În urmă cu câteva zile, ziarul Süddeutsche Zeitung, împreună cu alte publicaţii afiliate Consorţiului Internaţional al Jurnaliştilor de Investigaţie, au început să publice 11,5 milioane de documente aparţinând firmei panameze Mossack-Fonseca.

Ce făcea această firmă? Îi ajuta pe oamenii cu mulţi bani din toată lumea să îşi deschidă companii off-shore în Panama, stat în care legea permite ca, în schimbul unei singure taxe anuale infime, orice companie să poată păstra un secret desăvârşit asupra tuturor celorlalte aspecte definitorii ale ei: acţionariat, tranzacţii etc. Este ca şi cum eu, Liviu Iancu din România, m-aş înregistra într-un registru din Panama şi aş plăti anual doar 500 lei, acolo, şi nu în România, însă în schimb aş putea munci aici unde vreau, fără să ştie nimeni şi fără a mai plăti vreun impozit sau vreo contribuţie socială din veniturile mele.

În acest condiţii, oamenii cu mulţi bani din Europa, precum Vladimir Putin, Petro Poroşenko, tatăl premierului britanic David Cameron, principalii lideri islandezi sau câţiva apropiaţi ai unor oficiali europeni, pe care Europunkt vi-i va prezenta în zilele următoare, s-au îngrămădit să îşi ascundă averile în Panama. Alături de ei, foarte mulţi oameni de afaceri care cu greu apar în lumina reflectoarelor în ţările lor de origine.

Pentru a înţelege cu adevărat situaţia, trebuie să realizăm că în Panama aceasta este doar una dintre multele firme care se ocupă cu asemenea activităţi de sprijin pentru ascunderea marilor averi. Mai trebuie să înţelegem că în lume, pe lângă Panama, mai sunt câteva „paradisuri fiscale” asemănătoare, multe cu nume la fel de exotice – Insulele Virgine Britanice, Insulele Cayman, Insulele Seychelles, altele cu nume mult mai cunoscute nouă – Andorra, Liechtenstein, Cipru sau Malta (asta dacă vă întrebaţi de ce mai există în continuare unele stătuleţe puţin mai mari decât nişte terenuri de fotbal puse la un loc).

Astfel, dincolo de ce relevă documentele de la Mossack-Fonseca, documente care într-adevăr pot să fi ieşit în piaţă ca urmare a răfuielii dintre câţiva mari actori ai mapamondului, înţelegem, alături de comisarul european pentru concurenţă, că aisbergul este mult mai mare. Că dincolo de mizeriile de la nivelul conducerii politice a statelor, pe care le revelase în urmă cu ceva timp scandalul Wikileaks, se află nişte mizerii îngrozitoare ale celor cu mulţi bani care, pe de o parte, ne impun nouă, celor mici, austeritatea, predicându-ne plata taxelor până la ultimul cent, însă, pe de altă parte, se grăbesc să eludeze ei înşişi plata impozitelor de milioane pe care le-ar datora statelor unde îşi fac averile, folosindu-se de munca noastră şi de facilităţile oferite de aceste state, tot din munca noastră.

Poate că este perfect legal, după legile făcute de ei, dar în acelaşi timp este şi perfect imoral. Şi cred că este perfect întemeiat să ne întrebăm de ce marile summit-uri mondiale abordează cele mai felurite tematici, de la încălzirea globală la terorism (probleme a căror apariţie ar putea să o pună unii tocmai pe goana după avere a acestor mari bogătaşi), dar prea puţin se adresează şi problemei „paradisurilor fiscale”.

Pentru cine mai avea îndoieli, democraţia este astăzi doar o vorbă goală în asemenea condiţii, în care unii au averi de nebănuit, din care nu întorc mai nimic către societăţile unde le obţin, folosindu-le doar pentru a-şi proteja poziţiile privilegiate prin obţinerea conducerii politice, prin ei înşişi sau prin intermediari. Celorlalţi nu le rămâne decât să muncească din greu şi să îi voteze din când în când, ba pe unii, ba pe alţii dintre primii numiţi. În unele ţări, ca în Rusia lui Putin, situaţia este chiar mai dramatică, pentru că nu mai este nicio iluzie: sunt votaţi mereu aceiaşi unii.

Unde am greşit cu toţii de s-a ajuns aici, la o oligarhie a banului, mascată de butaforiile ideologice ale democraţiei proclamate pe toate gardurile?

 

În primul rând am greşit prin faptul că ne-am lăsat moleşiţi şi corupţi. Am crezut că putem avea în acelaşi timp şi confort, şi libertate.

Am crezut că putem să nu mai citim şi să nu ne facem o cultură temeinică, doar avem internet şi găsim acolo totul de-a gata.

Am crezut că putem să nu ne mai informăm şi să nu mai participăm la dezbaterile publice, doar avem oameni politici pe care să îi lăsăm să se ocupe de afacerile publice aşa cum mecanicii se ocupă de maşinile noastre sau electricienii de prizele din casele noastre.

Am crezut că putem să muncim puţin, dar să avem şi casă, şi maşină, şi concedii, îndatorându-ne şi lăsând datoriile spre plată celei de-a treisprezecea generaţii după noi. Ce surpriză amară că tocmai generaţia noastră şi nu alta este obligată acum să muncească până la adânci bătrâneţi şi că pentru salariile cu adevărat mari oferite de multinaţionale, trebuie să petreacă 12, 14 sau chiar 16 ore pe zi la locul de muncă.

 

În al doilea rând, am crezut că se poate libertate, fără un echilibru al egalităţii.

Cât de smintiţi am putut fi să luptăm cu îndârjire pentru separarea puterii politice în stat, dar să acceptăm ca în plan economic să se creeze nişte poli incredibili de putere?

Cât de orbi am fost să nu vedem că o societate care se împarte prea clar între câţiva inşi cu milioane şi miliarde şi o sumedenie de săraci este profund nedemocratică, primii putând să îi cumpere facil pe ultimii din patru în patru ani şi anulând astfel voturile cât de cât conştiente ale unei clase de mijloc tot mai slabe şi tot mai subţiri?

 

Fără efort continuu din partea noastră şi fără o oarecare egalitate, în care să nu existe nici prea bogaţi, nici prea săraci, nu vom putea fi niciodată liberi cu adevărat.

Democraţia veritabilă nu poate exista decât acolo unde cel mai bogat cetăţean nu este decât de câteva zeci de ori mai înstărit decât cel mai sărac cetăţean şi unde cu toţii îşi achită obligaţiile către stat, fiecare după măsura înzestrării sale.

Altfel, totul e oligarhie sau dictatură.

 

Tags: , , , , , , , ,

 

1 comentariu

  1. Attila spune:

    Unde este Luxemburgul din listă, care e membru UE și CE a UE are un președinte pe numele lui J-C (Alco)Juncker? Și Elveția?

Lasă un comentariu