“Ne dorim ca România să fie o democraţie vibrantă, cu drepturi şi oportunităţi pentru toţi. Singura condiţie pentru ca acest lucru să se întâmple este ca tot mai mulţi români să fie implicaţi!” – Marisa MacIsaac

Eugen Stancu: Statul de drept/Supremaţia legii sunt teme tot mai prezente în spaţiul public românesc, însă tensiunea acestei discuţii îmi aminteşte mai degrabă de dezbaterea legată de “formele fără fond” din sec. XIX. Eşti Rule of Law Officer în cadrul Ambasadei SUA din Bucureşti şi este extraordinar pentru LaPunkt să găzduiască un interviu cu tine. Pentru început, aş vrea să te întreb, cum ai ajuns să lucrezi în cadrul Ambasadei SUA din Bucureşti în acest domeniu?

Marisa MacIsaac: Iniţial, am fost în Macedonia şi, când unul din colegii din ambasadă a plecat, am devenit Rule of Law Officer. Atunci nu ştiam foarte multe despre această problematică. Nu mai lucrasem în acest domeniu, nu sunt avocat. Dar am avut şansa unei echipe extraordinare în jurul meu!

Eugen Stancu: Ai sugerat că nu ai studii juridice. Care a fost parcursul tău înainte să îndeplineşti rolul pe care îl ai acum?

Marisa MacIsaac: Am obţinut o licenţă (BA) în teoria artei, un master în Law, Politics and Economics of the EU făcut în Germania, iar înainte de a lucra la Departamentul de Stat am avut propria companie în domeniul turismului. Practic nu am o pregătire specifică, însă atunci când te alături Departamentului de Stat te pregăteşti şi ajungi să îndeplineşti orice îndatorire îţi este dată. Aşa am ajuns Rule of Law Officer…

Eugen Stancu: Aş vrea să îmi spui ce presupune funcţia pe care o ai? Te întreb asta şi pentru că mi-e greu să fac corespondenţa să cred că Romania ar avea poziţii similare în cadrul misiunilor sale diplomatice din străinătate…

Marisa MacIsaac: Aşa este! Nici noi nu suntem numeroşi în ambasade, nici în Bucureşti. Cu ce mă ocup? În primul rând, scriu rapoarte despre ce se întâmplă în România: despre sistemul juridic, despre Parlament, despre poliţie, alegeri, tineri, iniţiative privind transparenţa – pentru a informa Washingtonul în legătură cu ce se întâmplă aici. În esenţă sunt precum reporterul unui ziar, numai că audienţa mea este guvernul Statelor Unite: pot fi oameni din Departamentul de Stat, Departamentul de Justiţie, Departamentul Apărării, mergând apoi până la Congres sau chiar la nivelul Casei Albe.

Eugen Stancu: Aş vrea să-mi vorbeşti despre experienţa ta din România. De pildă, ce slăbiciuni ai observat în privinţa statului de drept de când ești aici? Care ar fi aceste particularităţi în comparaţie cu ţările din jur?

Marisa MacIsaac: România nu este mult diferită comparativ cu ţările din regiune. Sunt în această zonă de aproape 15 ani şi pot să spun că România nu prea iese în evidenţă în privinţa problemelor legate de statul de drept cu excepţia faptului că aici s-au făcut eforturi considerabile în privinţa corupţiei, dar mai ales la nivel înalt. Nu însă şi la nivelurile inferioare…   În alte ţări din zonă era ceva obişnuit să mituieşti profesorul, doctorul, funcţionarul, dar s-au făcut eforturi  şi aceste practici au devenit inacceptabile. În România, nu prea s-a acţionat în această direcţie, aşa că practicile sunt obişnuite în cazul “mitei” la nivelurile inferioare. Însă s-au făcut eforturi  în privinţa corupţiei la nivel înalt şi amintesc activitatea DNA. În cazul celorlalte ţări nu s-a făcut asta. Este ceea ce iese cel mai clar în evidenţă.

Eugen Stancu: Dacă ar fi să vorbim de unde ar putea veni schimbarea în bine în România la ce te gândeşti? Cumva la politicieni?

Marisa MacIsaac: În opinia mea, de la următoarea generaţie! Personal, nu am încredere în politicienii niciunei ţări, inclusiv a mea. Dar aş spune că, în cazul României, cea mai puternică particularitate o reprezintă contrastul dintre generaţii. Sunt cei mai în vârstă, care au acum peste 60 de ani – cei care au trăit o viaţă grea în perioada comunistă şi acum sunt pensionari; este, apoi, generaţia de 40-50 de ani care în multe cazuri, a făcut eforturi în sensul unei schimbări pozitive. Uneori, acestea nu au dat roade. Sunt oameni furioşi pe moştenirea comunistă pentru că anii ’90 nu le-a oferit şansa unei vieţi bune; apoi, este noua generaţie, care nu are nicio legătură cu comunismul, cu excepţia poveştilor din familie. Aceştia gândesc diferit, sunt mult mai dispuşi să colaboreze, sunt atraşi de tehnologie, sunt conectaţi la lumea exterioară, în special Europa. Cred că această generaţie va face diferenţa pentru că, în primul rând, gândeşte diferit, relaţionează diferit şi, mai ales, nu este atât de legată de trecut, ci este preocupată mai mult de viitor. Asta s-a văzut la alegeri! Au fost mult mai mulţi tineri care au votat, comparativ cu alegerile anterioare. Sunt convinsă că ei vor face diferenţa, nu numai în România, ci în întrega regiune.

Eugen Stancu: Ce crezi despre rolul societăţii civile în această schimbare?

Marisa MacIsaac: Societatea civilă are un rol important, însă, pentru ca schimbarea să se producă, este nevoie de toţi cetăţenii: de oamenii care lucrează pentru guvern, de studenţi, de oamenii din sectorul privat, de doctori, etc. Este nevoie ca toţi cei care locuiesc într-o ţară să-şi dorească schimbarea. Într-adevăr, sunt în România organizaţii neguvernamentale care fac o treabă foarte bună, însă numai implicarea oamenilor este cea care va determina guvernul să acţioneze. Societatea civilă se poate implica mai mult în relaţia cu cetăţeanul obişnuit să-l înveţe, de pildă, cum să facă o petiţie!  Dar schimbarea va veni atunci când tot mai mulţi vor fi implicaţi.  O societate democratică funcţionează numai cu cetăţeni activi. Altfel, societatea aşa-zis democratică devine exclusiv ceva în folosul exclusiv al unui grup de persoane, iar asta nu este democraţie!

Eugen Stancu: Adesea, în România, asigurarea statului de drept, a supremaţiei legii, nu par să fie preocupări stringente. Mulţi văd asta ca o presiune exterioară venită, mai ales, din partea Uniunii Europene sau a Statelor Unite. În acest context, aş vrea să te întreb de ce sunt Statele Unite preocupate ca aceste lucruri să funcţioneze în România sau, mai direct, de ce vă pasă?

Marisa MacIsaac: Din perspectiva interesului Statelor Unite ne pasă de România pentru că este partenerul nostru în privinţa securităţii, cooperarii militare şi aplicării legii. Avem nevoie de asta pentru un parteneriat puternic. De pildă Ucraina – unde statul de drept nu prea a funcţionat – ţara a devenit atât de slabă şi de instabilă încât nu s-a mai putut apăra. Nu vrem să se întâmple asta şi aici pentru că, în aceste condiţii, România nu ar mai fi un partener bun, de încredere. Ne dorim ca România să fie o democraţie vibrantă, cu drepturi şi oportunităţi pentru toţi. Singura condiţie pentru ca acest lucru să se întâmple este ca tot mai mulţi români să fie implicaţi. Exact pentru asta, cineva ca mine din cadrul ambasadei SUA discută cu oamenii, cu studenţii creează legături şi-i ajută în “demistificarea” problematicii statului de drept.

Eugen Stancu: Tocmai ai ţinut o prelegere la Universitatea Româno-Americană. Este decembrie, în preajma a două date importante: 9 decembrie – Ziua Internaţională Anticorupţie şi 10 decembrie – Ziua Drepturilor Omului…

Marisa MacIsaac: Este adevărat că prelegerea a fost în preajma acestor zile, însă preocuparea noastră în această privinţă este una constantă.

Eugen Stancu: Ştiu că vei mai rămâne în România câțiva ani. Eşti aici de un an şi cred că ţi-ai făcut deja o impresie. Aş vrea să te întreb, ce aştepţi de la România în următoarea perioadă?

Marisa MacIsaac:  Sper ca, în următorii ani, tot mai mulţi români să devină activi, să-şi urmeze idealurile şi, mai ales, să ceară conducărilor să creeze condiţii pentru ca dorinţele lor să fie posibile. Astfel, conducătorii vor deveni mai responsabili şi mai răspunzători vis-a-vis de nevoile oamenilor.

Eugen Stancu: Ai folosit un cuvânt foarte sugestiv în prelegerea ta de astăzi şi anume “demistificare” legat de tema statului de drept sau supremaţiei legii. Ştiu că eforturile “demistificatoare” pe care le faci tu sau ambasada SUA nu se reduc la conferinţe izolate. Săptămâna trecută m-ai invitat la American Corner, de care nu ştiam. Poţi să povesteşti câteva lucruri despre această iniţiativă astfel încât să o facem mai cunoscută în rândul publicului român?

Marisa MacIsaac:  American Corner este o inţiativă pornită de la Washington, în parteneriat cu bibliotecile locale. În România, avem 9 astfel de American Corners. Bibioteca donează un spaţiu şi asigură un angajat, iar Ambasada asigură finanţarea anuală necesară pentru materiale, echipament, cărţi şi aşa mai departe. American Corner este un spaţiu unde oamenii pot veni să-şi îmbunăţească limba engleză sau să afle lucruri despre Statele Unite şi nu numai. American Corner din Bucureşti are numai un an, însă putem organiza videoconferinţe cu celelate 8 centre din ţară. Participanţii pot discuta despre aproape orice subiect. American Corner din Bucureşti este la început şi are nevoie de mai multe activităţi. Acum există ceva în fiecare miercuri, de la 2 pm, când cineva de la ambasadă sau un bursier Fulbright merge acolo şi discută pe marginea unei teme cum ar fi democraţie, corupţie, istorie. Fiecare American Corner are o pagina de Facebook şi de acolo se pot afla informaţii. Pagina pentru Bucureşti este: https://www.facebook.com/ACBucharest.  De asemenea, suntem deschişi la sugestii. De exemplu, acum câteva săptămâni, am primit o cerere de la un ONG care avea nevoie de spaţiu să organizeze o dezbatere pe problema justiţiei. Evenimentul cu invitaţi din cadrul Ministerului de Justiţie şi ONG-uri s-a desfăşurat la American Corner.

Eugen Stancu: La finalul acestei discuţii am să inserez două filmuleţe. Primul este cel pe care mi l-ai trimis, făcut de Schoolhouse Rock, iar cel de-al doilea este episodul pilot dintr-o serie de materiale video, utile educaţiei civice, pe care Asociaţia Eurocentrica doreşte să o iniţieze. Legat de acest tip de producţii media, aş vrea să te întreb ce părere ai de utilizarea unor astfel de producţii în educaţia civică şi, de ce nu, aragerea tinerilor către subiecte care adesea lipsesc din spaţiul public?

Marisa MacIsaac: Cred că astfel de filme, ultilizarea social media, chiar anumite jocuri sunt cea mai bună modalitate pentru a-i implica pe tineri. Tinerii vor să se distreze, dar poţi face asta printr-o serie de instrumente care să aibă şi o valoare educativă. Tinerii vor să afle despre guvern, democraţie, despre statul de drept, însă dacă vorbeşti numai la un nivel pur conceptual ajungi la ceva plictisitor. Câteodată chiar şi eu mă plictisesc când este ceva foarte tehnic; însă dacă ideile sunt prezentate amuzant, se schimbă situaţia. De pildă, Schoolhouse Rock este, cred, din anii ‘60. Este o serie de filme scurte de animaţie care includ cântece atractive cu o tematică diversă: constituţie, cum se face o lege, istoria americii şi aşa mai departe…

Eugen Stancu: Eu am văzut producţiile Shoolhouse Rock de curând şi pot spune că astfel de materiale, construite pe principiul info-tainmentului, sunt extrem de utile.

Marisa MacIsaac: Aşa este! Într-adevăr, mai ales în cazul cântecelor, copiii învaţă să le cânte şi astfel memorează informaţii. Aşa, din cântecelul “I am just a bill”, mulţi americani au învăţat cum se face o lege. Asta se poate întâmpla şi în România! De fiecare dată când arăt aici filme, ca cele făcute de Schoolhouse Rock, oamenii devin entuziaşti. Când merg în şcoli, profesorii apreciază întotdeauna astfel de producţii. Din păcate, însă, ei nu beneficiază de resurse să creeze ceva similar, dar sunt bucuroşi să le utilizele la clase atunci când există. Iar în discuţiile mele cu oficiali guvernamentali români am resimţit aceeaşi apreciere faţă de orcine face astfel de instrumente, pentru că numai aşa oamenii pot să înveţe de la o vârstă fragedă. Iar în România de azi, potrivit noului cod penal, o persoană poate fi trasă la răspundere începând cu 14 ani. Este o vârstă fragedă, însă dacă nu îţi spune nimeni că eşti responsabil pentru faptele tale, nu te vei gândi de două ori inainte să comiţi ceva rău. Aşa încât este o piaţă imensă pentru aceste producţii info-tainment de educaţie civică.

Eugen Stancu: Marisa, îţi mulţumesc pentru interviu. Îi invit pe cititori să privească filmuleţele care urmează şi pe care le-am amintit în discuţia noastră:

 

Articol preluat din LaPunkt.ro

 

Tags: , , , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu