„Republica Moldova este esenţială pentru securitatea frontierei estice a UE” – Interviu cu Nicolae Dandiş, primarul oraşului Cahul

Luni, 7 decembrie, Europunkt a participat la Gala ICR a Premiilor de Excelență pentru românii din comunitățile istorice, un eveniment care a avut ca scop premierea liderilor românilor din vecinătatea graniţelor implicaţi în apărarea drepturilor propriilor comunităţi şi în consolidarea identităţii culturale româneşti. Printre laureaţi s-a numărat şi Nicolae Dandiş, actualul primar independent al municipiului Cahul, din sudul Republicii Moldova, cu o fructuoasă activitate anterioară de cadru didactic şi preşedinte al unui ONG care promovează valorile europene peste Prut.

În cuvântarea ţinută cu ocazia decernării premiului, Nicolae Dandiş a subliniat că securitatea şi prosperitatea României depind în mare măsură de cele ale comunităţilor istorice rămase în afara graniţelor, şi în special, de cele ale românilor din Republica Moldova. Mai mult, primarul din Cahul a ţinut să menţioneze că reformarea Republicii Moldova nu va putea fi atinsă exclusiv prin evenimente culturale, ci prin obţinerea puterii politice de forţe oneste şi competente, pe care România are datoria să le susţină.

Aceste idei, precum şi parcursul profesional al domnului Dandiş, îl recomandă pe acesta drept o persoană interesantă pentru opinia publică din România, motiv pentru care Europunkt i-a solicitat un interviu, pe care vi-l prezentăm în cele ce urmează.

Europunkt: Aţi primit premiul de excelenţă din partea Institutului Cultural Român. Care au fost principalele acţiuni care v-au recomandat pentru obţinerea premiului?

Nicolae Dandiş (N.D.): Premiul înseamnă o apreciere a colaborării mele cu ICR pe parcursul a mai mulți ani, dar și o mînă întinsă pentru implementarea diferitor proiecte pe viitor, fapt pentru care le mulţumesc. Comisia de selectare probabil a analizat mai detaliat activitatea mea anterioară şi pe plan didactic şi în sectorul asociativ, de a realiza mai multe proiecte, a organiza sau coorganiza acțiuni culturale în orașul meu, mă refer aici la acțiuni de cunoaștere a istoriei, promovarea limbii române și a personalităților culturale ale poporului român, concerte, conferințe, etc.

Europunkt: Mai ales pentru Republica Moldova, unde corupţia politicienilor şi relaţiile de cumetrie din politică sunt la ordinea zilei, reprezentaţi o excepţie notabilă: aţi câştigat primăria oraşului Cahul din postura de candidat independent, fiind recomandat doar de activitatea de lector la universitatea din localitate şi de director al Centrului „Pro-Europa”. Care este secretul acestui succes electoral relativ neaştepat?

N.D.: Poate pentru concurenții mei a fost un rezultat neașteptat, dar pentru mine nu. Este adevărat că a fost greu, așa cum spuneți, într-un mediu cu corupție și interese majore de grup sau de partid, concurenții mei au dus o campanie lipsită de norme etice. Dar mereu am susţinut că deşi este importantă și cantitatea, mai semnificativă este calitatea celor ce se implică pentru a cîștiga încrederea oamenilor.

Rezultatul meu se datorează în primul rînd credinței în Dumnezeu, perseverenței și motivației mele de a obține această funcție, avînd în mintea și în inima mea foarte clar pentru ce îmi trebuie această funcție: pentru a lucra pentru alți oameni și pentru a fi cît mai util comunității mele. Știu că probabil majoritatea aleșilor locali declară asta, dar eu chiar trăiesc cu satisfacția de a vedea în fiecare zi rezultatele muncii mele pentru alți oameni și sunt conştient de responsabilitatea care stă pe umerii mei, pentru cei care așteaptă perspectiva dezvoltării pe termen lung a orașului.

În afară de activitatea de cadru didactic și ONG-ist, eu am realizat multe proiecte și mai mici și mai mari în oraș, am încercat mereu unde am avut posibilitatea prin sacrificarea timpului sau a altor resurse proprii de a rezolva o problemă, știind că faptele bune nu se uită. Așa că rezultatul reprezintă încununarea unor ani de muncă. Indiferent de sumele investite de unii dintre concurenții mei, dacă nu au realizat mare lucru pînă atunci, în campanie minuni nu prea aveau cum spă facă.

Un alt factor este și discreditarea partidelor politice, aşteptările populaţiei de a schimba generaţia de lideri ş.a.m.d.

 Europunkt: După aproape jumătate de an de mandat, care sunt provocările pe care le-aţi identificat, mai ales pentru un primar atipic, ca dvs.

N.D.: În primul rînd, dezamăgirea mea este legată de oameni, pentru că mulţi, dincolo de incompetenţă în anumite funcţii sau responsabilităţi pe care le au, manifestă şi indiferenţă şi lipsă de suflet şi calitate în ceea ce fac, ceea ce este foarte grav. Nu pot să înţeleg de unde atîta indiferenţă, lipsă de iniţiativă şi nepăsare pentru nevoile altora.

Este un volum imens de lucru care trebuie făcut, dar pe lîngă calitatea unor funcţionari, lipsa dotării tehnice a întreprinderilor şi serviciilor municipale este o mare problemă.

Sunt de asemenea deranjat cînd cetăţeni vin cu anumite întrebări, îmi spun că m-au votat, crezînd că astfel o să fac mai mult pentru ei. Pentru mine, şi trebuie să înţeleagă asta toată lumea, atitudinea este la fel faţă de cetăţeni, fără să-i împart în votanţii mei şi ai altora.

 Europunkt: În ciuda acestor provocări, credeţi că aţi reuşit să schimbaţi întrucâtva cursul înregistrat până acum de administraţia locală? Ne puteţi enumera câteva realizări mai importante?

N.D.: Aşa cum le-am spus oamenilor şi în campania electorală, pentru mine foarte important a fost şi este atitudinea cetăţenilor faţă de administraţie. Cred că, în cîteva luni, am reuşit să schimb spre bine această atitudine, să comunic mai mult cu oamenii, să asigur transparenţa decizională şi să insist pe rezolvarea problemelor lor, indiferent de cît timp sau sacrificiu ar presupune.

În plan concret, am obţinut mai multe rezultate în combaterea comerţului ilegal. Oraşul Cahul este singurul oraş balnear din ţară, dar sunt mari probleme cu salubritatea şi amenajarea. Implementez deja trei proiecte în acest domeniu şi cred că sunt rezultate vizibile. Lucrez la extinderea reţelei de apeduct şi canalizare, atragerea unor investiţii în întreprinderi de producţie etc.

 Europunkt: Făcând apel acum la experienţa dvs. academică şi din societatea civilă, descrieţi-ne succint cum vedeţi relaţiile Republicii Moldova cu România, respectiv cu Europa, la momentul actual.  

N.D.: Cu România cred că nici pe departe nu sunt valorificate toate oportunităţile.

Să începem cu presa. Aceste relaţii sunt menţionate în mass-media din Republica Moldova doar dacă vine vreun oficial de rang înalt în vizită, iar în România nici măcar atît nu reprezintă interes.

În plan politic, pe de altă parte, deseori în trecut, dar se pare că se continuă şi în prezent această practică, decidenţii de la Bucureşti se lasă impresionaţi de unele discursuri fraterne făcute la Chişinău ca să-şi aleagă partenerii de dialog, fără a cunoaşte toate datele problemei sau cît rău ar putea face aceste relaţii personale în relaţia pe ansamblu între ţări.

Pentru majoritatea politicienilor din România nu există Republica Moldova decît în declaraţii care dau bine la electoratul de aici şi în campania electorală. Chiar şi aşa, mulţi lideri români ignoră acest cîmp electoral, considerând eronat că luptă doar de un mandat de deputat sau senator, repartizat pentru Republica Moldova. Ţinînd cont cîţi cetăţeni români originari din R. Moldova sunt şi în UE, aceştia decid soarta mai multor mandate în Parlamentul de la Bucureşti.

Guvernul României nu este prezent aici. Modalităţile ar fi însă multe. Apreciez însă deschiderea şi activitatea Consulatului General al României la Cahul, cu care am realizat în parteneriat mai multe acţiuni şi proiecte de la deschiderea lui în 2010.

Cred că nici Republica Moldova nu oferă tot ce poate României şi aici mă refer la schimbul de idei şi informaţii. În relaţia cu UE, Republica Moldova, din păcate, nu doar că nu înregistrează mari progrese, ci dimpotrivă. Din cauza clasei politice corupte,  unor susţinători ai integrării europene le-a cam scăzut entuziasmul. Există suficiente resurse interne care se opun integrării europene a Republicii Moldova, susţinute şi prin influenţa din Est. Ne-am încurcat în Acorduri, strategii şi planuri de tot felul şi nu ştim cum să le punem în aplicare, fără bani şi, dacă se poate fără mari eforturi. Deseori acţionăm doar să avem ce raporta unor oficiali UE, mai ales dacă de vizitele de monitorizare ale unora depinde alocarea sau suspendarea unor fonduri.

În ceea ce priveşte UE, aş putea să spun multe, dar din exces de birocraţie sau din lipsă de voinţă, deşi eu cred că ambele, nici UE nu face multe din ce ar putea face pentru a consolida relaţia cu RepublicaMoldova. Faptul că multora din actuala clasă politică a Republicii Moldova le convine situaţia de tranziţie permanentă, le cade exact la inimă atunci cînd cineva din UE afirmă că această relaţie depinde de progresele guvernării. Cred că este nevoie de alte forme de abordare şi de condiţionalitate sau chiar de constrîngere, dacă UE chiar doreşte stabilizarea şi reformarea Republicii Moldova.

 Europunkt: Aţi fost premiat în cadrul unei gale destinate românilor de pretutindeni, una dintre numeroasele acţiuni ale statului român ţintite către strângerea legăturilor cu comunităţile istorice din afara graniţelor şi din diaspora. Ce credeţi că ar mai trebui să facă România pentru a avea o imagine pozitivă în Republica Moldova şi pentru a contribui eficient la reformarea statului vecin?  

N.D.: Sunt multe lucruri care trebuie făcute din ambele părţi. Eu m-aş concentra mai degrabă pe ce ar putea face România, decît pe ce ar trebui să facă. De exemplu, ar putea:

1. Să acorde o mult mai mare atenţie proiectelor legate de mass media, cu foarte bine întocmite analize de impact.
2. Să studieze toate modalităţile prin care asistenţa financiară pe care o furnizează poate fi acordată cu impact maxim. Mulţi se întreabă încă unde sunt cele 100 milioane euro date anterior de România, deşi o parte din ei au fost valorificaţi deja, sau unde se va duce actualul credit de 150 milioane euro? România trebuie să utilizeze aceşti bani pentru a-şi consolida prezenţa peste Prut, să producă oamenilor de aici un sentiment de recunoştinţă faţă de contribuabilul român şi să-şi formeze o reţea de români care să lucreze pentru apropierea comunităţilor. Proiectele finanţate de România au nevoie de o vizibilitate mult mai mare. În plus, deseori mă gîndesc ca 1 milion de euro vărsat de România în bugetul de la Chişinău e ca o picătură în mare, dar cu acelaşi 1 milion de euro, eu aş putea face minuni pentru cahuleni şi România ar avea mult mai mult de cîştigat.
3. Să modifice legislaţia astfel încât autorităţile locale şi centrale din România să poată finanţa sau să susţină proiecte implementate în Republica Moldova de către autorităţile locale. În aceeaşi logică a descentralizării şi eficienţei, este necesar ca reprezentanţele diplomatice româneşti din Republica Moldova să aibă alocat un buget propriu pentru proiecte şi acţiuni cu impact local şi regional, dar şi un personal mai numeros. Cred că este mai eficient cînd o ambasadă sau consulat general prineşte cereri de finanţare pentru 50 de proiecte concrete, decît dacă aceleaşi cereri sunt primite la Bucureşti de o instituţie neconectată la problemele locale, împreună cu alte sute sau mii de proiecte din toată lumea. Credeţi că o comisie de selectare de la Bucureşti va şti mai bine decît cei de pe loc ce este mai relevant pentru regiunea de sud a Republicii Moldova ?
4. Să continue proiectele transfrontaliere susţinute de UE, dar şi România însăşi să dezvolte un program aparte de acest tip pe dimensiunea bilaterală. În acelaşi sens, să continuarea şi chiar să extindă colaborarea academică dintre Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi şi Universitatea de Stat „B.P. Hasdeu” din Cahul, prin extensiunea de la Cahul, prin mărirea numărului de burse, prin investiţii în infrastructură şi altele.
5. Eu, de exemplu, mă confrunt deseori cu lipsa unor specialişti de înaltă calificare pe diverse domenii pe care să îi pot consulta. Ar fi bine să existe un program de asistenţă prin care aş putea beneficia, ca primar, de consultanţa şi susţinerea unor specialişti din România pentru rezolvarea unor probleme. Ar putea fi nişte stagii sau burse prin care să pot solicita un expert pe o temă sau alta, iar acesta să stea la Cahul o perioadă pentru a-mi oferi consiliere.
6. În ultimii ani am beneficiat de mai multe donaţii de carte din România. pe care le-am oferit unor şcoli şi biblioteci, dar cu regret constat că şi la noi, şi în toată lumea, bibliotecile devin tot mai goale. Se citeşte tot mai puţin sau se citeşte în format electronic, deci şi aici trebuie regîndită strategia. Mai întâi trebuie ştiut de ce fel de cărţi este nevoie, ca să nu facem donaţii de dragul donaţiilor, fără a ne interesa cum vor fi valorificate după. Din punctul meu de vedere, trebuie acordată atenţie mai ales manualelor şcolare şi organizării lansărilor de carte românească în Republica Moldova, mai ales în centrele universitare.
7. Atunci cînd merg în România, aud foarte multă lume că nu a vizitat niciodată Republica Moldova, deşi a fost în rest pe toate continentele posibile! Mă întreb: cum de nu le este curios sau de interes să facă o vizită să vadă statul vecin, o ţară în care majoritatea locuitorilor sunt români şi vorbesc româneşte? Ar trebui ca industria turismului să fie mai interesată de acest spaţiu, evident cu sprijinul promovării de aici. Sau ar trebui lansată o campanie cu titlu orientativ „Mergem să vedem Republica Moldova!”. Ar exista avantajul complementar că mai mulţi oameni de afaceri din România vor vedea Republica Moldova, se vor întîlni cu oamenii de afaceri de la noi, vor identifica noi oportunităţi de afaceri şi vor încheia parteneriate.
8. Au fost organizate şedinţe de Guvern comune, necesare de altfel şi pe viitor. Totuşi, nu prea am văzut impactul lor concret. Trebuie mediatizate mult mai intens proiectele discutate şi măsurile stabilite.
9. Să suplimenteze spectacolele, conferinţele, expoziţiile şi toate manifestările culturale şi ştiinifice româneşti în Republica Moldova.

 Aş putea furniza mai multe idei de proiecte, dacă factorii de decizie ar fi cu adevărat interesaţi în a le realiza. Este important însă aici şi cu cine se consultă autorităţile române şi pe cine mizează în viitor în relaţia bilaterală

 Europunkt: Ce politici ar trebui promovate de România la Bruxelles pentru ca Uniunea Europeană să fie mai apropiată de Chişinău decât este astăzi?

N.D.: În primul rînd, cred că ar fi bine ca eurodeputaţii din partea României (care din păcate nu prea sunt prezenţi şi pe la Chişinău) să acorde o atenţie mai mare relaţiei Republicii Moldova cu UE. Am impresia că lumea nu înţelege că abordarea cazului Republicii Moldova este esenţial pentru imaginea românilor în ansamblu şi securitatea frontierei estice a UE. Atît în grupurile politice, cît şi în comisiile de specialitate, romînii de la Bruxelles trebuie să explice altor oficiali europeni despre realităţile de aici şi măsurile care se impun. Aceeaşi viziune o am şi pentru comisarul român, chiar dacă acesta, la fel ca şi eurodeputaţii, nu reprezintă neapărat România. La fel văd şi rolul reprezentanţilor României în cadrul Comitetului Economic şi Social, Comitetul Regiunilor, etc.

Prin pîrghiile care le stau la dispoziţie acestor oameni la Bruxelles trebuie să li se sugereze liderilor de la Chişinău cum ar trebui să acţioneze în anumite situaţii.

Din păcate, dezinteresul este mare. Îmi aduc aminte că am scris în vreo două rânduri unor membri din partea României din Comitetul Economic şi Social, rugîndu-i să se implice în formarea Platformei comune de monitorizare din partea societăţii civile privind implementarea Acordului de Asociere a Republicii Moldova cu UE. Nu am primit niciun răspuns, probabil erau prea ocupaţi cu alte cazuri, de pe alte continente. Reprezentanţii României ar trebui zilnic să comunice şi să susţină pe cît posibil Misiunea Republicii Moldova pe lîngă Comunităţile Europene, la Bruxelles, mai ales că aceasta nu are decât vreo şase oameni, asupra cărora cade un volum imens de lucru.

În multe privinţe, nu se înţelege că nu putem avea o relaţie bună cu UE fără a avea relaţii bune cu fiecare din cele 28 de state în parte, mai ales cu România. Astfel rolul şi relaţia dintre Ambasadele României şi Republicii Moldova în statele membre este la fel de importantă.

Un subiect aparte de care ar trebui să se intereseze eurodeputaţii români este activitatea Delegaţiei UE la Chişinău, care nu trebuie să se rezume la monitorizarea unor proiecte, conferinţe de presă sau protocol. Activitatea sa trebuie să fie mult mai intensă decît a oricărei alte misiuni diplomatice, cu experţi calificaţi în diferite domenii, capabili să ajute instituţiile statului să realizeze reforme, să aibă buget pentru proiecte proprii de promovare şi informare europeană şi în alte domenii. Poate unora nu o să le placă ce o să spun şi indiferent de justificări şi argumente, cred că România ar trebui să insiste ca şeful acestei misiuni să fie român: doar un român integru şi competent, care vorbeşte limba acestui stat şi înţelege drama istorică a poporului român şi mentalitatea celor de aici, va şti exact cum să reprezinte şi UE, şi interesele populaţiei Republicii Moldova.

Ca un gând de final, consider că România ne poate ajuta şi în identificarea în statele membre a prietenilor care pot efectua lobby pentru interesele Republicii Moldova.