Lumea îşi revine cu greu din surpriza alegerii lui Donald Trump ca preşedinte al SUA şi caută să îşi explice ce elemente ale campaniei electorale de peste ocean au condus la acest rezultat, dar şi să previzioneze care va fi impactul unei asemenea victorii a populismului asupra Europei.

Andrei Ţărnea, director Aspen Institute România, un bun cunoscător al politicii americane, desluşeşte aceste elemente într-un interviu acordat pentru Europunkt lui Vladimir Adrian Costea.

unnamed

Vladimir Adrian Costea: Care au fost principalele mesaje pa care Donald Trump si Hillary Clinton le-au transmis în această campanie electorală?

Andrei Ţărnea: Ambele campanii au  un set de elemente care țin de tradiția discursului partidelor politice ale căror reprezentați sunt până la urmă și o serie de propuneri care vin să reflecte opinia specifică a candidaților și a echipelor acestora.

În ceea ce privește aceste recente alegeri americane, ce se poate spune fără nici un fel de îndoială este că sunt fără precedent. Sunt distincte de orice am văzut în secolul XX-lea, de ce am văzut în ultimii zeci de ani în alegeri democratice în SUA și poate – dacă nu fără precedent istoric, pentru că au fost alegeri atipice în istoria SUA – cert, fără precedent în memoria recentă. Asta înseamnă că și discursul electoral al ambelor părți a reflectat natura distinctă a acestui proces electoral.

Pentru Hillary Clinton, care venea după opt ani de administrație democrată la Casa Albă, deci după opt ani de administrație Obama, dificultățile principale erau să răspundă neîmplinirilor acestor opt ani, dar în același timp să continue ceea ce este perceput ca succes al administrației Obama și în același timp să-şi pună propria personalitate, propria viziune în calitate de primă femeie candidată la preşedinția SUA şi ca reprezentant al unei ramuri progresiste a Partidului Democrat – în condițiile în care avea o carieră publică de 45 de ani de politică cu tot bagajul cu care venea în acest sens.

În partea cealaltă, Donald Trump – un om născut bogat, născut într-o familie bogată din New York, născut ca parte din elita societății americane, dar care venea din afara sistemului politic – avea în primul rând nevoie să se poziționeze ca un candidat republican, dar care este o alternativă la establishment-ul politic. Atunci întregul său discurs a fost un discurs antisistem, discurs anti-Whasington, anti-modul în care se face business acolo.

Realitatea întregului proces electoral pentru ambii candidați a fost dinamica între un candidat al sistemului și un candidat antisistem, un candidat populist. Un candidat care venea cu propuneri de proiecte economice, sociale, politice, strategice pentru SUA, care mergeau într-o anumită adâncime. În cealaltă parte, în cazul lui Trump nu era nevoie de adâncime, era nevoie de idei care se puteau spune într-o singură frază, uneori idei care intrau în contradicție, pentru simplu motiv că mesajul principal era mereu același: Eu sunt candidatul antisistem!

Care este motivul pentru care aceste alegeri sunt atipice în memoria recentă?

Sunt cel puțin două moduri: un element este că dincolo de personalitățile candidaților, alegerile americane sunt adesea alegeri de idei. Partidele politice – cele două partide de astăzi: republicanii și democrații, dar pe întreaga istorie a procesului politic american care a fost adesea dominat de două partide mari – viziunea partidului care e dublu înrădăcinată, o dată într-un set de valori cu care se identiffică partidul respectiv, dar și cu un anumit tip de public care sprijină partidul respectiv, creează un element oarecum predictibil în campania electorală, inclusiv discursiv, care face aceste jaloane ideologice pentru dezbatere.

De data aceasta, jalonul ideologic a fost prezent doar într-o parte. În cealaltă parte, el a căpătat o notă care face distincție, nu avea nici o legătură cu ceea ce am văzut până acum, era în mod specific legat de natura antisistem și declarat post-ideologic, declarat post viziunii de partide. Asumat așa, deși candidatul care făcea acest lucru Donald Trump – astăzi ales președinte al SUA – era reprezentantul care a câștigat alegerile unui partid politic, ceea ce creează un paradox și o ineegalitate în modul în care cele două tabere au dus discursul electoral.

Trebuie amintit aici că și în tabăra democrată în alegerile preliminare, am avut un candidat – pe Bernie Sanders – care era tot un candidat cu această dublă atitudine: deși un politician de carieră, un om care a fost în Senat timp de zeci de ani, dar care se prezenta oarecum din afara sistemului. El nu e membru al Partidului Democrat în Senat – e independent aliat Partidului Democrat în Senat – dar care a venit cu un discurs antisistem foarte consistent și care într-un fel era un fel de populist de stânga, așa cum Donald Trump era un fel de populist de dreapta.

Mai este un element care e fără precedent: natura în sine a discursului. Există alegeri în SUA la nivel local, la nivel de stat, în care discursul capătă turnuri care nu sunt totdeauna inclusive, în care sunt la granița rasismului sau a diviziunii din societate, dar nicioadă acestea de la războiul civil încoace nu au ajuns la nivel național de alegeri federale, la nivel de alegeri de preşedinte. Acesta e un factor fără precedent, în condițiile în care un discurs foarte dur, rasist, sexist, homofob, anti-musulman, care împarte societatea americană în buni și răi,  divizează însăşi matricea societății, lucru care până la urmă este reflectat și de campania democrată, răspunsul la acesta a creat la rândul său noi diviziuni, face aceste alegeri fără precedent.

Cum au încercat cei doi candidați să-și proiecteze imaginea atât asupra lor, cât și asupra contracandidatului?

S-a folosit un amestec de tehnici clare clasice de campanie: cum îți portretizezi campionul în termeni favorabili, în timp ce în oglindă arăți de ce celălalt candidat este nepotrivit.

În cazul democraților, Hillary Clinton şi toţi surogații săi care au susținut-o în campanie, de la președintele Obama la elita partidului democrat, inclusiv fostul său contracandidat Bernie Sanders, au ieşit foarte puternic spunând câteva lucruri care erau evidente: 1) Donald Trump este un om de afaceri care nu-și plătește taxele, care nu-și arată taxele, care profită de sistemul american pe care îl critică, care e parte din problemă nu e parte din soluție, a cărui calități personale nu îl califică pe acest post, lipsit de orice urmă de experiență la administrația publică, politică sau federală, care nu are o înțelegere profundă a fenomenului de politică externă, care în campanie a făcut gafe care au ridicat semne serioase din partea aliaților și care au fost bine percepute de competitorii strategici ai SUA. Foarte multă atenție s-a pus pe calitățile umane ale lui Donald Trump care a fost definit ca sexist folosind propriile sale cuvinte, fiind în acest sens o persoană care nu are nici temperamentul și nici calitățile umane ale unui presedinte al SUA.

La rândul său, Donald Trump a atacat candidatul democratic, pe Hillary Clinton, în primul rând la nivel de credibilitate morală. Cele două atacuri principale au fost: Hillary Clinton este mincinoasă, Hillary Clinton este o persoană în care nu poți să ai încredere pentru că este ascunsă, are mania secretului, și de aici principalul element folosit în camapanie a fost scandalul celebrului server de e-mail pe care Hillary Clinton l-ar fi folosit în timpul rolului său de secretar de stat, lucru care a fost criticat de autoritățile americane, nu a fost considerat un act criminal, Pe întreg parcursul campaniei a fost acest subiect care revenea și revenea, toate celelalte elemente erau prea ancorate în acest element: Nu poți să ai încredere în Hillary Clinton, Hillary Clinton are prea multe secrete, Hillary Clinton este prea legată de bănci, de cercuri de investiții, de cercuri de afaceri americane, nu e propriul său stăpân, e parte din elita economică, financiară, politică care domină America de generații și deci nu este un bun candidat pentru cetățenii SUA. În același timp, ea a fost atacată ca femeie și a fost atacată ca soție. Au fost atacuri destul de brutale la adresa calităților ei de reprezentant al unei părți din populație, adică a femeilor, și de ce nu, nu atât că nu e un moment istoric de desemnarea primei femei candidate la președinția SUA, dar că ea este femeia nepotrivită pentru acest rol. Este surprinzător cât de multă atenție a primit acest lucru, candidatura lui Donald Trump beneficiind de altfel, în primele luni chiar în timpul alegerilor preliminare republicane americane de foarte multă atenție media, tocmai pentru că spunea lucruri care erau scandaloase, care erau inacceptabile, care erau la granița dintre aceste decoruri în ceea ce este acceptabil în spațiul public.

Care au fost stereotipurile culturale identificate în cadrul discursurilor în timpul acestei campanii?

Aici este un alt element fără precedent, dar nu fără precedent cultural, istoric american. Stereotipurile culturale nu au fost niciodată atât de acute, deși au fost adesea prezente. Vedem o schimbare radicală! Să ne amintim că partidul Republican, care este un partid vechi, este partidul lui Lincoln, este un partid născut în inima Americii Coastei de Est (New York, Pennsylvania, Massachusetts), un partid al coastei de Nord, cosmopolite, burgheze, industriale, dinamice, care vedea în rolul statului federal un jucător care să asigure tuturor americanilor șansa la succes, lucru care l-a dus în contradicție cu partidul Democrat în Sud care s-a poziționat mai degrabă ca apărător al tradițiilor, apărător al convențiilor, apărător al unei societăți inclusiv pe subiectul rasial și al desagregării. Republicanii au fost tradițional suporterii acestui model.

Din cauza schimbărilor politice pe care le-a adus perioada de după Războiul Civil, repoziționarea celor două partide face ca astăzi partidul Republican să fie mai puternic în Sudul SUA, în zonele tradiționale albe, caracterizate de probleme în continuare de desagregare etnică și rasială, religioasă, etc. Donald Trump a folosit acest lucru. Foarte multe dintre elementele sale de campanie media pe care s-a bazat, colaboratorii săi de comunicare au folosit un limbaj care se adresa în primul rând comunității albe care a vizat „riscurile” pe care le reprezintă emigrația, pe care le reprezintă musulmanii, pe care le reprezintă cetățenii care nu sunt albi, pe care le reprezintă „crima”: „criminalitatea” comunitățile africane americane și cele latino, a folosit termeni prin care a descris mexicanii ca violatori, orașul Chicago ca fiind subocupat unui regim criminal de trafic de droguri, evident atașându-l comunității fie americane de culoare, fie emigrațiilor, în special latino americani și mexicani. Toate lucrurile astea au creat un anumit efect.

În același timp, un alt simbol de acest tip pe care l-au folosit Republicanii cu mare succes a fost cel a diferenței între americanul muncitor și elitele care profită. Acest lucru a avut succes în mod particular în statele din Centru și Nord-Estul SUA, exact în zona în care grosul votanților partidului Democrat se află în mod tradițional. Vedem o schimbare mare în care cetățenii, mai ales albi în comunități compacte etnic  au votat probabil în măsură egală, într-un vot identitar creștin și antimulticultural, antischimbarea care vine în societatea americană și împotriva inegaliăților sau inechităților pe care le percep între coastele cosmopolitane dezvoltate care evoluează și centrul industrial care se prăbușește, punând foarte clar responsabilitatea pentru acest lucru în cârca elitelor.

De partea cealaltă, Democrații au încercat să vină cu mesaj pozitiv legat de o Americă inclusivă, o Americă care are capacitatea de a gestiona migrații, o Americă care a ieșit după opt ani de administrație Obama întărită, deşi a trecut prin cea mai grea criză economico-financiară din ultimii 50-60 de ani, în care are cel mai mic șomaj din decenii, în care are 74 de luni de zile de creștere economică continuă, în care economia crește cu mult peste celelalte economii, etc. Un mesaj pozitiv de acest tip care nu a ajuns însă întotdeauna la cei care nu sunt câștigătorii schimbării modelului economic și tehnologic american.

Identificați diferențe asupra modului în care cei doi candidați s-au raportat la mediile de socializare online?

Amândoi au foloit cu foarte mare succes acest lucru pentru trei elemente: mobilizarea partizanilor, fundraising și crearea de susținere din partea nehotărâților

În pofida a ceea ce s-a discutat imediat după rezultatul alegerilor, acestea nu sunt niște alegeri atipice, din perspectiva strictă a tehnicii și mecanicii de vot, respectiv a conduitei de vot. Hillary Clinton a câștigat detașat votul popular. În acest moment are peste un milion de voturi mai mult decât Donald Trump, iar diferenţa va crește când se vor totaliza toate voturile din Michigan, dar mai ales din California, unde s-a votat masiv în favoarea doamnei Clinton. Dar Donald Trump a câștigat detașat alegerile în colegiul electoral.

Strategiile lor online/offline au fost bine calibrate pentru tipul de public pe care l-au avut în vedere. Acesta s-a văzut și în mediul online. Alegerile acestea au fost într-o anumită măsură decise de ceea ce oamenii își iau informația: 60 şi ceva % dintre americani spun că-și iau informații din facebook și medii de socializare. Acestea au fost dominate de ceea ce Francisc Fukuyama spune că este societatea postadevăr („the post true society”), în care partea factuală (partea de politici bazată pe date) este secundară politicilor bazte pe empatie, pe emoție, pe reacție, care nu e totdeauna fondată în adevăr.

Campania republicană a avut enorm de mult succes să creeze un număr uriaș de asemenea instrumente de comunicare, în primul rând în jurul BrakeParts care este un pilon al rasismului alb, al naționalismului alb creștin într-o formă foarte radicală a antisemită, anti-populație de culoare, antidiversitate, antifeminist, anti-LGBT, care folosea story-uri și narative care nu avea absolut nici o legătură cu realitatea, dar care veneau în întâmpinarea unui public deja calat pe un tip de media sociale – în care teoriile conspirației, în care story-urile picante despre relațiile dintre personalități publice din mediul economic acopereau orice posibilitate de discurs bazat pe fapte, politico, efectele acestora, programele.

Lucrul acesta s-a văzut în modul în care publicul american a reacționat la cele două discursuri, modul în care Donald Trump părea că are un fel de teflon la orice critică la care i se aduce, suporterii săi rămânând favorabili, în timp ce suporterii doamnei Clinton – deși spuneau că o votează – tindeau să aibă o opinie cât mai defavorabilă față de ea, în urma acestor nenumărate repetiții ale unor critici legitime sau neligitime legate de ea.

Nu în ultimul rând, iarăși e fără precedent că după alegeri sau la momentul alegerilor avem doi candidați care au pe ultima sută a alegerilor un nivel uriaș de neîncredere a publicului american. Nu doar America e polarizată, dar mai mult de 60% din americani spun că nu au încredere în Președintele ales, ceea ce e fără precedent. Până la urmă, dacă ne uităm la realitatea statistică Președintele ales a câștigat 28% din voturile americanilor cu drept de vot și 60% din americani spun că nu au încredere în Președintele ales. Este fără precedent într-o democrație și cert fără precedent în  SUA.

Identificați greșelile comise de cei doi candidați în timpul acestei campanii din punct de vedere al strategiilor lor de promovare?

Hillary Clinton a greșit profund, în timp ce tabăra republicană a greșit în două moduri: A greșit distrugând matricea partidului republican, distrugând ceea ce făcea forța partidului republican. Se vede acum în dificultățile pe care Donald Trump le are în a construi o administrație credibilă și a face procesul de tranziție în SUA în mod eficient. Din punct de vedere al obiectivului ultim al unei alegeri, anume conducerea și întărirea SUA, cred că au fost greșeli uriașe făcute de tabăra republicană. Donald Trump și colaboratorii săi au preferat să spună orice în campanie. Atât cuvintele, cât și asocierile creează, pe termen lung, dificultăți care nu vor fi așa ușor de depășit.

De partea democrată, în primul rând, tocmai pentru că într-o anumită măsură Hilary Clinton se pregătea să fie președintele SUA – venea cu prima şansă- întreaga ei campanie a vizat mai degrabă cum va fi percepută administrația sa. În consecință, a fost foarte prudentă în afirmații, a fost prudentă în a ieși în atacuri foarte brutale împotriva candidatului său și uneori a uitat să intervină acolo unde a fost nevoie tocmai pentru a răspunde acestor atacuri. De exemplu în materie de rasism, în materie de sexism, lucrurile au fost spuse, dar au fost spuse oarecum în plan secund pentru că nu e genul de campanie pe care noi o avem în SUA.

Strategia lui Trump o considerați replicabilă în statele europene, astfel încât să poată avantaja un anumit candidat pentru a câștiga un anumit tip de alegeri?

 

Aș spune că e invers. Donald Trump a luat o pagină din manualul populist european pe care l-am văzut folosit de aproape un deceniu în Europa Centrală, în Franța, în Grecia, în Spania, stânga-dreapta, în mod particular de dreapta naționalistă antieuropeană și antimigrație. Nu e nou, conținutul de idei este surprinzător de vechi și spun conştient de implicaţiile afirmației, o pagină care la nivel de idei seamănă foarte tare cu ce-am văzut în anii 1920-1930 în Europa. Nici măcar aici nu e o noutate. Ideile toxice au o viață de raft – cum se spune, de depozitare foarte lungă. În consecință, cu foarte multă uşurință pot fi reciclate.

S-a folosit acest lucru în campanie. BrakeParts – nu vreau să-i spun BrakeParts News cum e numele lui oficial pentru că nu are nici o treabă cu informația – e un site pur de propagandă, e unul dintre organismele care a copiat nenumărate modele de acest tip în Europa (mişcări de extrema dreapta și alternative avem în Europa: Alternative für Deutschland – AfD în Germania,  Pegida – o mișcare în teorie civilă, în realitate foarte politică ideologică antimigrație, tot în Germania avem votul național, avem Vote Leave care a dus la succesul din perspectiva lor a referendumului Brexit în Marea Britanie.

Acest lucru s-a văzut cu foarte mare acuratețe în Europa Centrală, în țări vecine României și este parte din discursul pe care-l foloșeste Rusia domnului Putin. E coerent, ideologic, simbolic și în metalimbajul pe care-l folosesc toate aceste campanii. Victoria în cea mai mare democrație – țara care e percepută adesea ca fiind liderul moral, instituțional și evident geostrategic al Occidentului – a acestui discurs cert va avea reverberații și este deja perceput ca atare dacă ne uităm la declarațiile doamnei Le Pen și altor oameni din extrema dreaptă europeană.

Populismul a primit o energie, o reenergizare prin această chestiune, dar s-ar putea să fie o interpretare pe termen scurt. Se poate ca din contră, reacția la această victorie să fie în Europa o mobilizare fără precedent a forțelor de stânga sau de dreapta consacrate ca o contra-reacție. Urmărind discursul politic din campaniile iminente – în Germania vor fi alegeri anul viitor, în Franța vor fi alegeri, Italia are un referendum constituțional, Austria are o rundă a treia alegerilor prezidențiale – toate divizate oarecum între partidele mainstream de stânga și de dreapta și partidele populiste de stânga, dar mai ales de dreapta, care vin să critice proiectul european, imigrații, etc.

În toate acestea vedem că partidele mainstream vin cu un discurs mai coerent împotriva populismului, cu propuneri chiar din partea unor politicieni mainstream care până acum s-au jucat cu populismul, au cochetat cu ideea şi acel tip de discurs fiind parte din o problemă, pentru că ei sunt ceea ce se cheamă mainstreaming, ceea ce au făcut ca discursul populist, extremist să poată deveni frecventabil. Toate aceste lucruri sub eticheta de împotriva corectitudinii politice sau pentru o dezbatere sinceră. În realitate nu au făcut decât să creeze un culoar pentru cele mai toxice populisme.

Rezultatul american a fost un șoc și o contra-reacție. Vedem astăzi politicieni care până acum etichetau cu discursul de tip populist, fiind aparent mai pragmatici, mult mai conştienți de responsabilitatea pe care o implică adoptarea unui discurs.

 

Tags: , , , , , , , , , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu