Atentatele teroriste din ultimii ani au produs puternice modificări în modul în care societățile europene își proiectează valorile și obiectivele. În mod inevitabil, campaniile electorale nu s-au putut distanța de această problemă, oferind candidaților populiști oportunitatea de a critica ineficienţa instituţiilor statului de a oferi securitate propriilor cetățeni. Din această perspectivă, atentatul terorist din seara de 20 aprilie de la Paris a readus în discuție, în plină campanie electorală, problematica terorismului în spațiul european.

Sergiu Mişcoiu, conferenţiar la Facultatea de Studii Europene, Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca ne oferă o imagine de ansamblu cu privire la implicaţiile atacurilor teroriste asupra alegerilor prezidenţiale din Franţa, în interviul acordat lui Vladimir Adrian Costea, pentru Europunkt.

fin

Vladimir Adrian Costea: Care este impactul pe care atacurile teroriste îl produc asupra alegerilor prezidențiale din Franța?

Sergiu Mișcoiu: În primul rând, se impune să remarcăm faptul că, de cel puțin doi ani și jumătate, întreaga societate franceză se află sub impactul terorismului. Sfera politicului nu putea face excepție, iar alegerile prezidențiale sunt un teren fertil de legitimare prin specularea acestei teme. Cercetările sociologice arată că terorismul este printre principalele trei preocupări ale francezilor; pe cale de consecință, toți candidații la președinție au abordat chestiunea terorismului, însă acest lucru s-a intâmplat în proporții diferite: candidații dreptei republicane (François Fillon), dreptei suveraniste (Nicolas Dupont-Aignan) și extremei drepte (Marine Le Pen) au privilegiat această tematică, în vreme ce candidații centrului (Emmanuel Macron) și cei ai stângii (Benoît Hamon și Jean-Luc Mélenchon) au fost nevoiți să includă terorismul în programelor lor politice și în discursurile și declarațiile lor publice. Până și candidații extremei stângi, troțkiștii Philippe Poutou și Nathalie Arthaud, în mod tradițional ostili temelor securitare, au abordat problema intensificării acțiunilor teroriste (și nu doar din perspectiva criticii consecinței acestora, și anume restrângerea de către guvern a anumitor libertăți cetățenești, așa cum făcuseră până acum câțiva ani).

În ce măsură rezultatul primului tur al alegerilor prezidențiale a fost influențat de atacul terorist din seara de 20 aprilie de la Paris? În ce măsură promotorii populismului și euroscepticismului reușesc să câștige mai mult capital politic de pe urma atacurilor teroriste?

În mod paradoxal, impactul a fost mai puțin pregnant față de ceea ce se aștepta. Acest lucru se datorează saturării populației franceze față de această tematică și percepției că ceea ce s-a putut face s-a făcut și se face deja în mare măsură. Deși există în rândul opiniei publice diagnoze diferite privind eficiența acțiunilor de reprimare a terorismului, avem de-a face, totuși, cu o opinie majoritară conform căreia soluțiile sunt mai degrabă legate de consolidarea aparatului defensiv (spre pildă, prin noi angajări în sistem) decât de instituirea unor măsuri general-disuasive (precum închiderea frontierelor). Or, toți competitorii politici importanți (inclusiv Macron, Mélenchon și Hamon) s-au exprimat în favoarea întăririi sistemului de securitate și au ocupat, așadar, spațiul asupra căruia domnea odinioară exclusiv extrema-dreaptă și dreapta ultra-conservatoare.

Atfel spus, dacă valul de atentate teroriste ar fi fost doar la început (așa cum era cazul la mijolocul anului 2015), putem specula că Marine Le Pen ar fi avut un spațiu mai mare de manevră (așa cum s-a întâmplat la alegerile regionale din acel an). Însă, în condițiile actuale, de supra-expunere mediatică și de hiper-legiferare în domeniu, tematica terorismului nu i-a mai permis să facă diferența față de ceilalți candidați. Sondajele au arătat că singurul efect a fost mobilizarea mai puternică a unei părți a electoratului lui Fillon, ceea ce i-a permis acestuia, poate, să ajungă pe locul al treilea, depășindu-l pe Mélenchon, fără însă a-l propulsa deasupra pragului simbolic de 20%.

Cum se poziționează cei doi candidați rămași în cursa prezidențială în raport cu problematica terorismului? Dar electoratul acestora?

În ceea ce privește poziționarea celor doi candidați în privința terorismului, diferențele dintre aceștia sunt relativ importante – ca, de altfel, în general, programele și personalitățile celor doi. Cel puțin de această dată, Franța se află în fața unei alegeri clare între două viziuni de societate și, fără să dramatizez, aș zice că nu doar Franța, ci și întreaga Europă se află la răspântia între două drumuri istorice – fie dezintegrarea europeană și naționalismul izolaționist, fie adâncirea integrării și reformarea sistemului de decizie european.

Revenind la diferențele legate de tema terorismului, acestea pot fi rezumate în felul următor: Marine Le Pen face, în mod intenționat, amalgamul între tema terorismului și tema imigrației (așa cum tatăl ei făcea odinioară amalgamul între infracționalitate, în general, și imigrație). Candidata FN dorește nu doar expulzarea străinilor suspectați de implicarea în activități teroriste, ci și încarcerarea imediată a cetățenilor francezi aflați în evidența serviciilor secrete ca fiind „islamiști radicalizați”. De asemenea, dorește înăsprirea controlului securitar, supravegherea permanentă a teritoriului, ieșirea Franței din spațiul Schengen, iar, pe termen mediu, nu exclude reintroducerea serviciului militar obligatoriu. Este adepta non-intevenționismului, promovând retragerea Franței din teatrele de operațiuni în care este prezentă, explicând că una din cauzele terorismului este acest intervenționism „fals-umanitar” practicat în vremea lui Sarkozy și a lui Hollande.

De partea sa, Emmanuel Macron se concentrează pe consolidarea efectivelor și pregătirii poliției și jandarmeriei, pe eficientizarea cooperării internaționale și pe integrarea capacităților de intelligence la nivel european, considerând că soluțiile sunt legate de fructificarea cooperării și nu de separarea și izolarea statelor Bătrânului Continent.

În ce măsură populismul și terorismul contribuie la radicalizarea societăților, precum și la decredibilizarea instituțiilor statului?

O anchetă realizată pe 27 aprilie 2017 (deci după turul I) evidențiază faptul că, deși în ceea ce privește majoritatea temelor sociale și economice, Macron este considerat mai potrivit pentru a exercita funcția de președinte, totuși, în materie identitară și securitară, peste jumătate din francezi îl consideră neconvingător. Această observație subliniază caracterul determinant al temelor legate te insecuritate – și mai ales a temei terorismului – nu atât pentru realizarea de campanii electorale punctuale, ci pentru agregarea ideilor și opțiunilor politice pe termen lung, la nivelul întregii societăți. Or, în acest sens, societatea franceză a suferit o transformare profundă, existând o exigență din ce în ce mai mare în ceea ce privește securitatea și o așteptare permanentă ca actorii politici să se exprime pe această temă și să se ocupe permanent de contracararea amenințărilor de securitate. În mod mecanic, o asemenea evoluție privilegiază poziția liderilor populiști, „normalizează” și banalizează atitudinile populiste.

Instituțiile statului se află într-o situație cvasi-imposibilă: pe de o parte, li se pretinde să fie eficiente în lupta antiteroristă, pe de alta, această eficiență devine vizibilă doar când este pusă la încercare, adică atunci când trebuie să gestioneze situațiile care rezultă în urma unor atentate, ceea ce determină noi critici și acuzații privind ineficiența instituțiilor în a preveni atentatele, intrându-se astfel într-o spirală psihotică a insecurității. Populiștii sunt și, probabil, vor fi într-o și mai mare măsură prezenți pentru a specula această derivă vădit irațională a așteptărilor colective față de sistemul instituțional și, firește, pentru a capitaliza politic.

 

 

 

Tags: , , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu