În an electoral, mulţi viteji se arată. Majoritatea vorbesc de lucruri de o însemnătate limitată pentru mersul societăţii şi economiei româneşti, precum familia tradiţională ce, chipurile, este ameninţată de drepturile LGBT?!, refugiaţii musulmani care islamizează ţara sau cazurile în care sunt implicaţi românii din străinătate, ca cel al familiei Bodnariu (deşi diaspora a îngheţat la cozi la vot în 2014). Din când în când însă, politicienii noştri mai atacă şi câte o temă de actualitate şi de o importanţă majoră. Pe degeaba însă, dacă măsurile pe care aceştia le propun denotă un populism ieftin, specific apropierii alegerilor .

Un exemplu în acest sens este noua lege a hipermarketurilor, care vizează agricultura şi viaţa agricultorilor din România. Potrivit acestei noi găselniţe a aleşilor ţării, în hipermarketurile noastre, care sunt entităţi private, nu de stat, va trebui să se găsească 51% produse alimentare româneşti[1]. În mod curios, legea a fost propusă de un grup de iniţiativă „liberal”, aceleaşi minţi strălucite care au propus ca hipermarketurile să fie închise în weekend, tot în beneficiul producătorului român.

Scopul declarat al acestui act legislativ, de susţinere a agricultorului român, este în sinea lui unul extrem de corect. Nimeni nu poate contesta faptul că ţăranul român „o duce rău”. Dar, cu toate acestea, de ce statul român încearcă să regleze situaţia celui defavorizat printr-un intervenţionism în afacerile private ale marilor lanţuri comerciale? Până la urmă, o regulă simplă a economiei prevede că cererea dictează oferta. Îi obliga cineva pe români să NU cumpere produse româneşti? Nu este ca şi când pe rafturile din Carrefour, Mega Image sau mai ştiu eu care magazine nu erau expuse produse „Made in Romania”. Acestea existau şi chiar erau scoase în evidenţă de către marii retaileri. Până la urmă, era opţiunea  cumpărătorului ce îşi pune în cărucior, nu i le băga vânzătorul pe gât. Şi la o adică, între un măr din Grecia care arată într-un fel şi are un gust deosebit şi un măr românesc bătut de soartă, dar la jumătate de preţ, oamenii se ghidau după raportul calitate/preţ şi după ce le spunea portofelul.

Acest tip de intervenţionism a mai fost practicat de acest parlament şi în perioada guvernului Ponta în cazul ieftinirii medicamentelor. Dacă mai ţineţi minte, marele Nicu Bănicioiu a redus preţul la medicamente din pixul ministerial pentru a le face, chipurile, mai accesibile.  În mod paradoxal (deşi îi desenaseră mulţi la acea vreme), vom avea surpriza să aflăm că, de la 1 iulie, când vor intra în vigoare noile reglementări, undeva între 123[2] şi 200[3] de medicamente vor dispărea de pe rafturile farmaciilor. De ce? Pentru că ar deveni prea ieftine şi nu ar mai putea aduce profit producătorilor.  Ce se va întâmpla după ce aceste medicamente vor fi retrase de pe piaţă? Ce se întâmplă atunci când oferta este mică şi cererea este mare: cele scumpe vor rămâne singurele în rafturi! Drept urmare, o lege al cărei scop iniţial era să ieftinească medicamentele va avea un efect exact contrar. Iată un exemplu despre cum intervenţionismul în piaţă, chiar şi bine intenţionat, poate avea efecte mai mult decât contrare.

Un alt motiv pentru care susţin că această lege este una deficitară este dat de faptul că marile lanţuri de hipermarketuri sunt unii dintre cei mai mari angajatori din România. Iar, potrivit reprezentanţilor lor, noua lege ar putea să facă unii dintre aceşti retaileri să plece din ţară[4]. Ceea ce ar periclita numeroase locuri de muncă ale cetăţenilor români[5]. Personalul lor este foarte diversificat, de la muncitori necalificaţi care fac parte din acei peste 50% care pică bacul sau nu termină 12 clase, la studenţi care caută să îşi rotunjească veniturile cu un job part-time sau la oameni de vârsta a doua cu calificări învechite (strungari, meşteşugari, croitorese), care îşi asigură astfel un venit decent. Orice lege care ar putea periclita joburile acestor cetăţeni o văd ca fiind nefastă.

Însă, plecând de la premiza că niciunul dintre aceste lanţuri de supermarketuri nu vor pleca din ţară după ce legea va intra în vigoare, mai am o curiozitate: cum anume se vor umple rafturile cu 51% produse româneşti? Dacă alimentele din import vor fi restricţionate, ce le va lua locul? Şi spun asta chiar dacă agricultura în ultimii ani e pe un trend ascendent, în special datorită TVA-ului redus la alimente (măsură liberală!) şi a unor ani fără secetă.

Nu am să mă leg de alţi factori, precum prevederile ambigue din lege: ce este acela un lanţ scurt de aprovizionare sau un „produs românesc? Sau ce reprezintă de fapt 51% din volum de marfă pe raft, corespunzător fiecărei categorii de produse (51 din 100 de mere să fie româneşti, sau 51 de kilograme din 100 de kilograme de mere să fie româneşti?).

Totodată, nu vreau să pomenesc de faptul că legea ar putea fi contestată de Uniunea Europeană pentru că pune bariere în calea comerţului liber (las câteva linkuri despre asta în notă[6]).

Însă sunt o persoană care vine şi cu soluţii, nu doar cu probleme sesizate şi nerezolvate.

Aşa că nu mai bine, în loc să restricţionăm piaţa printr-un intervenţionism neloial, încercam să creăm o platformă mult mai bună pentru agricultorii români să se dezvolte? Chit că vorbim de un sistem de irigaţii care să ne ferească de crize în anii secetoşi, că vorbim de o infrastructură agricolă, precum împrumuturi favorabile pentru autovehicule agricole ca să nu mai stea ţăranul simplu să meargă cu iapa la prăşit, aparate funcţionale care să ajute la prevenirea unor fenomene meteo precum grindina, sau, cel mai important, să educăm ţăranul român în ceea ce priveşte oportunităţile pe care le are pentru accesarea de fonduri europene? Pentru că dacă în loc de „cartofi d-ăia mari”, pe care producătorii români sunt obligaţi să îi crească, având o concurenţă serioasă din partea celor din import, voi fi nevoit peste câţiva ani să cumpăr un cartof cât jumătate de pumn fiindcă acum în hipermarketuri ajung şi barabulele crescute cu iapa pe păşune, atunci voi fi supărat foc. Piaţa liberă creează competivitate, concurenţa creează cel mai bun produs pentru client. Nu mă credeţi? Daţi un search pe google cu „Venezuela”. Vedeţi ce se întâmplă acolo unde statul a eliminat concurenţa şi a naţionalizat totul. Evident în interes naţional.

Apoi, dacă nu se poate altfel şi chiar trebuie să avem un hipermarket cu produse româneşti, fiindcă marii retaileri nu dau doi bani pe producătorii agricoli din România, uite aici o idee de milioane! Ea necesită bună credinţă, responsabilitate şi cinste. De ce statul român nu creează o concurenţă acestor hipermarketuri care „refuză” produse româneşti (deşi am mai precizat o dată că nu o fac), creând propriul său lanţ de magazine? După prigoana pe care a dat-o DNA în rândul aleşilor statului, credeţi-mă că există bani şi pentru un asemenea proiect comercial. Astfel, punând bazele unui „ROMegaImage” poţi vedea exact care e piaţa de cumpărători de produse româneşti şi vei obliga hipermarketurile rele din străinătate să bage şi mai multe cireşe româneşti pe rafturi (chiar dacă oricum bagă şi acum) pentru că ai reuşit să produci o cerere mai mare şi, astfel, să schimbi oferta.

Nu neg că problema există. Dar există şi altfel de soluţii care să nu implice un intervenţionism inutil în piaţă. Însă politicienii noştri au ales din nou calea cea mai uşoară. Investiţii în agricultură, educarea acestor oameni sau un lanţ românesc de hipermarketuri sunt soluţii care au nevoie de timp. Pe când o lege populistă se face din pix în doar câteva luni. Că na, e an electoral.

[1] „Legea supermarketurilor a fost adoptată. Marile magazine trebuie să ofere clienţilor produse româneşti în proporţie de minim 51%”, stiriletvr.ro, 8 iunie 2016, http://stiri.tvr.ro/legea-supermarketurilor-a-fost-adoptata–marile-magazine-trebuie-sa-ofere-clientilor-produse-romanesti-in-proportie-de-minim-51prc-_75115.html

[2] Diana State, „123 de medicamente ar putea dispărea de pe piaţa din România începând cu luna iulie”, Capital, 9 februarie 2016, http://m.capital.ro/123-de-medicamente-ar-putea-disparea-de-pe-piata-din-romania-incepand-cu-luna-iulie.html

[3] Ana Maria Petcana, „LISTA. Peste 200 de medicamente pe bază de rețetă riscă să dispară de pe piață, avertizează Cegedim”, Profit.ro, 10 februarie 2016, http://www.profit.ro/stiri/social/lista-peste-200-de-medicamente-pe-baza-de-reteta-risca-sa-dispara-de-pe-piata-avertizeaza-cegedim-15041191.

[4] „Unele lanturi de hipermarketuri ar putea pleca din Romania. Legea pe care o vor abrogata”, Stirile Pro Tv, 7 iunie 2016, http://stirileprotv.ro/stiri/financiar/o-parte-din-hipermarketuri-ar-putea-sa-plece-din-romania-ce-efecte-ar-mai-avea-regula-51-produse-romanesti-in-magazine.html

[5] Lista cu cei mai mari angajatori din ţară. În primele 50 apar Carrefour, Metro, Selgros, Mega Image şi Auchan. http://doingbusiness.ro/financiar/top/angajati/

[6] Vezi Capitolul 3, Articolul 34 din TFUE care prevede ca şi citez „între statele membre sunt interzise restricţiile cantitative la import/export precum şi orice măsuri cu efect echivalent”

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:12012E/TXT&from=RO

Plus un studiu de caz în acest sens: ” COMBATTING ECONOMIC PROTECTIONISM IN THE EEC: THE Buy Irish DECISION”, http://digitalcommons.law.uga.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=1885&context=gjicl .

 

Tags: , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu