Să fim sănătoși!

Este unul dintre cele mai mari spitale din lume cu o istorie de peste trei secole. Împărații Leopold I apoi Iosif al II-lea au contribuit decisiv la destinul AKH (Allgemeines Krankenhaus) din Viena. Nu intru în amănunte istorice, cu toate că povestea acestui stabiliment reprezintă un caz ideal de dezvoltare instituțională. Din păcate, în România nu putem vorbi de astfel de exemple aproape în nicio privință. Istoria a făcut ca mimetismul nostru și eforturile de sincronizare cu lumea civilizată să nu poată fi susținute.

Spitalul AKH din Viena reprezintă astăzi rezultatul unei tradiții, a unei școli de medicină și mai ales întruchiparea fericită a preocupării pentru sănătate publică. Dar în România, faima acestui spital vine de altundeva. Este locul unde se tratează numeroase figuri autohtone de show biz și mulți politicieni, cel mai notoriu caz fiind fostul președinte Traian Băsescu. Astfel, în imaginarul public, performanțele medicale trec pe plan secund, lăsând loc extraodinarului și fabulosului. Sunt elemente care risipesc realismul și gândirea critică, când vine vorba de evaluarea propriei stări, de fapt pentru articularea unor plăsmuiri simulacre.

“Am luat modelul de la AKH, spitalul va fi mai mare decât AKH din Viena. Avem capacitate financiară, avem resurse umane, avem expertiză în România să facem un asemenea centru.
Tratamentul va fi nediscriminatoriu, orice român, dacă este asigurat, indiferent de venituri va avea acces la tratament.”

Pentru că am adus vorba de simulacre, mai sus sunt cuvintele lui Liviu Dragnea care acum câteva zile a expus planul partidului pe care îl conduce, PSD, pentru a înlătura problemele din sistemul de sănătate. Mărturisesc că am resimțit știrea desprinsă dintr-un scenariu science fiction. Apoi, m-am gândit că e campanie electorală și că delirul se practică, chiar la scară mondială. Dar nici chiar așa…

Să rezolve acest proiect problemele sistemului medical românesc? Nu intenționez deloc să mă pun de-a curmezișul planurilor temerare… însă în acest caz nu mă pot abține să nu articulez câteva observații scurte. Sunt lucruri atât de evidente că poate tocmai din cauza asta nu sunt pomenite de mai nimeni.

Mă întreb, ce va aduce proiectul faraonic al mega-spitalului din București? Este adevărat că la proiecte grandioase avem oarece tradiție, însă cuvintele cheie rămân risipă și lipsă de noimă. Mai mult decât orice, eu cred că eficiența unui sistem medical ține îndeosebi de capilaritatea lui. În România există în zilele noastre multe localități unde nu mai sunt unități medicale sau unde distanța până la cea mai apropiată este foarte mare, caz în care „se moare cu zile”. Mai mult, aceste unități care mai există sunt deficitare în ceea ce privește dotările medicale sau capitalul uman. Iar dacă ne amintim pentru o clipă articolele care au ținut capul de afiș pe tema sănătății – infecțiile intraspitalicești, problema dezinfectanților, noua secție pentru arși de la Floreasca care, de fapt, este utilă terapiilor de întinerire și înfrumusețare, sau saga funcționării cardurilor de sănătate, ne apropiem de imaginea reală a sistemulu românesc. Pentru că inimile alegătorilor trebuie câștigate, nimeni nu are vreme să vorbească de asta. Irealul se vinde mai bine!

Dar nu credeți că în locul unui proiect faraonic, ar fi mai potrivită încercarea modestă a asigurării unor servicii medicale decente, minimale și accesibile cât mai multor cetățeni? Răspunsul pozitiv la o astfel de întrebare și acțiunea chiar ar fi în ton cu doctrina social democrată. Însă viziunea social democraților autohtoni are mai mult de-a face cu ctitoriile genialului cârmaci decât cu orice agendă în folosul oamenilor.

Totul este însa relativ… și cu puțină imaginație putem privi din polul opus. Dacă ne uităm la propunere ca la un scenariu science fiction, mă gândesc că ce spune Liviu Dragnea în numele social democraților nu e chiar lipsit de sens. Poate chiar, ar avea ceva noimă dacă ar mai fi dezvoltat puțin. De pildă, noul AKH de România ar putea avea conturul unei metropole. Iar metropola-spital să fie pusă în centrul țării și apoi dezvoltată infrastructura pentru ca toți suferinzii să poată ajunge cu ușurință la tratament. Construit într-un oraș aglomerat precum Bucureștiul, mega-spitalul nu va face decât să agraveze suferințele celor care doresc să ajungă la el să se vindece. Sunetul sirenelor ambulanțelor sugrumate în traficul bucureștean transmite acest fapt mai bine decât orice cuvânt.

Așa se întâmplă mereu! Din patru în patru ani ni se prezintă soluții pentru toate problemele, însă la maladiile de care suferim concurează mult mai multe cauze pe care, din păcate, un spital oricât de mare ar fi nu are cum să le pună capăt. În mod sigur, temerarul Dragnea ar trebui întrebat dacă în afară de soluțiile de vindecare are cumva și propuneri să fim ceva mai sănătoși. Mă gândesc la o serie de măsuri de prevenție și profilaxie care pot fi aplicate cu succes. Sunt mai simple, sunt realiste, mai ieftine și, mai ales, pot înlătura calvarul înfruntării unei boli. Desigur, sunt lucruri care nu au măreția unui proiect precum AKH-ul a la Roumain, dar sunt chestiuni trainice de pe urma cărora ne putem simți cu toții mai bine.