Diplomaţia rusă în Ucraina de astăzi evocă duplicitatea brutală a celei sovietice din urmă cu câteva decenii. Ajutorul dat fraţilor slavi este un alt nume pentru invazie, în vreme ce convoaiele umanitare au aerul unei coloane de tancuri. Provocările pe care Rusia lui Putin le duce mai departe, premeditat şi cinic, forţează limitele dreptului internaţional şi subminează întregul eşafodaj al păcii globale.

Istoria nu se repetă în forme identice, niciodată, dar un anume gust al trecutului ne revine pe buze, în acest clipe. În urmă cu trei decenii, preşedintele Reagan, cu acel curaj vizionar care l-a definit în confruntarea cu tirania sovietică, descria capacitatea URSS de a fi acel imperiu al răului ce ameninţă fundamentele lumii libere. Anii au trecut şi peste energia cu care Vestul a luptat în “Războiul Rece” s-a aşternut praful relativismului cultural şi al visurilor utopice. Iată , însă, că un alt imperiu al răului, Rusia lui Putin, vine să se ridice, asemeni unui ţarism sovietic a cărui ambiţie este extinderea imperiului renăscut. Poate că mesianismul leninist lipseşte, poate că ameninţarea nu mai are o dimensiune termonucleară, dar un nucleu de brutalitate şi de agresivitate palpită în adânc, însufleţind această campanie de agresiune împotriva Ucrainei.
Imperiul lui Putin nu s-a născut o dată cu anexarea Crimeii.Reprimarea opoziţiei, ( condamnarea dizidenţilor amintea de zelul brejnevist), atacul împotriva Georgiei, intimidarea Moldovei au fost tot atâţia paşi în direcţia acestei restauraţii imperiale şi tiranice. Autocratismul lui Putin se hrăneşte din capacitatea de a uni cele două linii istorice ce au mizat pe represiune, autarhie şi expansiune teritorială:combinaţia de rigiditate ţaristă şi de grandoare sovietică este marca regimului său. Kremlinul lui Putin pare locuit de fantomele lui Alexandru al III-lea şi Iuri Andropov.

Ordinea lui Putin este una esenţialmente reacţionară. Lichidarea libertăţii de opinie, sugrumarea criticii, edificarea unui cult al Conducătorului sunt semnele unei derive ce anulează mai toate câştigurile ruse în deceniile de după Glasnost. Cu siguranţă, aşa cum notau Vladimir Tismăneanu şi Marius Stan, Putin este vârful de lance al unei contrarevoluţii, ce lichidează orice aspiraţie de transparenţă. Pluralismul politic este de neimaginat în această societate controlată atent şi domesticită prin cenzură.

Critica putinismului şi a rapacităţii sale imperiale nu trebuie confundată, aşa cum propagandiştii Kremlinului o sugerează, cu rusofobia. Putin şi clica sa sunt cei care au încătuşat naţiunea rusă. Dizidenţa rusă, ca şi cea sovietică înaintea ei, salvează onoarea unui popor. Andrei Saharov a fost vocea care a sfidat tăcerea Imperiului răului. Strategia de transparenţă a lui Gorbaciov a fost triumful acestei Rusii a deschiderii şi raţiunii. Ca de atâtea ori, Rusia este scindată între cruzimea cnutului şi promisiunile libertăţii. Putin este parte din seria de conducători ce vede în liniştea cazarmei şi a Gulagului unica manieră de existenţă a statului rus. Lupta împotriva lui Putin este şi o luptă pentru eliberarea naţiunii ruse.

În absenţa fermităţii democratice, noul imperiu al răului nu va putea fi oprit. Sacrificarea Ucrainei nu va fi decât un nou ruşinos München. Alte naţiuni vor urma. Iar tirania putinistă se va înstăpâni peste Rusia, ca un sarcofag impenetrabil şi etern.

Articol apărut în LaPunkt

 

Tags: , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu