Pe cine ar trebui să sprijine România?
Am participat recent la dezbaterea publică a Fundației Universitare a Mării Negre, ”Contra-maidan la Chișinău”. Cei mai mulți dintre vorbitori au pornit de la ideea că noua construcție politică numită Alianța Pentru Moldova Europeană (APME), formată oficial din PLDM și PD nu va putea funcționa fără suportul PCRM. Baza pentru această judecată o reprezintă demonstrația pe care aceste 3 partide ne-au făcut-o odată cu alegerea conducerii Parlamentului și a structurilor acestuia. Aprecierea este cu atât mai îndreptățită, cu cât pe parcursul celor 7 săptămâni, formula 2+PCRM a dat deja roade, în timp ce mult-așteptata AIE3 n-a produs nimic. Este rezonabil să apreciem lucrurile în acest fel, având în vedere că dincolo de isteria publică provocată de caracterul obscur al negocierilor, contează rezultatele. Iar rezultatele de acum nu sunt prea optimiste. Sau cel puțin nu la fel de optimiste precum ar fi fost formarea AIE3 împreună cu PL.
Pornind de la acest peisaj puțin optimist, dar și ținând cont de sprijinul imens acordat de către Romania, adresarea întrebării din titlu, este absolut legitimă. Răspunsul, însă, nu este foarte clar. Nu va fi clar nici atunci când vom avea un guvern votat de o majoritate, dar susținut politic de o minoritate. Sau atunci când, dacă-și vor respecta promisiunea din săptămâna 1, cei 55 de parlamentari proeuropeni vor forma AIE3. Această, să-i zicem, colaborare dintre PLDM, PD și PCRM marchează, însă, o declarație de intenție a primelor 2 partide, dar și o dovadă de ignorare a aspirațiilor propriului lor electorat. Or propriul lor electorat i-a mandatat să accelereze procesul de integrare europeană, evident, fără comuniștii antieuropeni. La fel și electoratul PL, de altfel, care are și el o parte din vină, alături de celelalte 2 formațiuni.
Indiferent de culorile guvernului care va să vină, sau de șeful acestuia (Leancă, Gherman sau vreun tehnocrat apolitic), România trebuie deja să se îngrijoreze privind formulele parteneriatului de până acum cu Republica Moldova. Sau, mai precis, să-și reevalueze modul în care sprijină Republica Moldova, unde a reevalua nu presupune neapărat scăderea turațiilor. Din contra. Or, lipsa de motivare a celor 3 partide de a se alia, se datorează, pe lângă interesele antinaționale ale acestora, unei eficiențe reduse a acțiunilor stake-holder-ilor europeni, inclusiv ale României. Esențial este, însă, să se facă diferența fidelă dintre autorități și cetățeni, fie ei etnici români sau nu. Iar din această perspectivă, accentul trebuie să fie pus din ce în ce mai mult pe beneficiarii direcți, adică pe cetățeni. Abordarea este identică celei din învățământul european, unde reperul principal este studentul, beneficiarul final și direct.
Cu alte cuvinte, trebuie să fie găsite mecanisme care să urmărească circulația fiecărui RON care vine din Romania și se cheltuiește în stânga Prutului. Iar scopul mecanismelor trebuie să fie ca resursele să ajungă la beneficiari. Ușor de zis, greu de făcut, dar nu imposibil. Este nevoie de mai multă atenție, profesionalism, viziune, dar în primul rând un interes angrenat și continuu al tuturor părților implicate. Până când nu se vor pune de acord instituțiile, de la partide, la ONG-uri, fonduri sau alți gestionari, privind prioritățile asistenței, mecanismul și cuantumul, resursele vor fi irosite.
Astăzi, după 25 de ani de Independență a RM, după milioanele europene pompate în edificarea unei societăți civile viabile, schimburi de experiențe, vizite de studiu, cursuri și training-uri, consider că a venit timpul ca proporția sprijinului acordat către autorități ar trebui să scadă în favoarea ONG-urilor, întreprinderilor sociale, micilor antreprenori etc. Desigur, toți acești operatori ar trebui să-și fi confirmat până acum credibiliatea și capacitatea în ochii tuturor donatorilor. Altfel spus, construcția unei clase de mijloc puternice trebuie să devină o prioritate. Mai ales că statul Republica Moldova a eșuat deja lamentabil în acest sens. Celelalte abordări, care presupun în primul rând donații, asistență socială și stimulare a parazitismului unor beneficiari de serviciu, trebuie să devină istorie.
Articol preluat de pe blogul personal al autorului, http://www.tudorcojocariu.eu/.
fără comentarii
Fii primul care comentează