Propunerile Comisiei Europene de revizuire a politicii de acordare a azilului „conţin puţine prevederi noi sau concrete, în vreme ce o parte a măsurilor specifice vin chiar să pedepsească solicitanţii de azil şi refugiaţii şi să le îngrădească drepturile”, a declarat vineri directorul adjunct al direcţiei Europa şi Asia Centrală din cadrul organizaţiei Human Rights Watch, Judith Sunderland, în cadrul unei evaluări asupra opţiunilor prezentate miercuri de Comisie.

Inspirate din mecanismul temporar al cotelor obligatorii instituit în septembrie 2015, propunerile vizează fie legiferarea unui mecanism similar de urgenţă pentru toate cazurile în care un stat membru se confruntă cu un val ridicat de migraţie, fie reformarea profundă a actualului sistem Dublin, astfel încât, în locul procesării cererilor de azil de către primul stat membru unde sunt depuse, ele să fie soluţionate la nivel central şi redistribuite către toate statele membre, în baza unor criterii precum dimensiunea, situaţia economică şi capacitatea de absorbţie a fiecărui stat.

Human Rights Watch atrage atenţia că, deşi revizuirea sistemului Dublin este evident necesară, maniera propusă de Comisie pentru armonizarea legislaţiilor naţionale în materie de azil favorizează păstrarea celor mai restrictive prevederi, care de multe ori conduc chiar la încălcarea drepturilor solicitanţilor.

De asemenea, organizaţia este îngrijorată de intenţia exprimată, dar nedetaliată, a Comisiei de a limita „factorii nejustificaţi de atracţie [n. red. ex. percepţia refugiaţilor că într-un stat membru situaţia este mai bună decât în altul] şi mobilitatea secundară [n. red. ex. mutarea refugiaţilor din statul unde a fost repartizat de sistemul centralizat de prelucrare a cererilor într-un alt stat membru]”.

Printre principalele propuneri criticate de Human Rights Watch se numără:

  • crearea unei liste comune europene a ţărilor „sigure” de provenienţă, pentru ai căror cetăţeni protecţia internaţională nu se justifică: inerţia schimbării statului de la „sigur” la „nesigur”, demonstrată în cazul particular al Ucrainei, unde procedura a durat în unele state mai multe luni de la izbucnirea conflictelor, fundamentează mai degrabă o listă a statelor „”nesigure”;
  • măsurile aspre de împiedicare a „mobilităţii secundare”, ce merg chiar până la detenţia refugiaţilor care intenţionează să treacă într-un alt stat membru pentru a-şi depune cererea de azil [n. red. ex. un refugiat care nu doreşte să îşi depună solicitarea de azil în Grecia, ci în Austria, este pasibil de detenţie];
  • extinderea acestor măsuri inclusiv în sfera penalizării refugiaţilor care, odată relocaţi într-un anumit stat membru, ar dori să îl părăsească pentru un alt stat membru [n. red. ex. un refugiat din centrul de la Galaţi care doreşte să plece în orice alt stat membru ar putea fi penalizat].

Human Rights Watch a reiterat opoziţia faţă de „teribilul acord” dintre Bruxelles şi Ankara, de la jumătatea lunii martie, prin care refugiaţii sunt supuşi unor schimburi inumane de persoane, lipsite de transparenţă şi fără cele mai mici certitudini privind soarta celor retrimişi în Turcia.

Arătând că actualele propuneri ale Comisiei reflectă climatul politic negativ din Europa şi tendinţa îngrijorătoare de limitare a drepturilor solicitanţilor de azil, Sunderland a precizat că „trebuie să menţinem  Comisia şi toate statele membre ataşate de viziunea unei Europe care acţionează ca lider mondial în privinţa drepturilor refugiaţilor”.

 

Tags: , , , , , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu