politica de cadre să fie luate pe criteriul responsabilității față de alegători, ele au la bază aritmetica meschină a intrigilor și coteriilor de partid.

Boala aceasta politică este mai răspândită. Iată chiar la noi, prim-ministrul Ciolacu și-l ia drept consilier (tot în domeniul politicii externe!) pe fostul premier Ponta, plagiator dovedit, incapabil să gestioneze scandalul Colectiv, prin urmare revanșard și veșnic intrigant în a reveni în prim plan în politica românească, deși decența ar solicita să lase locul altora.

Cu oarecare alte simptome, boala apare și în SUA, unde pe de o parte Partidul Republican a devenit prizonierul sectei trumpiste, iar Partidul Democrat nu are capacitatea de a produce un alt lider cât de cât credibil în afara unui bătrânel a cărui carieră politică în Congres și în administrația prezidențială se întinde pe o cincime din istoria totală a SUA!

Rămâne de văzut cum va evolua boala și cât se va mai răspândi în rândul statelor occidentale.