Va fi deturnat valul de refugiați spre România?

În autismul românesc deja specific, aproape nimeni nu atrage atenția asupra evoluțiilor europene din criza refugiaților care ne-ar putea afecta serios. Posibilul eșec al negocierilor germano-turce privind reținerea refugiaților în Asia, imposibilitatea Greciei de a întreține pe teritoriul ei sute de mii de migranți și încercările Austriei de a uni Balcanii de Vest astfel încât să nu mai permită trecerea refugiaților spre centrul Europei sunt premisele care pot face ca sirienii, irakienii și afghanii să adopte o nouă rută spre imaginarul paradis occidental: prin Bulgaria și România.

În vara anului 2015, Germania și alte state dezvoltate din nordul Europei calculau că un influx de refugiați sirieni și irakieni ar urma să reprezinte un bonus extraordinar de forță de muncă ieftină și deschideau larg porțile acestora, în mod unilateral. Rezultatul a fost o creștere extraordinară a numărului de persoane năpăstuite din tot Orientul Mijlociu și nordul Africii care au luat drumul Europei, spre Germania și celelalte țări septentrionale bogate. Statele de destinație au fost grav perturbate de fluxul migrator, la fel și țările aflate în calea refugiaților, pe culoarul Vardar-Morava-Dunăre, conexiune antică între bazinul egeean și Europa centrală.

Statele de destinație finală, inclusiv Germania, au renunțat rapid la deschiderea demonstrată inițial și au decis să acționeze în trei direcții: 1. să îi descurajeze pe migranți, prin măsuri interne precum confiscarea bunurilor acestora 2. să relocheze o parte a migranților în mod uniform în toată Europa 3. să stopeze fluxul de migranți pe drumul către Europa centrală.

Direcția numărul 1 a fost cea mai ușor de urmat, pentru că nu presupunea decât consens intern în state precum Germania, Danemarca sau Suedia. Direcția numărul 2 a fost blocată sau tergiversată de opoziția fățișă a Ungariei, Slovaciei, Cehiei și României, precum și de cea mai puțin deschisă a unor state precum Polonia.

Esențială a rămas direcția numărul 3: stoparea fluxului de migranți, undeva pe drumul care traversează Anatolia, Marea Egee, Balcanii de Vest și bazinul dunărean. În prezent, Germania încearcă prin negocieri cu Turcia ca bariera să fie pusă cât mai departe de Europa, în estul Anatoliei. Pretențiile exagerate ale Turciei, care are acum șansa de a plăti cu vârf și îndesat umilințele la care a fost supusă de europeni atunci când intenționa să adere la UE, ar putea conduce la eșecul negocierilor.

Următoarea barieră ar putea fi granița greco-turcă, dar relieful este atât de puțin favorabil securizării frontierei încât forțele grecești, cât și cele NATO chemate să le sprijine, nu pot stăvili fluxul migrator.

Foarte convenabilă din punct de vedere geografic este granița nordică a Greciei, cu Macedonia, Albania și Bulgaria. Migranții ar fi obligați să treacă prin pasuri ce pot fi ușor blocate. Costurile politice ar fi însă enorme: de iure, dar cel mai probabil de facto, Grecia ar trebui exclusă din zona Schengen. Germania nu ar putea admite ca ea însăși să dea o lovitură liberei circulații europene a cărei principală beneficiară este tocmai industria germană exportatoare. În schimb, își poate pregăti această opțiune prin intermediul țării surori Austria. Ceea ce s-a și întâmplat: săptămâna trecută, Austria a organizat un forum al țărilor balcanice, în urma căruia au început să se ridice noi bariere normative și fizice pentru migranți. Principala stavilă este clădită în acest moment la granița greco-macedoneană.

Inițiativa austriacă amenință Grecia, aflată deja în pragul colapsului economic, să devină o imensă tabără de refugiați în aer liber. În fața amenințării de a fi lăsată singură de Europa în criza refugiaților, Atena a adoptat deja măsuri fără precedent, retrăgându-și ambasadorul de la Viena (!) și arătând că își va folosi dreptul de veto în toate marile decizii europene dacă va fi abandonată. Este de așteptat ca, în cazul perpetuării nemulțumirii grecești în fața blocării rutei prin Balcanii de Vest, Atena să adopte aceeași strategie ca Ankara: să lase drum liber refugiaților, pe oriunde ar putea pleca ei.

Dacă admitem deci scenariul că Turcia și Grecia lasă drum liber migranților din Orient, iar statele din Balcanii de Vest, coalizate de Austria, le vor închide drumul tradițional pe culoarul Vardar-Morava, o simplă privire pe harta Europei de Sud-Est arată că alternativa rămasă migranților este prin Bulgaria și România.

Este drept că și Bulgaria este unul dintre statele chemate de Austria la forumul pentru limitarea numărului de migranți și că granița greco-bulgară este una muntoasă, greu de trecut. Totuși, pare a fi mult mai ușor de trecut acum decât frontiera greco-macedoneană, întărită recent prin demersurile Austriei, Cehiei, Ungariei și Slovaciei.

Se pare că Viktor Orban, premierul Ungariei, s-a uitat deja pe harta Europei de Sud-Est și lui i s-a părut că posibilitatea de modificare a rutei urmate de migranți prin Bulgaria și România este destul de mare: de aceea, a demarat deja construcția unui gard de sârmă ghimpată la granița cu statul român. Moise Guran atrăgea atenția în emisiunea sa din 29 februarie că și anul trecut liderul maghiar s-a dovedit extrem de bine informat în problematica refugiaților, așa că decizia lui s-ar putea să fie bazată nu pe o simplă evaluare a situației, ci pe informații certe.

Ce va face România dacă riscul expus mai sus se va materializa? Greu de spus. Problema nici măcar nu figurează ca o ipoteză în dezbaterea publică.

Mai bine să sperăm că Germania va reuși la negocierile de pe 7 martie să înduplece Turcia cu plocoane de miliarde de euro…