Stimat guvern, este adevărat că ni se vinde mâncare mai proastă decât în Occident?

O ştire recentă de pe Politico este în măsură să ne îngrijoreze: potrivit unui studiu al Universităţii de Chimie şi Tehnologie din Praga, produsele alimentare vândute de marile companii în statele din centrul şi estul Europei sunt calitativ inferioare produselor vândute sub acelaşi nume şi la preţuri similare în vestul Europei.

Câteva exemple:

– Sprite-ul din supermarket-urile germane este îndulcit doar cu zahăr, în vreme ce acela vândut în supermarket-urile cehe este îndulcit cu fructoză, sirop de glucoză şi alţi îndulcitori artificiali;

– sticks-urile de peşte din Germania conţin cu 7% mai mult peşte decât aceleaşi sticks-uri vândute în Cehia;

– Nestea din Germania are cu 40% mai mult extract de ceai decât cel din Cehia.

Un alt studiu ceh susţine că diferenţele ar fi totuşi insignifiante în cazul produselor marilor companii, dar că ele sunt cu adevărat semnificative în cazul produselor alimentare care poartă brandul marilor supermarket-uri. Astfel, chips-urile şi produsele de panificaţie vândute de Kaufland sub marcă proprie în Germania conţin mult mai multe ingrediente de bază de calitate decât cele vândute de acelaşi lanţ de supermarket-uri în Cehia.

Preşedinţia slovacă a UE a demarat un proces de modificare legislativă prin care asemenea practici ar urma să fie interzise, fiind considerate discriminatorii pe piaţa unică europeană. Slovacia este susţinută de Cehia, Bulgaria, Estonia sau Croaţia.

Totuşi, se pare că statele mari ale Europei nu sunt interesate de propunerile Slovaciei, iar marile companii şi lanţuri de supermarket-uri spun cu nonşalanţă că diferenţele de la raft sunt generate de gusturile diferite ale consumatorilor şi de diferenţe regionale în lanţurile şi în procesele de producţie. Greu de crezut în aceste condiţii că, până la finalizarea preşedinţiei slovace, din care au mai rămas doar două luni, se va întruni majoritatea de două treimi pentru modificarea legislativă.

În România, nu ştim mai nimic despre această problemă şi, pe principiul „eşti ceea ce mănânci”, am vrea să aflăm dacă suntem în pericol ca, mâncând hrană de „mâna a doua”, să devenim şi cetăţeni de „mâna a doua” ai UE.

De aceea, mie unuia mi s-ar părea normal ca guvernul României să întreprindă următorii paşi:

1. Să exprime public care este poziţia sa faţă de această spinoasă problemă europeană.
2. În cazul în care nu există date pe marginea cărora să îşi exprime o poziţie bine întemeiată la momentul actual, să întreprindă diligenţele necesare pentru efectuarea unor studii în acest sens.
3. În cazul în care studiile deja existente sau viitoare vor demonstra temeinicia suspiciunilor slovace sau cehe, iar preşedinţia slovacă nu va reuşi să rezolve această problemă, ea să fie desemnată drept o constantă a politicii româneşti în raport cu Bruxelles-ul şi una dintre priorităţile României pentru preşedinţia UE pe care ţara noastră o va exercita în prima jumătate a anului 2019.

Stimat guvern, eu personal, şi cel mai probabil milioane de români alături de mine, aşteptăm precizări în problema semnalată.