Populismul în creştere din Europa şi din Statele Unite ale Americii poate însemna sfârşitul proiectului democratic, dat fiind că tot mai mulţi politicieni dau vina pe democraţie pentru problemele cu care se confruntă ţările lor. Ce ar trebui făcut pentru a limita populismul şi a salva proiectul democratic?

Bill Fletcher Jr., autorul lucrării „They’re Bankrupting Us!” (Beacon Press, 2012) este de multă vreme activist pentru apărarea drepturilor rasiale şi de muncă. Este implicat de zeci de ani în mișcarea muncitorească şi este un foarte cunoscut vorbitor și autor în presa scrisă, radio, televiziune și internet. A deținut funcții de conducere în mai multe organizații sindicale şi muncitoreşti proeminente, printre acestea regăsindu-se inclusiv AFL-CIO și Uniunea Internațională a Angajaților din domeniul prestării de Servicii. El a acceptat să explice publicului român perspectiva sa asupra luptei împotriva populismului în cadrul regimurilor democratice în secolul XXI, într-un interviu acordat lui Vladimir Adrian Costea, pentru Europunkt.

Fletcher - interviu

Citeşte varianta în limba engleză aici.

Vladimir Adrian Costea: Credeți că există o schimbare de paradigmă privind definirea și înțelegerea democrației în contextul creșterii populismului?

Bill Fletcher Jr.: Trebuie să ne fie clar că „populismul” este o categorie foarte largă și că există atât populism de dreapta, cât şi populism de stânga. Aceste două tipuri nu sunt deloc la fel /identice.

Criza adusă de neo-liberalism, inclusiv creșterea masivă a migrației, polarizarea bogăției, mutarea punctelor de lucru și schimbarea formelor de producție au produs indignare populară. Criza socialismului, o criză care a început în multe privințe, în 1950, dar a crescut în anii 1980, a slăbit capacitatea Stângii de a răspunde la criza mai largă a globalizării neo-liberale. Populiștii de dreapta – și subcategoria lor, neo-fascismul – au profitat de slăbiciunea stângii, în scopul de a se poziționa ca presupuși contestatari ai „sistemului”.

Capitalismul democratic este amenințat de ani de zile, ca urmare a creșterii globalizării neo-liberale. Instituțiile democratice sunt slăbite, având în vedere că suntem martorii întăririi unei clase capitaliste transnaționale, căreia i se alătură consolidarea politicilor şi economiei de austeritate. În vreme ce resursele s-au redus pentru clasa muncitoare și clasa de mijloc, a apărut o concurență intensă exploatată de populismul de dreapta, care sugerează că există o populație legitimă și o populație nelegitimă. În măsura în care un astfel de scenariu este permis și încurajat, capitalismul democratic este în pericol și orice fel de democrație mai extinsă devine mai puțin posibilă.

Cum putem să ne raportăm la fenomenul populismului? Care sunt manifestările acestui fenomen?

Din nou, la acest lucru nu se poate răspunde la nivel general. O parte a problemei constă în a defini cine suntem „noi”, la care întrebarea dumneavoastră face referire.

Populismul de dreapta este „herpesul capitalismului”. El există în organism sau în sistem ca o infecţie care apare în special în timpul perioadelor de stres din „sistem”. El reprezintă o revoltă împotriva viitorului, dat fiind că vede viitorul proiectat în trecut; o căutare nesfârşită ca unei oarecare perioade mitice, în care se presupune că o populație particulară sau un stat-națiune au fost măreţe. Populismul de dreapta este antitetic cu democrația și civilizația, deoarece conține un element de genocid în care presupusa populația nelegitimă este văzută drept „Celălalt”, o populație care nu poate fi absorbită și este ostilă „organismului”.

Populismul de stânga este dramatic diferit. El reprezintă, mai mult decât orice altceva, o luptă pentru extinderea democrației și redefinirii acesteia dincolo de limitele impuse de sistemul aşa-numitului capitalism democratic. Populismul de stânga tinde să fie mai degrabă incluziv decât exclusiv și oferă o definiție mai largă „poporului”, în comparație cu cea oferită de populismul de dreapta.

Care sunt factorii care au influențat dinamica relației dintre democrație și fenomenul populismului?

Populismul, înţeles ca o categorie generală, tinde să apară atunci când există o criză mai mare în sistemul capitalist democratic. Mai exact, atunci când instituțiile capitalismului democratic par să nu fie funcţionale și / sau în mâinile unei elite. La această situație există răspunsuri de dreapta vs. răspunsuri de stânga.

Contururile crizei pot fi destul de largi. În situația actuală, de exemplu, migrația masivă a milioane de oameni pune sub semnul întrebării în ceea ce priveşte cine constituie statul-națiune. Acest lucru agravează faptul că globalizarea neo-liberală a transformat statul-națiune și l-a delegitimat în ochii a milioane de oameni, deoarece nu pare să funcționeze ca un instrument care, chiar și limitat, să garanteze o oarecare siguranţă şi echitate socială pentru populaţie, în întregimea ei.

Cum se schimbă natura relației dintre democrație și populism după victoria lui Donald Trump?

Victoria lui Trump a fost o victorie pentru populismul de dreapta și varianta sa specifică americană, naționalismul alb/neo-confederat. Ea reprezintă victoria unei mișcări iraționaliste care dorește să îndepărteze câștigurile secolului XX și să transforme statul american în nimic mai mult decât un instrument deschis de represiune. Nu există nicio cale de compromis cu mişcarea populistă de dreapta a lui Trump. Obiectivele acestei administrații sunt o provocare la adresa umanității.

Separat, există dovezi ale unui populism de stânga, ilustrat în special de campania senatorului Bernie Sanders. Campania aceasta și susţinătorii ei, împreună cu mișcările aliate, cum ar fi mişcarea Black Lives, mișcarea pentru drepturile imigranților, reprezintă posibila bază pentru un larg populism de stânga al „noii majorități” care a luat naştere.

Care sunt efectele pe care discursurile și acțiunile populiste le-au generat în cadrul regimurilor democratice?

Din nou, nu poate fi oferit un răspuns la nivel general. Dacă ne referim la impactul discursurilor și acțiunilor populiste de dreapta, observăm o polarizare a populației și tendința către acțiuni cvasi militare, adică, ascensiunea formațiunilor paramilitare; asasinate. Discursurile și acțiunile populiste de dreapta legitimează atacurile criminale și alte violențe împotriva „non-credincioșilor”. Scopul lor, mai ales în cazul neo-fascismului, este de a face imposibil discursul democratic și de a-l înlocui cu o stare de frică și represiune. Cu cât populismul de dreapta este tolerat, cu atât este mai puțin probabilă continuarea oricărui simulacru de democrație.

În ce măsură populismul influențează dezvoltarea instituțiilor democratice?

La această problemă am răspuns mai devreme. Populismul de dreapta deformează instituțiile democratice.

 

Tags: , , , , , , , ,