Geți, daci, români, olandezi. Despre furtul coifului de la Coțofenești și al brățărilor din Munții Orăștiei

Furtul coifului getic de la Coțofenești și al celor trei brățări dacice din Munții Orăștiei este bineînțeles o pierdere semnificativă pentru patrimoniul cultural din România: ele sunt piese arheologice descoperite pe teritoriul țării și păstrate la Muzeul Național de Istorie din București. Se subliniază însă prea mult că pierderea ar fi a României: țara noastră este doar custodele modern al acestor bunuri, dat fiind că suprapune în mare măsură teritoriul locuit de geți și de daci în antichitate. Pierderea este a umanității în general, căci cele patru obiecte sunt printre cele mai rafinate expresii artistice ale acestei civilizații care, alături de cele produse de populațiile iberice, celtice, germanice ori scitice, se numără printre marile civilizații antice ale Europei, dincolo de Roma și de Grecia. Este o civilizație foarte interesantă, realizată pe un solid fundament tracic, dar care absoarbe cu inventivitate și originalitate influențe grecești și scitice, mai târziu celtice și romane, înainte de a cunoaște un sfârșit abrupt, violent, chiar la momentul în care atinsese apogeul său cultural, ca urmare a cuceririi de către Imperiul Roman.

Emoția puternică din România se datorează mai multor factori. Statul modern român s-a clădit începând cu 1848 pe baza unei ideologii naționale care sublinia – simplist, ca orice ideologie, și în ton cu spiritual european al vremii – originea dacică și romană a poporului român. Rolul romanilor în acest amestec ideologic era de a sublinia conexiunea românilor cu Occidentul și cu marile valori ale civilizației moderne, cel al dacilor și geților de a conferi individualitate și de a sublinia cumva un așa-zis drept istoric al românilor asupra teritoriilor pe care le locuiau. Spre deosebire de vestul Europei, unde naționalismul ca ideologie s-a estompat după 1945, în România el a fost recuperat și cultivat de comuniști, perpetuându-se în forme nu mult diferite de secolul al XIX-lea și în prezent. De aceea, dispariția artefactelor este resimțită foarte puternic emoțional, ca o lovitură adusă identității naționale.

Dar există și multă furie pentru că acest furt, pentru care în realitate instituțiile românești au o vină minoră și discutabilă, aduce în prim plan realitatea tristă a subfinanțării cronice și punerii într-un con de umbră a culturii și patrimoniului istoric în România. Deși elitele politice românești adeseori recurg rudimentar la istorie și mândria națională pentru a obține voturile cetățenilor, în fapt numeroase situri arheologice sunt distruse, multe muzee se află într-o stare avansată de degradare, personalul de specialitate este plătit la limita subzistenței și umilit. Actualul premier, care deplânge acum preocupat furtul artefactelor, i-a luat anul trecut în derâdere pe angajații din muzee care au protestat pentru restaurarea demnității lor sociale prin refuzul de a mai organiza pro bono popularul eveniment Noaptea Muzeelor, spunând că vine el să facă voluntariat în locul lor. Deși mulți politicieni acuză că tezaurul a fost dus la aparent minorul Muzeu Drents din Assen, uită să spună că cea mai mare parte a Muzeului Național de Istorie a României din Centrul Vechi al Bucureștiului este închis din 2002. Cetatea getică Argedava, situată la doar 20 km de capitală, cu o importanță istorică similară Numantiei pentru Spania, nu este deloc pusă în valoare, ci parțial acoperită de gunoaie, distrusă de extinderea unui cimitir modern și de teribiliști pe ATV-uri și, mai nou, primejduită de construcția unei autostrăzi, autoritățile locale și guvernamentale fiind total nepăsătoare în ciuda semnalărilor repetate ale arheologilor.

Dacă mai adăugăm și lupta electorală actuală dintre forțele politice mainstream, pro-occidentale, și extrema dreaptă, care acuză Occidentul de exploatare și recurge fantezist și anti-științific la antichitatea dacică drept model de independență și suveranitate, luptă care a dus chiar la anularea alegerilor prezidențiale, puteți înțelege lesne de ce furtul obiectelor de tezaur a stârnit o furtună perfectă în România.

Articolul reprezintă o versiune dezvoltată a opiniilor exprimate de autor pentru cotidianul spaniol El País, într-un reportaj publicat aici.

Sursa foto: Europa FM