Vizita recentă a preşedintelui Iohannis la Ankara, atentatele teroriste comise de extremişti islamişti şi valul de refugiaţi care „inevitabil” va lovi România şi va „ataca” creştinismul european a repus pe agenda de discuţii construcţia aşa-numitei „Mega-Moschei” de la Romexpo. Printre vocile isterice, atât pro, dar mai ales contra acestui proiect, consider că este nevoie de o analiză obiectivă şi corectă, făcută de cineva care nu are vreun interes politic sau economic în susţinerea sau negarea acestui proiect.

Două simple consideraţii înainte de a purcede în acest efort temeinic:

  1. Nu îmi amintesc ca lumea să se fi isterizat la fel de mult când cele două turnuri de tip zgârie nori au fost construite ÎN FAŢA Romexpo. Din ce ţin eu minte, aparţin nu ştiu cărui băiat certat cu legea. Dar na, domnul respectiv e un creştin cu frică de Dumnezeu/DNA. Nu e musulman terorist… (first world problems in a third world country)
  2. Orice demers de a argumenta o poziţie împotriva construcţiei moscheei din Bucureşti prin a aduce aminte de capitulaţiile semnate între domnitorii români şi Imperiul Otoman nu e numai contraproductiv, ci reprezintă de-a dreptul o fractură de logică. Comparaţia dintre capitulaţiile semnate între sultani şi Valahia/Moldova şi relaţia actuală dintre România şi Turcia sunt lipsite de sens, fiind ca şi cum ai aduna mere cu pere. Totodată, sunt curios dacă în 1913, când Carol I inaugura Moscheea din Constanţa, tot la fel i-a fost adus aminte de capitulaţia semnată între Ştefan cel Mare şi Mahomed al-II-lea „Cuceritorul”.[1]

Acum să revenim la ale noastre.

Pentru a ajunge la o concluzie cât mai pertinentă privind utiltatea sau inutilitatea unei noi moschei în Bucureşti, consider că este necesară o analiză SWOT asupra construirii acestui lăcaş de cult în Capitală.

Voi începe astfel cu Strenghts (Puncte tari):

– În România trăiesc peste 70.000 de musulmani, majoritatea, ce-i drept, în Dobrogea. De aproape un secol şi jumătate aceşti oameni  au trăit într-o completă linişte şi armonie cu conaţionalii lor de altă religie, fie ei creştini ortodocşi, creştini de alt rit sau evrei. De altfel, Dobrogea este un paradis pentru orice fan al multiculturalismului, cu biserici, sinagogi şi moschei stând trainice una lângă alta, fără să se creeze probleme între vecini. Totul a fost posibil deoarece în România se predă un islamism moderat, în spiritul păcii şi armoniei dintre cetăţenii României;

– pe fondul dezvoltării Capitalei, în acest moment se află în Bucureşti între 5 şi 10.000 de locuitori de religie musulmană. Majoritatea dintre ei sunt studenţi la Universităţile din Bucureşti sau absolvenţi ai acestor instituţii, care s-au stabilit în România după terminarea studiilor. De asemenea, printre ei se află şi un important număr de afacerişti care şi-au adus în România familiile. Drept urmare acest număr în creştere de oameni de religie musulmană are nevoie de un spaţiu mai amplu de rugăciune. Astfel, decât să studieze Islamul în nu ştiu ce beci obscur, sub îndrumarea vreunui imam dubios, care ar putea să îi radicalizeze, mai bine să le fie predat de către un cleric recunoscut de statul român şi care i-ar învăţa islamul moderat propagat în România.

Weaknesses (Puncte slabe)

– ridicarea unei moschei în Bucureşti nu putea veni la un moment mai nepotrivit din punctul de vedere al percepţiei publice. Chiar şi cei mai toleranţi şi iubitori de pace oameni nu pot spune că nu au întipărite în minte atacurile teroriste pe care Statul Islamic le-a comis în ultimii ani la Paris sau Bruxelles, ca să nu mai zic de atrocităţile din Irak şi Siria. La nivel de PR, religia lui Mahomed nu stă tocmai bine în acest moment. Asta şi pentru că ţărişoare precum Iordania sau Maroc, cu conduceri reformiste, care vor să modernizeze Islamul într-o variantă mai occidentală, nu au deloc promovare în faţa terorismului şi a dictatorilor. De aceea, religia musulmană este privită în acest moment cu ochi răi, în special de cei care judecă situaţii din domeniul social, diplomatic şi al geopoliticii numai în alb şi negru. Pe acest fundal, construcţia unei moschei în Bucureşti ar putea aduce mai multe deservicii decât beneficii musulmanilor din România.

– pe fondul apariţiei acestui proiect în spaţiul public şi al consideraţiei explicată la punctul anterior, curentele naţionaliste, de extremă-dreapta, de care credeam că ţara noastră este ferită, au reînceput să iasă la suprafaţă. Mulţi politicieni şi formatori de opinie au speculat acest moment şi au început să-i dea înainte cu „distrugerea” civilizaţiei europene şi trimiteri la România-bastion al creştinătăţii în faţa tăvălugului musulman, fapt ce creează toate premisele unei escaladări ale tensiunilor promovate de extrema dreaptă în România.

 Opportunities (Oportunităţi)

– România şi-ar reconfirma încă o dată poziţia de ţară anti-islamofobă, dezvoltând imaginea bună pe care ţara noastră a avut-o încă din timpul regimului comunist, când Ceauşescu devenise primul lider din lume care recunoscuse atât Israelul, cât şi Mişcarea de Eliberare a Palestinei.

– o altă pistă ce poate fi dezvoltată prin ridicarea acestei moschei este dată de faptul că lăcaşul de cult reprezintă o donaţie a statului turc. Astfel, relaţia României cu Turcia ar putea fi şi mai mult dezvoltată. De altfel, Turcia reprezintă un partener economic important pentru ţara noastră şi un aliat strategic foarte important. Importanţa strategică a Turciei nu este de ignorat,  împreună cu ţara noastră şi cu Polonia asigurând flancul estic al NATO. Între cele trei au existat de altfel un număr important de întâlniri trilaterale, din păcate tratate marginal sau deloc de către presa din România. De asemenea, să nu uităm că trupele Turciei au mărşăluit în ultimii ani la parada de 1 Decembrie, alături de soldaţii români, întrucât soldaţii celor două ţări au fost camarazi atât pe câmpul de luptă din Afganistan, cât şi pe cel din Irak. Drept urmare, orice gest care ar putea apropia România de Turcia ar putea fi binevenit. Oare?

Threats (Ameninţări)

– faptul că moscheea va fi plătită din banii guvernului de la Ankara reprezintă şi o ameninţare deloc de neglijat la adresa României. Chiar dacă Turcia reprezintă un aliat strategic pentru ţara noastră, nu putem să trecem peste noua politică de la Ankara şi excesele de zel ale islamo-conservatorului Recep Tayyip Erdogan. Numeroasele cazuri de cenzură a presei, felul în care tratează minoritatea kurdă şi modul în care a trecut peste ceea ce clădise Kemal Ataturk pentru a instaura o anumită ordine islamică în Turcia nu ne poate oferi o încredere prea mare în regimul de la Ankara. Drept urmare orice cap de pod decizional pe care acesta l-ar putea avea în România ar fi un lucru de nedorit pentru autorităţile de la Bucureşti. Şi ar fi greu de crezut că reprezentantul moscheei din Bucureşti, chiar şi angajat al statului român, nu ar asculta şi un pic din ordinele care îi vin din Turcia. Trăim într-o eră în care măsurile de tip soft power câştigă mult mai uşor teren în faţa celor hard power.

Luând în considerare toate argumentele de mai sus, concluzia mea este că DA, sunt de acord cu construirea unei noi moschei în Bucureşti. Consider că este mai bine să previi decât să tratezi. Aşa că, dacă o moschee mai încăpătoare care va predica Islamul moderat din România va avea grijă ca musulmanii din Bucureşti, fie ei cetăţeni români sau străini, să nu se autoradicalizeze, eu zic că e de bun augur. ÎNSĂ aceasta ar trebui construite din fonduri proprii ale statului român, nu din banii Turciei. Am cel mai mare respect pentru poporul turc aliat şi prieten, dar guvernarea actuală de la Ankara nu îmi inspiră deloc încredere. Aşa că, dacă vrem să construim o moschee pentru musulmanii din România, hai să o construim din bani româneşti şi din donaţii ale privaţilor. Pe stilul construirii Catedralei Mântuirii Neamului.

Acestea fiind spuse, aş mai avea o ultimă consideraţie de făcut. În timp ce Catedrala Mântuirii Neamului se va întinde pe 11 hectare şi va fi mai mare decât Palatul Parlamentului ca înălţime, „Mega Moscheea” va fi de 10 ori mai mică, ocupând un teren de 11.000 de metri pătraţi (1,1 ha). Aşa că haideţi să renunţăm la acest peiorativ şi bombastic „Mega” din titlu şi să îi zicem doar „Moscheea din Bucureşti”. Pentru că ar avea dimensiunile frumoasei şi cochetei Mănăstiri Caşin.

Sau, dacă nu vă convine acest demers şi ţineţi la titlul de „Mega Moschee”, atunci să îi spunem construcţiei megalitice de lângă Casa Poporului „GigaCatedrala Mântuirii Neamului”.

Aşa să ne ajute Dumnezeu. Inshallah!

Sursa foto: litoralulromanesc.ro

[1] Nu ştiu dacă cei doi au semnat vreo capitulaţie. Am ales aleatoriu cele două nume. Aştept un reply de la un coleg medievist care să îmi explice mai pe îndelete treaba cu capitulaţiile.

 

 

Tags: , , , ,

 

1 comentariu

  1. tristete spune:

    Buna,

    Un punct de vedere foarte trist, dar il respect.

    NU mega moschee in ROmania! Cine este crestin cu adevarat sa iasa in fata !

Lasă un comentariu