Mr. Pettit, WTF?

Republica Moldova a împlinit pe 27 august 25 de ani de la semnarea şi adoptarea declaraţiei de independenţă. Cu această ocazie, ambasadorul american la Chişinău, domnul James D. Pettit, a oferit un interviu televiziunii locale Moldova 1[1]. În cadrul lui, dl. Pettit a reuşit să spună anumite lucruri parcă rupte din manualul domnului Voronin. Printre ele se numără „Moldova nu este România, Moldova își are propria sa istorie și propriile sale provocări” sau „mulți oameni și-au pierdut încrederea […] dar este important să aibă încredere în ei înșiși ca moldoveni și să se recunoască pe ei înșiși ca moldoveni, ca o naționalitate aparte și o țară aparte”.  Dle Pettit, „aceste cuvinte ne doare”, chiar şi pe cei mai raţionali patrioţi şi filoamericani dintre noi[2].

Evident că unirea dintre România şi Republica Moldova ar fi una problematică. Pe ambele maluri ale Prutului este cunoscut faptul că, de jure, alipirea dintre cele două ţări române „nu este practică”, cum aţi spus şi dvs., din motive geopolitice bine cunoscute. De asemenea, alipirea Moldovei la ţara mamă cu tot cu zona Transnistriei, căruia dvs îi cereţi „un statut special”, ar presupune că pe teritoriul NATO ar ajunge trupe ruseşti. Din toate aceste considerente, mi-e teamă că declaraţia dvs. nu a fost o gafă diplomatică, ci mai degrabă o poziţie pragmatică din partea guvernului dvs.

Deşi, dacă luăm în considerare accentul pe care l-aţi pus pe identitatea poporului moldovean, dau cu seamă şi o oarecare superficialitate cu care aţi tratat istoria României şi românilor de pretutindeni.

Uitaţi, ca un fun fact, că ziua de 27 august a fost un prilej de petrecere pe ambele maluri ale Prutului. Coincidenţa face ca, o dată cu împlinirea a 25 de ani de la obţinerea independenţei de către Republica Moldova, România să fi celebrat 100 de ani de la intrarea în Primul Război Mondial. Ei bine, din cauza războiului civil din Imperiul Ţarist care a făcut ca singurul aliat al României de pe frontul de est să se retragă din război, dar şi a epuizării unei armate care a luptat eroic la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz , armata României Mici a capitulat la începutul anului 1918 şi a fost forţată să semneze o pace diabolică cu Puterile Centrale. Alinarea a venit la 27 martie 1918 când Chişinăul a votat unirea cu România. Dacă vă vine să credeţi sau nu, domnule Pettit, acest lucru a fost posibil datorită majorităţii pe care românii, pardon, „moldovenii” o aveau în Sfatul Ţării, vreo 86 din 135 de deputaţi fiind pentru acest eveniment politic. Apoi soarta a fost extrem de blândă cu românii şi căderea celuilalt imperiu multietnic, cel Austro- Ungar, a permis şi unirea Bucovinei şi Transilvaniei cu ţara-mamă. Dacă nu mă credeţi, încercaţi nişte cărţi de istoria românilor scrise de români. Lucian Boia, Neagu Djuvara, Florin Constantiniu. Nu vă faceţi griji, toţi au încercat să o relateze cât mai obiectiv şi corect posibil.

Deci, dle Pettit, ambasador al ţării care ne este partener strategic şi prieten. Data viitoare când mai vreţi să expuneţi problemele geopolitice pe care le are ţara pe care sunteţi acreditat să o reprezentaţi, încercaţi să fiţi mai atent cu detaliile care pot răni un popor întreg şi care cu siguranţă vor fi folosite de propaganda de pe partea cealaltă a baricadei. Măcar din compasiune faţă de suferinţa a milioane de români care au luptat pe ambele maluri ale Prutului pentru „România Mare”. Get your facts right next time!

[1] http://www.trm.md/ro/republica-moldova-dimensiunea-diplomatica/dimensiunea-diplomatica-cu-statele-unite-ale-americii/

[2] http://europunkt.ro/2016/01/24/de-157-de-ani-asteptam-unirea-cu-moldova/