„Astăzi, Turcia este cel mai bun exemplu din întreaga lume pentru modul în care ar trebui trataţi refugiații.”

„Nimeni nu poate să țină lecții Turciei despre cum ar trebui să se comporte.”

Nu, nu sunt declaraţiile preşedintelui turc Recep Tayyip Erdogan. Nici ale vreunui oficios al guvernului de la Ankara sau al partidului de guvernământ Justiţie şi Dezvoltare (AKP).

Acestea sunt declaraţiile făcute de preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, la conferinţa de presă care a urmat vizitei sale de sâmbătă la tabăra de refugiaţi Nizip, regiunea Gaziantep, din sud-estul Turciei. Vizita, la care au mai participat cancelarul german, Angela Merkel, şi vicepreşedintele Comisiei Europene, Frans Timmermans, a fost făcută pentru a discuta despre aspectele concrete de punere în practică ale acordului UE-Turcia privind limitarea fluxului migratoriu dinspre Orientul Apropiat către Europa.

Prin afirmaţiile făcute de Tusk, se relevă că vizita a fost deturnată de la scopul iniţial înspre apărarea exagerată a Turciei în faţa criticilor ei europeni, întru îmbunarea lui Erdogan şi Davutoglu. Prin aceleaşi afirmaţii, Tusk se descalifică singur ca politician.

Nimeni nu contestă că, în absenţa unei politici europene comune în materie de azil şi imigraţie (din vina cui?), un acord cu Turcia era necesar penru limitarea migraţiei. Este greu de crezut de asemenea că soldaţii turci de la graniţa cu Siria trag fără milă în oamenii simpli care vor doar să fugă din calea războiului, aşa cum încearcă unii să acrediteze în presa internaţională. Nu este mai puţin adevărat că Turcia nu este un paradis al respectării drepturilor omului, dar nici un lagăr de concentrare nu este, aşa cum ne alarmează unii şi alţii.

Cu toate acestea, chiar este Turcia cel mai bun exemplu din lume pentru tratamentul aplicat refugiaţilor? Chiar nu mai poate primi Turcia sfaturi de la nimeni din lume?

Nu poţi, din postura de preşedinte al Consiliului European, să linguşeşti într-un asemenea hal guvernul turc.

În primul rând, nu te vor crede nici turcii şi, deşi te vor aplauda frenetic, aşa cum au şi făcut-o de altfel, îşi vor pierde respectul faţă de tine. Respectul şi prietenia se câştigă atunci când îl lauzi moderat pe celălalt despre calităţile sale certe şi dovedite, nu când îl potopeşti cu linguşeli şi ce mai crezi tu că vrea el să audă.

În al doilea rând, şi încă mai important, vei lăsa un gust amar tuturor europenilor care văd că un important lider al lor este gata să se transforme în portavoce a guvernului turc, doar pentru a apăra un acord internaţional ce rezolvă temporar o problemă de care tu nu ai fost capabil să te ocupi pe plan intern. Chiar este pragmatismul mai important decât demnitatea?

Domnule Tusk, nu mai trăim în secolul al XIX-lea, când una aţi fi putut să spuneţi la Bruxelles şi alta la Ankara, pentru că nu avea cine să vă verifice. Diferenţa dintre mesajele pe care le transmiteţi în diferite situaţii de comunicare publică nu mai poate fi aşa mare în secolul al XXI-lea, iar dacă nu înţelegeţi asta, ceea ce credeţi că este dibăcie diplomatică devine în realitate o stângăcie penibilă.

La fel cum adecvarea discursului la audienţe diferite este un principiu esenţial în retorică şi diplomaţie, trebuie să mai ştiţi, domnule Tusk, că, în cele din urmă, adevărul exprimat cu tact şi moderaţie este totuşi cel mai convingător.

Diplomaţia are limitele ei, domnule Tusk! Pentru binele Europei, Turciei şi tuturor celor care fug din calea violenţei, respectaţi-le!

Sursa foto: abc.net.au

 

Tags: , , , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu