Interviu cu Ruxandra Draghia-Akli, director general adjunct DG Cercetare şi Inovare, Comisia Europeană: „Investiţiile în cercetare şi dezvoltare asigură succes în creşterea productivităţii”

Societatea viitorului este o societate a cunoaşterii, de aceea cercetarea, dezvoltarea şi inovarea trebuie să reprezinte priorităţi atât pentru guverne, cât şi pentru întreprinzători. În consecinţă, pe drept cuvânt se poate afirma că astăzi, în lume, asistăm la o competiţie acerbă în domeniul cercetării şi dezvoltării (C&D), fiecare actor încercând să fie cu un pas înaintea concurenților.

Ruxandra Draghia-Akli, director general adjunct al Direcției Generale Cercetare și Inovare, din cadrul Comisiei Europene, i-a acordat un interviu pentru Europunkt lui Vladimir Adrian Costea, în care a explicat mai multe despre competiția globală din domeniul C&D, cele mai recente evoluții în domeniu, măsurile pe care Comisia le-a dispus pentru stimularea cercetării în Europa și, nu în ultimul rând, despre situația sumbră din cercetarea românească.

Vladimir Adrian Costea: Care sunt principalii indicatori care reflectă nivelul de dezvoltare al cercetării şi inovării în spaţiul european şi ce evoluţie e înregistrat Uniunea Europeană în ultimii cinci ani în domeniul dezvoltării cercetării şi inovării?

Ruxandra Draghia-Akli: Cercetarea și inovarea pot fi evaluate prin intermediul unor indicatori diferiți, cum ar fi investițiile în cercetare și dezvoltare (C&D) și inovare, disponibilitatea resurselor umane (numărul de cercetători), calitatea bazei științifice (așa cum rezultă din numărul de publicații științifice și cât de des sunt acestea citate), colaborarea între sectorul public și cel privat, numărul de brevete ca exponent pentru inovația tehnologică sau structura economiei.

Cel mai recent raport al Comisiei europene pentru știință, cercetare și inovare a UE prezintă o analiză în profunzime bazată pe indicatori de performanță pentru cercetare și inovare științifică și oferă o perspectivă asupra factorilor care stau la baza acesteia, precum şi a stimulentelor specifice domeniului. Raportul arată că decalajul de productivitate al UE cu Statele Unite ale Americii (SUA) s–a accentuat ca urmare a crizei economice și financiare. Acest lucru este legat de nivelul de investiții scăzut în C&D, un factor major de inovare, precum și de incapacitatea de a reorienta economia europeană către activități cu un conținut mai ridicat de cunoștințe. Pentru a stimula creșterea economică și a locurilor de muncă, Europa trebuie să promoveze o economie bazată pe cunoaștere cu mai multe activități în sectoarele high tech, cum ar fi Tehnologia Informației și a Comunicării (TIC), industria farmaceutică sau biotehnologie, precum și de a aduce rezultatele cercetării aproape de consumatori, având in vedere că nenumărate tehnologii dezvoltate în Europa sunt adesea comercializate pe alte continente.

În ceea ce privește evoluțiile recente, sectorul de cercetare și dezvoltare publică a UE a fost mai puțin afectat de criză nu numai ca urmare a investițiilor publice, dar și având la bază de creșterea finanțării în mod semnificativ la nivelul Uniunii. Intensitatea C&D a cunoscut o tendință de creștere lentă începând cu anul 2005, dar nivelul acesteia este încă departe de cel a competitorilor noștri, cum ar fi SUA sau Japonia și, începând cu 2013, decalajul pare a se adânci din nou. Pe de altă parte, cu mai mult de 27 % din totalul global, UE continuă să fie cel mai mare producător de publicații științifice din lume, înainte de China și SUA.

O altă evoluție semnificativă este faptul că Europa își dezvoltă propriile povești de succes în ceea ce privește actorii globali prin prisma unor companii precum Shazam, Spotify, Zalando, Ayden sau HelloFresh. Cu toate acestea, inovatorii luați drept exemplu nu au încă același impact ca cei din SUA, UE fiind în continuare în urma Statelor Unite și a Coreei de Sud în punerea în aplicare a unor condiții-cadru care să faciliteze inovarea. Aceste provocări includ reglementarea pieței, eliminarea obstacolelor în calea antreprenorialului, suplețea mediului de afaceri sau protecția drepturilor de proprietate intelectuală. Practica ne arată faptul că întreprinderile care investesc mai mult în cercetare și dezvoltare au mai mult succes în creșterea productivității.

Există viteze diferite de dezvoltare în cadrul Uniunii Europene în privinţa dezvoltării cercetării şi inovării?

Intensitatea medie C&D a UE este de 2,03% din PIB, dar valorile variază foarte mult în SM de la 3,17% din PIB în Finlanda până la 0,38% din PIB în România. Primele cinci state membre din top sunt Finlanda, Suedia, Danemarca, Austria și Germania, în timp ce în partea de jos a clasamentului găsim Bulgaria, Croația, Letonia, Cipru și România.

Cu toate acestea, caracteristicile acestui decalaj de inovare par să se schimbe treptat, performanța unora dintre cele mai noi state membre crescând vizibil. În ceea ce privește intensitatea C&D, de exemplu, Slovenia este acum pe locul 6 dintre cele 28 SM depășind Belgia și Franța, în timp ce ​​Republica Cehă și Estonia se apropie de media UE.

Investițiile în domeniul științei și inovării ar trebui să meargă mână în mână cu reformele necesare ale sistemelor naționale de cercetare și inovare, pentru a crește calitatea lor și a obține rezultate mai bune pentru rentabilitatea investițiilor făcute. Comisia europeană furnizează anual recomandări statelor membre cu privire la programele naționale de reformă prin intermediul procesului de politică economică de coordonare cunoscut sub numele de Semestrul European. Comisia ajuta SM spre adoptarea unei abordări practice pentru punerea în aplicare a reformelor prin intermediul Horizon 2020, cel mai mare program de cercetare și inovare al UE. Mai mult, ar trebui sa avem în vedere faptul că fondurile structurale și de investiții europene joacă un rol important și ar trebui utilizate cu mult mai mult în finanțarea sistemelor de cercetare și inovare ale noilor state membre, ceea ce va contribui la diminuarea continuă a decalajului de inovare.

Care sunt factorii care influenţează viteza de dezvoltare în domeniul cercetării şi inovării?

Investițiile în cercetare și dezvoltare, atât în ​​sectorul public cât și în cel privat, sunt importante pentru creșterea productivității, dar ele nu sunt singurul factor de influență. Investițiile trebuie făcute în așa fel încât să genereze un impact profund și pentru a stimula cercetarea, circulația științei, producția tehnologică, creșterea economică și crearea de locuri de muncă. Statele membre trebuie să pună în aplicare politici de cercetare și inovare care să contribuie la atingerea acestor obiective.

De exemplu, calitatea bazei științifice este un factor crucial. În timp ce unele state membre au nevoie urgentă de a crește calitatea generală a bazei științifice publice, altele au nevoie de a valorifica mai bine punctele forte ale bazei lor științifice pentru a crea bunăstare economică și locuri de muncă. Acest lucru necesită, în special, cultivarea unor legături de afaceri puternice și o cooperare mai strânsă între sistemul public de C&D și mediul de afaceri. O pârghie esențială pentru a stimula cooperarea în afaceri este proiectarea și punerea în aplicare a strategiilor de „specializare inteligentă” care concentrează resurse în domeniile în care există un potențial pentru dezvoltare și crearea inovațiilor.

Stimulentele fiscale de C&D au devenit un instrument important în multe state membre. Totuși, ele ar trebui să fie concepute și puse în aplicare cu mare atenție. Balanța între sprijinul indirect pentru sectorul de cercetare și dezvoltare (stimulare fiscală) și utilizarea unor măsuri de sprijin direct pentru a încuraja inovarea acolo unde piața nu oferă niciun sprijin concret, trebuie sa rămână echilibrată. Eficacitatea stimulentelor fiscale depinde de reglementările naționale, în special regimul de impozitare, precum și stabilitatea și predictibilitatea acestuia în timp. Zborul inovării către un nivel de dezvoltare superior necesită condiții cadru de susținere care să permită alocarea și realocarea eficientă a resurselor către activități care au la bază inovarea. Piețele deschise, un sector economic competitiv și dinamic, o cultură stabilă înspre asumarea de riscuri și creație, împreună cu buna funcționare a instituțiilor publice, inclusiv un sistem juridic eficient, sunt esențiale pentru absorbția și dezvoltarea inovării.

La nivelul Uniunii europene, mai multe instrumente sunt folosite pentru a promova cercetarea și inovarea. Horizon 2020, cu un buget de aproape 80 de miliarde de euro puși la dispoziție pentru o perioadă de peste 7 ani (2014–2020), își propune să contribuie la realizarea creșterii economice inteligente și durabile. Obiectivele sale sunt de a sprijini producția de știință și tehnologie de clasă mondială, de a elimina barierele de inovare și de a facilita colaborarea între sectorul public și cel privat pentru a oferi soluții care sa răspundă provocărilor cu care se confruntă societatea în zilele noastre. În plus, facilitatea de sprijin pentru Horizon 2020 oferă statelor membre și țările asociate asistenţă pentru a proiecta, implementa și evalua reformele care îmbunătățesc politicile și sistemele curente, dar și calitatea investițiilor în cercetare și inovare. Mai mult, în jur de 60 de miliarde de euro din fondurile de investiții structurale europene vor fi dedicați activităților de cercetare și inovare în perioada 2014-2020 și aproape 35 de miliarde de euro vor fi îndreptați în scopuri de educație și formare. Oportunitățile oferite de Fondul European de Investiții Strategice sunt de asemenea importante în acest sens, iar primele proiecte care acoperă C&D au fost deja puse în mișcare.

Cum se situează România în raport cu statele membre ale Uniunii Europene în privinţa dezvoltării cercetării şi inovării?

Înainte de a ne referi la Romania, aș dori să subliniez faptul că cercetarea și inovarea ocupă un loc central în cadrul Strategiei Europa 2020, iar la nivelul Uniunii cred cu tărie că există două puncte de sprijin extrem de utile pentru îmbunătățirea performantelor în C&D.

În primul rând, Horizon 2020 reflectă prioritățile politice ale Strategiei Europa 2020 și abordează principalele priorități ale cetățenilor din Europa și în lume, în general. Bugetul de 80 de miliarde de euro este întregit și de investițiile private atrase în consorțiile alcătuite de Statele Membre cu alte State Membre sau cu terți. Suma proiectelor finanțate până în prezent sub titlul de ‘Sănătate, schimbări demografice și bunăstare’ demonstrează succesul acestui program și reprezintă un stimulent destul de puternic pentru atingerea țintei de 3% din PIB alocat pentru cercetare de fiecare dintre cele 28 de state prezente la masa deciziilor.

Un alt imbold deja existent și extrem de folositor este reprezentat de recomandările Comisiei Europene pentru Statele Membre date în cadrul Semestrului European menționat mai devreme. În fiecare an, Comisia efectuează o analiză detaliată a planurilor de reforme bugetare, macroeconomice și structurale ale Statelor Membre ale UE și oferă recomandări specifice fiecărei țări pentru următoarele 12-18 luni.

În cazul României, au fost adoptate măsuri pentru consolidarea sectorului financiar, iar țara nu se confruntă cu dezechilibre macroeconomice. Cu toate acestea, în ciuda creșterii economice semnificative din ultimii 3 ani datorate trecerii de la creșterea treptată a exporturilor nete la creșterea cererii interne, nivelul insuficient de finanțare și cadrul instituțional fragmentat afectează politicile publice în materie de inovare, cercetare și dezvoltare. „Intensitatea C&D a fost în continuă scădere începând din 2011, ajungând la 0,38 % din PIB în 2014. Acesta este cel mai scăzut nivel din UE și este departe de obiectivul de 2 % prevăzut de Strategia Europa 2020. Cheltuielile publice cu C&D au scăzut în 2014 la 0,22 % din PIB, plasând Romania pe ultimul loc în UE.” este menționat în Raportul de țară al României publicat în februarie 2016. Aflându-ne în fața acestui tablou, recomandările Semestrului European (publicate la 13 iunie 2016) relevante cercetării și inovării implică o ajustare fiscală anuală de 0,5% GDP în 2017, consolidarea investițiilor publice și prioritizarea și pregătirea proiectelor. Deciziile în acest sens se iau la nivel național, dar eu voi încuraja activ investițiile în acest domeniu care se reflectă pe parcursul anilor în performanța internațională, indicatorii economici, crearea locurilor de muncă și vizibilitatea României în științe.

Aceste obstacole împiedică capacitatea României de a atrage investiții în cercetare și dezvoltare și de a promova cooperarea public-privată. Stimulentele fiscale pentru cercetare și dezvoltare au fost adoptate în 2010, dar unele aspecte practice încă mai trebuie clarificate. Adoptarea în 2014 a unei legi privind brevetarea invențiilor angajaților din multinaționale este de așteptat să încurajeze companiile să localizeze mai multe dintre activitățile lor de C&D în România și să investească în activitățile de inovare cu o valoare adăugată mai mare pentru economia națională. În ultimii ani, tehnologia start-up-urilor a câștigat teren în jurul unor hub-uri antreprenoriale în domeniul TIC, dar fenomenul rămâne limitat.

Care sunt obiectivele Strategiei Uniunii Europene în acest domeniu? Ce măsuri propune Uniunea Europeană pentru îndeplinirea acestor obiective?

Comisia Juncker urmărește o abordare integrată a politicilor economice construite în jurul a trei piloni principali meniți să acționeze împreună – stimularea investițiilor, accelerarea reformelor structurale și atingerea unei creșteri responsabile de consolidare fiscală.

Cercetarea și inovarea sunt o parte integrantă a acestei strategii după cum este subliniat și de obiectivul ambițios de alocare de către statele membre a 3% din PIB pentru C&D până in 2020. Deși s-au înregistrat unele progrese în acest sens, analiza Semestrului European arată că sunt necesare eforturi suplimentare pentru a stimula cercetarea și dezvoltarea și alte stimulente de bază ale inovării, cum ar fi TIC și educația.

Prin urmare, politica de cercetare și inovare a UE și în principal a Comisarului Moedas, responsabil de acest domeniu, este în prezent în curs de dezvoltare în jurul a trei obiective strategice: lărgirea accesului la informații generate de proiectele noastre, deschiderea către inovare și creșterea semnificativă a cooperării internaționale (open access, open innovation și open to the world).

Deschiderea către inovare este o nouă abordare a procesului științific bazată pe cooperare și noi moduri de difuzare a științei prin intermediul tehnologiilor digitale și a unor noi instrumente colaborative, cum ar fi Science Cloud.

Creșterea semnificativă a cooperării internaționale în domeniul cercetării și inovării este o prioritate strategică pentru Uniunea Europeană pentru a avea acces la cele mai recente inovări/ cunoștințe, de a beneficia de resurse umane foarte bine pregătite la nivel internațional, pentru a face față mai eficient provocărilor societale globale, de a crea oportunități de afaceri pe piețele noi și emergente și de a folosi diplomația științei ca instrument influent al politicii externe.

Care sunt principalele obstacole care încetinesc ritmul de dezvoltare al cercetării şi inovării în spaţiul european?

Politica de cercetare și inovare actuală este complexă și se schimbă gradual de la un model în care fiecare domeniu era analizat distinct la un model multidisciplinar. Adevărata încercare este de a depăși barierele dintre diversele domenii ale științei și de a găsi împreuna soluții pentru a evolua. Avem nevoie de ingeniozitate și dedicare, iar Comisia Europeană prin noile sale programe adresează aceste oportunități.

Investițiile insuficiente în cercetare și dezvoltare continuă să fie un obstacol major care încetinește ritmul de C&D în spațiul european. După cum am precizat anterior, sunt imperios necesare progrese suplimentare în ceea ce privește îmbunătățirea calității bazei publice de cercetare, crearea mediului de afaceri propice pentru a sprijini inovația, aducerea produsului de laborator pe piață şi adaptarea sa la cerințele cetățenilor UE și, în cele din urmă, orientarea progresivă a economiei europene către activități cu un conținut științific mai ridicat.

Predictibilitatea finanțării cercetării este necesară pentru a încuraja implicarea atât a mediului privat cât și a resurselor umane calificate (de exemplu, cei din diaspora care vor sa se întoarcă în țările de origine) asigurând astfel coerența sistemului de cercetare, dezvoltare și inovare. În lipsa acestei predictibilități, celelalte componente ale sistemului au de suferit. În completare, este nevoie de o mai bună participare în consorțiile europene de cercetare – cercetătorii noilor State Membre nu sunt motivați să caute parteneri si să intre in proiecte europene, iar rata de participare a acestora este mică. Investiții naționale în programele de cercetare vor aduce cu siguranță o participare mai pronunțată și în programele europene.