Interviu cu politologul Vladimir Tismăneanu, despre dezeuropenizarea României: „UE nu poate seca mlaștina, dar poate împiedica extinderea ei”

După aderarea României la NATO şi la UE, a existat speranţa accelerării tranziţiei spre statul de drept şi democraţia veritabilă. Totuşi, sistemul politic românesc pare să fie încremenit în clientelism, corupţie şi propagandă, ceea ce conduce în fapt la dezeuropenizarea României.

Politologul Vladimir Tismăneanu, profesor la Universitatea Maryland, explică într-un inteviu pentru Europunkt, oferit lui Vladimir Adrian Costea, cum se derulează în practică procesul de dezeuropenizare.

Vladimir Adrian Costea: Care sunt cauzele care au determinat dezeuropenizarea României, în pofida dobândirii statutului de membru al Uniunii Europene?

Vladimir Tismăneanu: Absența unui consens asupra obiectivelor esențiale, rapacitatea unor exponenți influenți ai clasei politice, neînțelegerea noțiunilor de transparenţă și responsabilizare (accountability), pe scurt, o cultură politică democratică aflată în suferință. La care se adaugă și cinismul, convingerea că vom găsi noi subterfugii pentru a scăpa de exigențele statului de drept.

Ce influenţă a exercitat clientelismul, corupția și propagandă în cadrul procesului de dezeuropenizare?

Este vorba de caracteristici din nefericire perene ale vieții politice românești. Însăși ideea de a trăi în adevăr este persiflată ca una naivă și contra-productivă. Presa, în loc de a funcționa ca mecanism corectiv, a devenit, în mare măsură, un instrument al baronocraţiei profitocratice.

Care sunt pârghiile de care politicienii români au beneficiat în vederea menținerii influenţei după integrarea României în Uniunea Europeană?

Înainte de orice demagogia, incontinenţa verbală, cabotinajul nesimțit, disprețul pentru normele statului de drept privite ca negociabile. Ideea indusă pe toate căile că totul este cumpărabil, că nu există limite ale corupției, a dus la un climat de dezabuzare, frustrare și chiar disperare socială.

În ce măsură apartenenţa la Uniunea Europeană a contribuit la extinderea relaţiilor de clientelism și patronaj?

Cred că dimpotrivă, apartenența la UE a limitat, fie și parțial, ispitele clienteliste. Regulile impersonale și mecanismele de verificare sunt obstacole în calea corupției. UE nu poate seca mlaștina, dar poate împiedica extinderea ei…

Pe fondul ascensiunii populismului la nivelul elitei politice, cum s-au poziționat partidele politice românești?

PSD a fost și rămâne vârful de lance al populismului etnocentric în versiunea sa românească. Să ne amintim de anti-occidentalismul zgomotos al perioadei useliste, de mai recentele campanii toxice pe tema George Soros etc. Regretabil este faptul că opoziția întârzie să se constituie ca o alternativă credibilă la ceea ce, sub ochii noștri, chiar în aceste zile, este resurecția hegemonismului pesedist.

În ce măsură considerați că dezeuropenizarea a contribuit la pervertirea statului de drept și a societății românești?

Nu a fost vorba, cred, de o strategie coerentă, ci mai degrabă de rezultanta unor tentative disparate de subminare a statului de drept de către grupări mafiotice care uneori conlucrează, alteori se atacă mutual de o manieră feroce. Tocmai de aceea este nevoie de sprijin pentru o instituție precum DNA, aflată acum sub asediu. Cum spuneam, avem de-a face, de ani de zile, cu o scădere a încrederii sociale, ceea ce, pentru o democrație, este extrem de periculos. Pe acest fond prind ființă soluții iresponsabile de genul “salvatorului magic”. Iar când ne trezim, poate să fie prea târziu…