Interviu cu Dragoş Doroş, preşedinte ANAF: „În 2016, ANAF a încasat prin activitatea de executare cazuri speciale şi valorificare bunuri confiscate în materie penală peste 120 milioane lei”

Recuperarea sumelor obţinute de corupţi şi nu numai prin prejudicierea statului reprezintă una dintre principalele solicitări ale opiniei publice din România, care, pe bună dreptate nu poate fi mulţumită exclusiv cu încarcerarea condamnaţilor. Acest proces tărăgănează însă, spre nemulţumirea cetăţenilor simpli.

Despre numeroasele dificultăţi întâlnite în recuperarea acestui tip de creanţe şi motivele pentru care aceste sume nu se întorc la stat atât de repede precum o cere opinia publică a oferit explicaţii Dragoş Doroş, preşedintele ANAF, într-un interviu acordat pentru Europunkt lui Vladimir Adrian Costea.

Vladimir Adrian Costea: Care sunt prevederile legale, potrivit cărora ANAF îşi exercită activitatea de a recupera sumele din dosarele soluţionate de instanţe?

Dragoş Doroş: Potrivit, prevederilor conţinute de HG nr. 520/2013 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, în realizarea funcţiilor sale, ANAF are, printre altele, următoarele atribuţii:

• organizează activitatea de valorificare a bunurilor confiscate sau intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, precum şi a bunurilor sechestrate în cadrul procedurii de executare silită, potrivit legii;
• aplică, prin organele abilitate, modalităţile de executare silită şi măsurile asigurătorii, pentru a căror realizare este competentă potrivit legii; realizează, prin intermediul direcţiilor generale regionale ale finanţelor publice, executarea silită a drepturilor de import sau de export, a altor taxe şi impozite datorate statului, potrivit legii, în cadrul operaţiunilor vamale, a accesoriilor aferente acestora, a amenzilor şi a oricăror altor sume datorate bugetului general consolidat în temeiul unor titluri executorii, precum şi, în cazurile prevăzute de lege, a creanţelor stabilite într-un alt stat membru al Uniunii Europene, potrivit competenţelor legale;

Activitatea desfăşurată prin structurile de specialitate de către  ANAF pentru punerea în aplicare a hotărârilor judecătoreşti definitive emise în materie penală constă, în fapt, în două subactivităţii şi anume:

• Recuperarea creanţelor provenite din infracţiuni constând în prejudicii, cheltuieli judiciare, amenzi penale, accesorii, etc, stabilite de instanţele de judecată prin hotărârile judecătoreşti definitive pronunţate în materie penală, activitate care are la bază prevederile legale cuprinse în Legea 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.  Prin O.P.A.N.A.F. nr. 3744/2015 s-a  stabilit cazurile speciale de executare silită, precum şi  structurile din cadrul A.N.A.F., abilitate cu ducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii şi efectuarea procedurii de executare silită, cu modificările şi completările ulterioare;
• Valorificarea bunurilor confiscate în materie penală prin hotărârile judecătoreşti definitive pronunţate în materie penală, este o activitate ce are la bază prevederle legale conţinute de O.G. nr. 14/2007, republicată, pentru reglementarea modului şi condiţiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului şi H.G. nr. 731 din  /2007, republicată, privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 14/2007 pentru reglementarea modului şi condiţiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului. Aceste prevederi legale au fost completate la sfârşitul anului 2015 prin Legea nr. 318/2015 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţie Naţionale de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate. Prin O.P.A.N.A.F. nr. 828/2016  s-a stabilit competenţa privind preluarea şi valorificarea bunurilor intrate, potrivit legii în proprietatea privată a statului, precum şi a structurilor din cadrul A.N.A.F. abilitate cu ducerea la îndeplinire a procedurilor de valorificare a acestora.

Care sunt etapele pe care ANAF le urmăreşte în vederea recuperării acestor sume din momentul în care instanţele pronunţă o decizie finală asupra unui dosar?

Mai întâi, în ce priveşte activitatea de recuperare a creanţelor provenite din infracţiuni, etapele sunt:

• primirea şi înregistrarea titlurilor executorii reprezentate de hotărârile judecătoreşti definitive pronunţate în materie penală;
• analiza hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate în materie penală;
• identificarea sumelor reprezentând prejudicii cauzate bugetului general consolidat al statului;
• instituirea măsurilor asigurătorii/executorii, după caz;
• emiterea de somaţii, popriri;
• identificarea bunurilor/sumelor indisponibilizate în cursul urmăririi penale/judecăţii;
• evaluarea bunurilor;
• organizarea procedurilor de valorificare;
• identificarea terţilor

În al doilea rând, în ce priveşte activitatea de valorificare a bunurilor confiscate în materie penală, succesiunea etapelor este aceasta:

• primirea şi înregistrarea titlurilor executorii reprezentate de hotărârile judecătoreşti definitive pronunțate în materie penală;
• analiza hotărâririlor judecătoreşti definitive pronunţate în materie penală;
• identificarea bunurilor/sumelor confiscate în materie penală;
• preluarea bunurilor de la deţinători;
• evaluarea bunurilor confiscate;
• activităţi de conservare a bunurilor  confiscate (asigurarea integrităţii, asigurare utilităţi, depozitare, etc);
• organizarea procedurilor de valorificare a bunurilor, prin metodele prevăzute de lege (licitaţie publică, vânzarea prin magazine proprii, vânzare prin consignaţii, vânzare directă de la locul de deţinere, vânzare prin bursa de mărfuri);
• transmiterea listelor cu bunurile confiscate eligibile pentru atribuirea cu titlu gratuit, conform prevederilor legale;

Ce evoluţie a înregistrat ANAF în ultimi cinci ani în privinţa recuperării acestor sume?

La sfârşitul anului 2015, la nivelul A.N.A.F. a  avut loc separarea activităţii de executare silită a creanţelor provenite din infracţiunii faţă de executarea silită a  celorlalte creanţe bugetare, creându-se premisa specializării unei structurii organizaţionale în acest domeniu. Astfel, potrivit HG 816/2015 pentru modificarea şi completarea HG 520/2013 privind organizarea şi funcţionarea A.N.A.F,  în cadrul aparatului propriu al Agenţiei s-a organizat şi funcţionează Direcţia executări silite cazuri speciale, structură fără personalitate juridică, cu atribuţii de ducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii şi de efectuare a procedurii de executare silită în cazurile speciale de executare silită care fac obiectul hotărârilor judecătoreşti pronunţate în materie penală, precum şi în alte cazuri stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, respectiv de valorificare a bunurilor sechestrate şi/sau confiscate în materie penală, prin modalităţile prevăzute de lege, inclusiv de coordonare şi monitorizare ale modalităţilor de executare silită şi valorificare.

Prin HG nr. 522/2016 pentru modificarea şi completarea HG nr. 520/2013 privind organizarea şi funcţionarea A.N.A.F., această direcţie a fost reorganizată ca direcţie generală cu competenţe sporite.

Totodată, la nivelul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală a fost creată şi implementată o aplicaţie informatică, în care sunt în curs de introducere datele şi informaţiile din toate hotărârile judecătoreşti pronunţate în materie penală, precum şi măsurile întreprinse în vederea recuperării creanţelor provenite din infracţiuni. Până la această dată s-au introdus datele din aproximativ 22.000 hotărâri judecătoreşti.

De la înfiinţarea acestei structuri, în cursul anului curent, A.N.A.F. a încasat prin activitatea de executare cazuri speciale şi valorificare bunuri confiscate în materie penală peste 120 milioane lei.

Care sunt principalele dificultăţi întâmpinate de A.N.A.F. cu privire la recuperarea sumelor din dosarele soluţionate de instanţe?

• Lipsa unui cadru legal adecvat pentru executarea silită a creanţelor provenite din săvârşirea infracţiunilor, în sensul că această activitate se desfăşoară potrivit regulilor privind creanţele fiscale; debitorii în cazul acestor creanţe sunt persoane condamnate definitiv, nu debitori proveniţi din neplata taxelor şi impozitelor;
• Lipsa cadrului legal care să confere/reglementeze:

o drepturile/atribuţiile organelor de valorificare privind administrarea/gestionarea completă/deplină a bunurilor confiscate necesare întreţinerii şi conservării acestora pe perioada de la preluare  şi până la predarea lor persoanelor care adjudecă, în procesul de valorificare;

o alocarea/avansarea de resurse financiare/bugetare necesare desfăşurării acestei activităţi cu sau fără recuperarea unor astfel de cheltuieli din sumele rezultate din valorificarea bunurilor confiscate.

• Valorificarea bunurilor confiscate în materie penală se face potrivit legislaţiei privind valorificarea comună a bunurilor confiscate care, în mare parte, este limitată şi chiar perimată;
• Starea de detenţie a persoanelor faţă de care s-a dispus recuperarea unor creanţe bugetare prin hotărâri penale definitive;
• Identificarea bunurilor deţinute de persoanele condamnate în afara ţării;
• Lipsa unei aplicaţii centralizate pentru ţinerea evidenţei titlurilor executorii (sentinţe penale definitive) transmise A.N.A.F. pentru punere în executare (în prezent se dezvoltă la nivelul A.N.A.F. aplicaţia Monitor SP, în ea fiind introduse titlurile executorii, urmând a fi efectuată activitatea de verificare a acurateţii datelor introduse)
• Primirea cu întârziere a sentinţelor penale de la instanţele de judecată;
• Hotărârile judecătoreşti înaintate organelor fiscale nu conţin date care să permită identificarea tuturor persoanelor fizice, juridice şi a altor entităţi, pentru care au fost  dispuse măsuri de recuperare a unor creanţe bugetare, respectiv de menţinere/instituire a unor măsuri, nu sunt însoţite de actele prin care au fost dispuse/instituite măsuri asigurătorii în cursul urmăririi penale/procesului penal (Ordonanţe, procese-verbale de sechestru) şi nu sunt transmise hotărârile judecătoreşti prin care s-a soluţionat  fondul cauzei în situaţiile în care, în hotărârile judecătoreşti definitive se precizează că dispoziţiile instanţelor de fond rămân valabile însă nu sunt reluate toate măsurile dispuse de acestea;
• Valorificarea specială din CPP (art. 2522) e aproape inexistentă – ANABI nu este încă operaţională.
• Gradul de acoperire cu măsuri asigurătorii a creanţelor transmise A.N.A.F. spre executare este sub 30% din valoarea prejudiciului, confiscării speciale, etc.
• Imposibilitatea valorificării anumitor bunuri (imobile fără autorizaţie de construcţie, bunuri imobile deţinute în indiviziune, etc);
• ANAF nu are în prezent personal specializat care să efectueze activităţi de administrare completă a bunurilor imobile confiscate în materie penală;
• Lipsa experinţei în activitatea de recuperare a creanţelor provenite din săvârşirea infracţiunilor;
• Lipsa personalului specializat în cadru ANAF în materia vânzării prin licitaţie publică;
• Lipsa unor capacităţi de depozitare adecvate volumului şi specificului bunurilor mobile confiscate în materie penală;
• Lipsa resurselor financiare necesare proceselor de evaluare a bunurilor confiscate în sensul neasigurării acestora în intregime la momentul nevoii de angajare;
• Spaţii proprii de vânzare (magazine) insuficiente în raport cu nivelul bunurilor confiscate care se pretează la această modalitate de valorificare;
• Întrunirea rară a comisiei interministeriale pentru atribuirea gratuită a unuor bunuri mobile, în special autovehicole, care are ca efect intârzierea procedurilor de valorificare şi marirea perioadei de deţinere a acestor bunuri, în condiţiile în care acestă procedura de atribuire gratuită precede procedura de valorificare;
• Lipsa unor proceduri speciale de evacuare a ocupanţilor cu titlu sau fără titlu a bunurilor imobile confiscate;
• Prevederi conţinute de alte acte normative (Codul Fiscal) referitoare la distrugerea tutunului, alcoolului şi băuturilor alcoolice, indiferent dacă sunt sau nu proprii consumului sau dacă îndeplinesc condiţiile legale de comercializare.

În ce măsură dificultăţile menţionate anterior sunt determinate de breşe ale cadrului legal?

O mare parte dintre aceste dificultăţi sunt determinate de lipsa unui cadru legal adecvat, astfel:

• Lipsa unui cadru legal adecvat pentru executarea silită a creanţelor provenite din săvârşirea infracţiunilor. În acest sens, propunem modificarea Codului de procedură fiscală, prin introducerea unei secţiuni separate referitoare la acest tip de creanţe, pentru fluidizarea activităţii de executare silită cazuri speciale (pentru executarea efectivă a pedepselor privative/neprivative de libertate există legislaţie separată);
• Efectele negative ale legislaţiei în materia insolvenţei întrucât practicienii în insolvenţă interpretează că ,,de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererilor de admitere a creanţelor”, acest aspect conducând la blocarea executării silite prin suspendarea de drept a executării silite, dar şi prin introducerea multor acţiuni în instanţă prin care sunt contestate actele de executare silită;
• G. nr. 14/2007 este perimată şi incompletă, având o hotărâre de guvern pentru punere în aplicare (H.G. nr. 731/2007), neadecvată şi neadaptată realităţii, care în multe situaţii adaugă prevederi la actul normativ de bază;
• G. nr. 14/2007 reglementează mai mult valorificarea bunurilor mobile trecute în proprietatea privată a statului, oferind posibilităţi reduse cu privire la valorificarea bunurilor imobile şi a activelor necorporale (lipsa prevederilor referitoare la vânzarea în rate, atribuirea cu titlu gratuit a unor imobile în domeniul public al statului, etc.)
• Nu există prevederi concrete în aceste situaţii în legătură cu evacuarea persoanelor care ocupă fără drept imobilele trecute prin hotărâri judecătoreşti definitive în materie penală în proprietatea privată a statului, acest aspect impunând aplicarea prevederilor din Codul de procedură civilă care se aplică cu precădere de către executorii judecătoreşti;
• Lipsa unor prevederi explicite care să prevadă obligativitatea întrunirii comisiei interministeriale pentru atribuirea gratuită a unor bunuri mobile la intervale scurte de timp, în scopul evitării întârzierii procedurilor de valorificare, degradării bunurilor respective şi depozitării acestora pe perioade lungi de timp;

Aţi întâmpinat dificultăţi în ceea ce priveşte comunicarea şi cooperarea cu instituţiile publice?

Cooperarea cu Agenţia Naţională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate (Ministerul Justiţiei) va fi mai eficientă în momentul în care această instituţie va deveni operaţională;

Având în vedere că s-a constatat necesitatea de colaborare cu alte instituţii ale statului, nefiind stabilite modalităţi concrete de cooperare interinstituţională, a fost încheiat un protocol de colaborare cu Jandarmeria Română;

În prezent, se află în curs de încheiere protocoale de cooperare cu Administraţia Naţională a Penitenciarelor, I.G.P.R. – Direcţia Poliţiei Rutiere, Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi Autoritatea de Supraveghere Financiară;

Ce schimbări consideraţi necesare pentru a facilita activitatea A.N.A.F. în legătură cu recuperarea acestor sume ?

În primul rând, modificarea cadrului legislativ în ceea ce priveşte:

o Executarea silită a creanţelor provenite din infracţiuni în cazul debitorilor aflaţi în insolvenţă;

o Codul de procedură fiscală prin introducerea unei secţiuni separate referitoare la executarea silită a creanţelor provenite din infracţiuni şi valorificarea bunurilor intrate în proprietatea privată a statului prin hotărâri judecătoreşti pronunţate în materie penală;

o Creşterea calităţii de instituire a măsurilor asigurătorii în faza de urmărire penală/judecată pentru a garanta recuperarea în mare măsură a prejudiciului/confiscării speciale/cheltuielilor de judecată stabilite prin hotărârea instanţei de judecată şi pentru evitarea instituirii unor măsuri asupra unor bunuri greu vandabile (imobile neînregistrate în evidenţele cadastrale, construite fără autorizaţie de construire, bunuri fără valoare);

În al doilea rând, consolidarea continuă a capacităţii administrative şi profesionale a structurilor de specialitate din cadrul A.N.A.F. resposabile cu recuperarea creanţelor provenite din infracţiuni şi valorificare a bunurilor confiscate în materie penală.