Regiunile Ultraperiferice ale Uniunii Europene dispun de toate drepturile și obligațiile care decurg din statutul de membru al UE, fiind astfel supuse legislației Uniunii, cu excepția cazurilor în care există măsuri sau derogări specifice reglementate în conformitate cu articolul 349 din TFUE. Depărtarea, insularitatea, suprafața redusă, tipul de relief și de climă reprezintă doar câteva din provocările cu care se confruntă Regiunile Ultraperiferice, care beneficiază de finanțare din politica de coeziune prin intermediul Fondului european de dezvoltare regională și al Fondului social european.

Corina Creţu, comisar european pentru Politică Regională, descrie importanţa Regiunilor Ultraperiferice pentru dezvoltarea Uniunii Europene, într-un interviu acordat pentru Europunkt, lui Vladimir Adrian Costea.

unnamed (3)

Vladimir Adrian Costea: În primul rând, care sunt principalele dificultăți cu care se confruntă Regiunile Ultraperiferice din UE? Cât de tare le influențează dezvoltarea poziția geografică și caracterul lor insular?

Corina Creţu: Guadeloupe, Guyana Franceză,  Réunion, Martinique, Mayotte, Saint-Martin, Insulele Azore, Madeira și Insulele Canare au aceleași drepturi și obligații precum oricare alte regiuni din Europa. Cu toate acestea, se confruntă cu restricții specifice, recunoscute de către tratatele UE: distanța față de Europa continentală, caracter insular (mai puțin Guyana Franceză), mici dimensiuni ce nu permit companiilor din aceste regiuni să beneficieze de economii de scară, dependență economică privind anumite produse, precum și un climat și o topografie dificilă (unele sunt arhipelaguri, în timp ce Guyana Franceză este acoperită aproape în întregime de pădure tropicală.)

Distanța față de continent și producția locală limitată produc costuri suplimentare întrucât aceste regiuni importă majoritatea bunurilor obișnuite pentru consum, combustibil și materiale de construcții. Acești factori reprezintă provocări și în ceea ce privește mobilitatea: prețul biletelor este unul mare pentru majoritatea locuitorilor, iar călătoriile către Europa continentală sau către țările vecine sunt complicate, mai ales pentru studenți sau pentru persoanele în căutarea unui loc de muncă.

Această situație a îngreunat dezvoltarea economică a Regiunilor Ultraperiferice, și situația socială în unele din aceste regiuni este una dificilă, având rate de șomaj foarte mari în comparație cu Europa continentală, mai ales în rândul tinerilor: între 40-55%, chiar 60% în Mayotte! Poate ați auzit de recentele tensiuni politice din Guyana Franceză, tensiuni ce au evidențiat nevoia de investiții în: infrastructură și educație, servicii de sănătate și securitate și ocuparea forței de muncă.

Ce măsuri a implementat Uniunea Europeană în ultimii ani pentru a sprijini dezvoltarea acestor regiuni?

Regiunile Ultraperiferice beneficiază de măsuri specifice pentru a compensa lipsurile și pentru a le sprijini economia. De exemplu, am dedicat un program special pentru a le sprijini agricultura (POSEI), o alocare financiară specifică în cadrul Fondului European pentru Dezvoltare Regională și a Fondului European pentru pescuit și afaceri maritime, precum și o rată mai mare de finanțare decât cele de care beneficiază celelalte regiuni europene. Specificitățile regiunilor ultraperiferice sunt recunoscute și de alte politici UE de exemplu de politica pentru competivitate sau taxare, având planuri adaptate la realitatea locală.

Care este dinamica înregistrată de fondurile pe care UE le-a oferit regiunilor ultraperiferice în ultimi ani?

Pentru perioada 2014-2020, incluzând aici și sprijinul oferit pentru agricultură, cele 9 regiuni au beneficiat de mai mult de 13 miliarde de EURO din fonduri europene, menite să le sprijine economia, dezvoltarea și coeziunea socială. După cum s-a putut vedea în perioada 2007-2013, aproximativ toate fondurile au fost folosite, având un impact semnificativ asupra dezvoltării.

Cu excepția celor 6 regiuni franceze, aceste regiuni au avut progrese mai mari decât media statelor membre de care aparțin în ceea ce privește utilizarea fondurilor. Aproximativ toate fondurile pentru Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor sunt deja programate. Mai mult, din 2010, regiunile Ultraperiferice au alocat cel puțin 98% din planul POSEI pentru măsuri specifice agriculturii, subliniind astfel importanța unui astfel de sprijin pentru activitățile agricole.

Care este contribuția adusă de Regiunile Ultraperiferice dezvoltării UE?

Cele nouă Regiuni Ultraperiferice sunt ambasadorii Europei pentru țările vecine din Oceanul Indian sau Atlantic, din Marea Caraibilor sau de pe continentul sud-american.

Acestea reprezintă mai mult de jumătate din zona economică exclusivă (ZEE) și 80% din biodiversitatea europeană. Acestea includ mai mult de 20% din coralii de recif și lagunele planetei, și mai multe specii de animale și plante decât întreaga Europă continentală. Astfel, există nu doar responsabilitate de a proteja aceste ecosisteme, ci și un potențial de cercetare pentru Europa, în sectoare precum sănătate, farmacie, siguranță alimentară, acvacultură și cosmetice.

Pe de altă parte, aceste insule sunt în pericol, întrucât sunt primele afectate de încălzirea globală și de asemenea depind de importuri costisitoare de combustibil pentru producerea de energie. Dincolo de aceste provocări, există multe oportunități. Regiunile Ultraperiferice ar putea fi considerate ca fiind dovada că economiile cu resurse limitate se pot dezvolta, dar și ca fiind semnale de alarmă pentru încălzirea globală. De exemplu, se experimentează soluții de a produce energii regenerabile: biocombustibili, energie eoliană, geotermală, fotovoltaică, de care poate beneficia întreaga Europă. Poziția lor geografică le permită să aibă activități legate de spațiu, astro-fizică și sateliți, mai ales în Guyana Franceză și în Insulele Azore.

Pot aceste regiuni deveni zone de liber schimb pentru Uniunea Europeană?

Regiunile Ultraperiferice au mai mult schimburi comerciale cu Europa continentală și cu țările lor „mamă”. Fiind parte a pieței unice a UE, acestea au acces deplin către oportunitățile din toate Statele Membre. Și având în vedere acordurile comerciale pe care Uniunea Europeană le are cu alte țări, aceste regiuni și-au îmbunătățit accesul și la aceste piețe.

UE este un jucător global și a încheiat multe acorduri comerciale, în momentul de față negociind altele noi. Acordurile comerciale ale Uniunii Europene acoperă comerțul de bunuri, regiunile ultraperiferice având multe produse agricole de oferit, dar și comerțul cu servicii, care oferă oportunități suplimentare. Deși statele membre sunt parte a acestor acorduri și participă în organismele de guvernare, s-ar putea să fie posibilă și implicarea reprezentanților Regiunilor Ultraperiferice.

Desigur, aceste oportunități nu transformă Regiunile Ultraperiferice în zone de liber schimb. O abordare strategică susținută este necesară pentru ca Regiunile Ultraperiferice și Statele Membre corespunzătoare să depășească obstacolele și să beneficieze la maxim de aceste oportunități.

Care sunt restricțiile cu care UE se confruntă în sprijinirea acestor regiuni? În ce măsură primează interesele europene față de cele naționale?

Tratatul UE permite adoptarea unor măsuri specifice pentru sprijinirea acestor regiuni. Curtea de Justiție a Uniunii Europene a confirmat recent (15 dec 2015), printr-o hotărâre, gama largă a măsurilor pentru Regiunile Ultraperiferice. Lucrez îndeaproape cu colegii mei, comisarii responsabili pentru politicile Regiunilor Ultraperiferice, precum comerț, politica maritimă, agricultură sau transport, pentru a ne asigura că specificitățile regiunilor sunt luate în considerare în mod constant în momentul în care Comisia primește propuneri. De exemplu, atunci când Comisia negociază acorduri internaționale în terțe țări, ale căror produse pot concura cu cele ale regiunilor ultraperiferice, este important să ne asigurăm că aceste acorduri nu vor afecta activitățile comerciale ale celor 9 regiuni, ce oferă un număr larg de locuri de muncă la nivel local. Aceste acorduri comerciale sunt bazate pe consultări ample și studii de impact, vizând în special opiniile părților interesate, înainte și după negocieri. Comisia dezbate cu privire la aceste negocieri și cu reprezentații statelor membre.

De exemplu, în cadrul programelor de mobilitate precum ERASMUS+, aceste regiuni beneficiază de un bonus pentru a compensa costul ridicat al călătoriilor, suportat de către cetățeni.

În cadrul Comisiei Europene sunt responsabilă pentru coordonarea politicilor UE și pentru dezvoltarea de noi strategii cu privire la Regiunile Ultraperiferice, ce vor vi adoptate în toamna acestui an. Serviciile mele colaborează cu Regiunile Ultraperiferice, cu statele lor de origine (Franța, Portugalia, Spania) și cu Parlamentul European (nouă membri ai Parlamentului European sunt interesați de aceste regiuni) pentru a elabora o strategie inovatoare, ambițioasă.

 

Tags: , , , , , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu