Dumping-ul social. Sau protecţionismul mascat al ţărilor din Vestul Europei, explicat pe înţelesul tuturor

S-a sărit rău în capul parlamentarilor PNL când au propus şi au reuşit să treacă prin Parlamentul României legea aprovizionării supermarket-urilor de pe lanţul scurt. Şi pe bună dreptate! Sub pretextul prospeţimii alimentelor şi protecţiei consumatorului, se lua de fapt o măsură mascată de protecţionism, încălcându-se libertatea de circulaţie a produselor în UE: fiecare firmă din comerţ să îşi ia produsele pe care le comercializează mai departe de unde vrea, fără bariere vamale sau legislative de acest fel.

Comisia Europeană s-a sesizat şi a început procedura de infringement împotriva României.

Cam în acelaşi timp, în statele din Vestul Europei, în principal Franţa şi Belgia, transportatorii de mărfuri au sesizat că nu prea mai pot face faţă concurenţei firmelor similare din Estul Europei (aparţinând esticilor, dar câteodată tot unor vest-europeni). Camionagiul român sau cel polonez doarme în cabina tirului, nu ca cel francez, la hotel, acceptă să fie plătit mai puţin etc. şi, de aici, competitivitatea firmelor din Est, mult superioară celor din Vest.  Foarte influenţi, transportatorii din Vest au făcut lobby pe lângă guvernele ţărilor lor şi imediat au apărut legi în Franţa şi Belgia (urmate apoi treptat de alte ţări, precum Germania, şi recent, Italia) care statuează ca şi camionagii din Estul Europei să beneficieze fix de aceleaşi drepturi ca cei din Vestul Europei, sub pretextul drepturilor sociale ale acestora, care trebuie respectate.

Motivaţia este evident un pretext. Dacă Franţa şi Germania ar fi atât de preocupate de binele săracului muncitor polonez sau român, ar susţine de bună seamă şi alte măsuri în acest sens: salariu minim european garantat în fiecare ţară, de pildă.  Căci altfel, legislaţia vest-europeană care obligă firmele est-europene să acorde aceste drepturi sociale angajaţilor lor, nu va avea decât un unic efect: diminuarea avantajului competitiv al firmelor est-europene, revenirea pe piaţă a celor vest-europene şi, în cele din urmă, pierderea locurilor de muncă pentru camionagii români sau polonezi.

Ceea ce fac occidentalii acum este ceea ce făcea şi PNL-ul cu lanţul scurt la alimentaţie: protecţionism mascat, restrângând în acest caz în practică libertatea de circulaţie a forţei de muncă în Europa.

Dar, pentru că ei sunt mai puternici, nu sunt puşi la zid de Comisia Europeană, cum am fost noi, ci se apucă să modifice directiva europeană privind lucrătorii detaşaţi. Merveilleux!

Marea problemă este că această cruciadă pentru protecţia muncitorilor francezi în detrimentul celor români sau polonezi nu se reduce doar la sectorul transporturilor de mărfuri. Treptat, sub pretextul drepturilor muncitorilor, se adaugă noi şi noi prevederi obligatorii pentru firmele din vestul Europei, încât niciuna nu îşi va mai permite să angajeze străini.

Exemplul cel mai clar este „clauza Molière” din Franţa: fie angajaţii cunosc limba franceză, fie angajatorul trebuie să angajeze un interpret (adică un cost în plus, care ar face neatractivi muncitorii străini detaşaţi). Clauza există deocamdată doar la nivelul unor administraţii locale, amendamentul la Codul Muncii care ar fi făcut-o obligatorie pe tot teritoriul Franţei fiind respins. De remarcat că cele care s-au împotrivit au fost chiar sindicatele franceze, care ar fi trebuit să fie încântate. Spune totul argumentul lor, care devoalează protecţionismul mascat care se afla în spatele legii: amendamentul „nu ar părea un bun răspuns pentru construirea Europei de mâine” (Pierre Gattaz, preşedinte MEDEF, martie 2017).

Să ne înţelegem. Există unele fraude făcute în ceea ce priveşte muncitorii detaşaţi. Cu toţii vrem condiţii mai bune pentru compatrioţii noştri de peste tot, eliminarea abuzurilor împotriva lor şi, evident, suntem dispuşi să căutăm cele mai bune măsuri pentru a rezolva aceste probleme.

Dar să nu folosească Vestul aceste aspecte de o manieră populistă şi să impună la nivel european un protecţionism mascat, favorabil sieşi.

Statele est-europene, mai slabe economic, au acceptat competiţia liberă cu statele vest-europene. Practic, noi, de la categoria cocoş, am acceptat să ne măsurăm pe terenul economiei cu ei, de la categoria grea. Acum, pentru că mai marcăm şi noi câte un punct, trebuie modificate regulile jocului ca să devină sigur K.O.?

Păcat că, pentru niscaiva voturi în plus, Occidentul şubrezeşte temelia construcţiei europene şi dă apă la moară populiştilor din fostul bloc comunist, precum Orban sau Kaczyński.

Dar na, cine seamănă vânt, culege furtună…