Procesul de negociere dintre Marea Britanie și Uniunea Europeană privind producerea efectivă a Brexit-ului reprezintă o provocare pentru statele membre, liderii acestora confundându-se pentru prima dată cu situația de a reduce șocurile generate de ieșirea unui stat membru din Uniune și din Euratom. În acest context, ascensiunea politică a liderului conservator, Theresa May, în funcţia de prim-ministru, generează importante mutaţii la nivelul Marii Britanii şi al Uniunii Europene, în general.

Sorina Cristina Soare, cadru universitar la Universitatea din Florenţa, cercetătoare a partidelor politice româneşti şi europene, ne oferă o imagine de ansamblu cu privire la profilul politic si ascensiunea prim-ministrului britanic, Theresa May, în interviul acordat lui Vladimir Adrian Costea, pentru Europunkt.

Coperta

Vladimir Adrian Costea: Pentru început, vă rog să-mi spuneți care sunt elementele care o definesc pe Theresa May. Care sunt atuurile și minusurile prim-ministrului britanic?

Sorina Cristina Soare: Aș putea începe cu o caracterizare făcută de un coleg al doamnei May, membru al elitei Partidului Conservator, Kenneth Clarke. Într-o înregistrare off-air, acesta o definea ca fiind: „a bloody difficult woman”[1]. Dacă la început această caracterizare putea fi considearată o critică neoficială din partea unui așa-numit Tory grandee, comentariul complet era mult mai sugestiv: “Theresa is a bloody difficult woman, but you and I worked with Margaret Thatcher”. Pe scurt, Theresa May era definită ca o persoană a naibii de dificilă, dar nu un obstacol precum era Margaret Thatcher.

Cariera politică ca prim-ministru a Theresei May este de la început comparată direct sau indirect cu cea a predecesoarei sale la cârma cabinetului britanic în anii 80. De remarcat este și faptul că Theresa May este adesea comparată și cu o altă cunoscută reprezentantă a lumii politice: cancelara Angela Merkel. Nu este vorba numai de o chestiune de gen, ci și de o atitudine pragmatică față de politică, de o viziune moderată, calități care îi sunt adesea atribuite atât Theresei May cât și cancelarei Merkel[2]. De remarcat este și faptul că Theresa May nu este susținătoarea unui liberalism economic pur, element central în conservatismul promovat de Margaret Thatcher. Actualul prim-ministru s-a declarat de altfel adesea în favoare intervenției Statului în dinamicile pieţei pentru a corecta efectele negative asupra claselor de jos. Aș cita în acest sens mesajul de pe Twitter transmis pe 13 iulie 2016: « We will make Britain a country that works not for a privileged few but for every one of us”. Theresa May s-a declarat adesea sensibilă chestiunii inegalităților din ce în ce mai importante din Regatul Unit și a vorbit chiar de măsuri revoluționare care să permită o mai mare prezență ale angajaților în board-urile companiilor.

Dincolo de aceste aspecte, Theresa May este prezentată în vara lui 2016 ca fiind o soluție de echilibru, preferată unor nume mai sonore, dar cu poziții mult mai bine definite pe tema caldă a Brexit-ului, precum Michael Gove și Boris Johnson, amândoi candidați potențiali la Biroul din 10 Downing Street.

Dar să revenim la acel comentariu făcut off-air la adresa doamnei May: “a bloody difficult woman”. Două elemente pot fi puse în evidență: se subliniază faptul că este o femeie și una dificilă.

Theresa May este într-adevăr o femeie într-un partid care a fost pentru 11 ani partidul cabinetelor lui Margaret Thatcher. Nu este deci o noutate. Caracterizarea mai importantă, din punctul meu de vedere, este aceea de “a naibii de dificilă”. Nu este însă neapărat o caracterizare negativă: Theresa May este implicit descrisă ca fiind o persoană cu idei clare, care nu face compromisuri! Nu surprinde faptul că de atunci Theresa May avea să se auto-definească – cu precădere în legătură cu negocierile cu Uniunea Europeană – ca fiind “bloody difficult woman (to Juncker)”[3].

Deși nu un personaj cu renume internațional până în 2016, Theresa May este cunoscută la nivel național ca fiind o femeie cu o lungă carieră politică. Sigur nu mulți ar fi pariat pe numele ei în 2010 ca fiind o stea posibilă pentru conservatori. Totuși mai multe declarații ale unor apropiați ai doamnei May amintesc că aceasta aspira încă din tinerețe la funcția atât de importantă pe care o va ocupa din vara lui 2016 până în zilele noastre[4].

Acestă carieră nu este un mic detaliu. Theresa May este o profesionistă a politicii și acest element a jucat în favoarea sa. Era cunoscută cetățenilor britanici încă de la sfârșitul anilor 1990 când intra în Camera Comunelor în urma victoriei din colegiul Maidenhead. Prima mare reuşită politică este însă obținerea conducerii Partidului Conservator în 2002. În 2010 avea să devină Ministru de Interne, unul dintre portofoliile cele mai importante din guvernul englez.

Dar întrebarea dumneavostră este un pic diferită, nu se referă la cine este Theresa May, ci la cum poate fi ea definită.

Aş spune atunci că este un reprezentant politic cu o lungă carieră și deci o foarte bună cunoscătoare a meandrelor politicii britanice. Este percepută și ca fiind o moderată sau mai precis era văzută ca fiind o moderată în vara lui 2016. Între timp imaginea sa publică a devenit din ce în ce mai mult aceea a unui politician « fără milă » față de eventualii contestatari interni dar și o adeptă a Hard Brexit-ului[5].

După obținerea poziției de Prim-ministru – în urma rezultatului referedumului privitor la Uniunea Europeană – atuurile principale ale acesteia erau legate de faptul că era văzută ca fiind o “internă” a politicii în general și o bună cunoscătoare a Partidului Conservator. Era și o reprezentantă a bazinului tradițional de alegători ai Partidului Conservator: este vorba despre reprezentanta provinciei britanice, acolo unde se regăsesc valori solide precum posibilitatea de ascensiune socială prin muncă onestă[6]. Din acest punct de vedere, Theresa May reprezintă o ruptură clară cu imaginea lui David Cameron, predecesorul acestaia. Cameron era un reprezentant al lumii cosmopolite din Londra, cu o diplomă de la prestigiosul și elistul Eton dar și cu legături strânse cu aristocrația britanică. Sigur, Theresa May are la rândul său în curriculum studii la Oxford, dar într-un colegiu minor. Ea este percepută mai ales ca fiind reprezentanta clasei medii, fiica unui vicar din Cotswolds care avea să-și construiască cariera prin muncă și perseveranță. Într-un portret publicat de BBC se amintește că cele două bunici lucrau ca servitoare.[7]

De altfel abia la aproape 41 de ani (n.a. este născută în 1956), Theresa May avea să obțină un loc în Camera Comunelor[8]. Însăși cariera sa este dovada unei promoții prin muncă și perseveranță. Poziția de Ministru de Interne deținută timp de 6 ani este un alt atuu important, un minister prestigios dar și o poziție delicată, cu precădere în contextul atacurilor teroriste din ultimii ani.

Theresa May este descrisă ca o femeie politică serioasă, cunoscătoare a dosarelor, competentă și capabilă să se miște cu agilitate într-un Partid Conservator divizat de mai multe decenii între susținătorii adeziunii la UE și opozițorii cei mai crunți. În vara anului 2016 era adesea descrisă ca fiind o investiție sigură, o persoană onestă și competentă. Era descrisă ca fiind “a promise-keeper”, pe scurt o persoană responsabilă și credibilă. Atuul său principal era însă poziția în cadrul Partidului Conservator, o garanție de echilibru înainte de începerea complexului proces de detașare de UE. Poziția sa publică în campania referendumului asupra menținerii Regatului Unit în UE fusese de altfel aceea a unui susținător moderat a soluției de a rămâne. Nu au lipsit vocile care au afirmat că această poziție era numai de fațadă, fiind de fapt, mult mai apropiată grupului de susținători ai campaniei pentru Leave. O poziție ambiguă poate dar care i-a permis să fie văzută ca o opțiune strategică pentru perioada post-Cameron[9].

Aș mai adăuga că Theresa May este o femeie modernă, cunoscută pentru pasiunea pentru pantofii leopardați cu toc mic și haine la modă[10]. Este cunoscută și pasiunea acesteia pentru bucătărie[11].

Punctele sale slabe sunt legate de situația șubrezită rapid în partid de raportul tensionat cu alternative precum George Osborne și Michael Gove, nume care circulaseră ca potețiali prim-miniştri. Cred că ambiția avea să devină unul din principalele puncte slabe: nu va ezita să se debaraseze de mai toți cei din cabinetul lui David Cameron. Nu va ezita să declanșeze alegeri anticipate pentru a deveni liderul indispus al cabinetului în vederea negocierilor cu UE. Am putea spune că în aprilie 2017, Theresa May a mizat mai mult decăt putea și …. a pierdut, deşi cred că trebuie amintit că alegerile au fost pierdute într-un context de violență de natură teroristă. Theresa May a pierdut alegerile nu numai în calitate de actual prim-ministru ci și de fost Ministru de Interne. S-a spus atunci că Theresa May riscă să devină primul-ministru britanic cu cel mai scurt mandat, deocamdată acest tip de scenariu rămâne însă numai pe hârtie.

Aș vrea să mai subliniez un ultim element, am spus mai sus că Theresa May a fost văzută de mulți ca fiind o soluție de compromis înttr-un partid Conservator divizat de poziția faţă de UE. Poziția de compromis avea să fie însă rapid abandonată în favoarea unui program de negocieri infleunțat de așa zis viziune Hard Brexit. Această poziție radicală i-a slabit consensul din partid, deoarece pentru mult timp structura negocierilor a rămas foarte vagă. Dincolo de tautologicul Brexit means Brexit, Theresa May va refuza pentru mult timp să dea detalii despre strategia pe care urma să o aplice la nivelul negocierilor cu UE.

Care au fost primele etape care au marcat ascensiunea lui Theresa May în politica britanică? Dar în cea europeană?

Precum am amintit, cariera politică a doamnei May intră într-o dinamică ascendentă începând cu alegerea în colegiul din Maidenhead în 1997, cinci ani mai târziu este aleasă la conducerea Partidului Conservator și în 2010 obține portofoliul ministrului de interne. Cariera sa politică menționează de fapt cel puțin două momemente cheie:

  • este prima femeie lider a Partidului Conservator;
  • este deținătoarea celui mai lung portofoliu de ministru de interne din ultimii 50 de ani.

Trebuie însă menționat că experiența politică este mult mai bogată. Primele experiențe politice sunt documentate începând cu anii 1980. În 1992 și 1994 nu reușește să obțină un mandat parlamentar. Din 1997 până în 2010, dincolo de experiența parlamentară, Theresa May este numită ministru din umbră (în mai multe domenii: educație, trasporturi, cultură, media și sport, muncă și pensii), o cunoscută particularitatea a politicii britanice. Acumulează astfel o solidă competență în numeroase dosare importante.

Poziția sa în cabinetul lui Cameron, începând cu anul 2010, o expune evident unor contacte directe cu lumea de la Bruxelles. Contactele cu Bruxelles-ul se intensifică în paralel cu reforma promovată nu numai la nivelul poliției, ci și al siguranței naționale și al controlului imigrației. De remarcat că unul din punctele slabe ale Theresei May în momentul ascensiunii la conducerea cabinetului este tocmai incapacitatea de a controla imigrația.

În orizont comparativ, care sunt asemănările și deosebirile dintre Theresa May și Margaret Thatcher?

Dincolo de faptul că aveam de-a face cu două doamne, sunt de acord cu părerea celor mai mulți comentatori politici care nu identifică prea multe asemănari între cele două personalități politice. Ca o glumă aș aminti că au totuși aceleași două litere în abrevierea numelui : TM/MT. În același ton lejer, aș aminti un articol pe care îl puteți citi într-un un magazin publicat de ziarul italian Corriere della Sera[12]: dincolo de diferențele de conținut, aparența celor două doamne este foarte diferită. Stilul auster al lui Margaret Thatcher este prezentat ca fiind diferit de bijuteriile și vestimentația la modă a noului prim-ministru[13]. Aceasta din urmă este foarte atrasă de moda promovată de stilista Vivien Westwood, cunoscută pentru excentricitate dar și pentru o estetică foarte erudită[14]. În martie 2017, fotografiată de faimoasa Annie Leibovitz, Theresa May avea să apară în paginile faimoasei reviste americane de modă, Vogue. Interviul acesteia este grăitor pentru viziunea primului-ministru May în ceea ce privește vestimentația. As aminti că deși stilul este diferit, Margaret Thatcher într-un alt faimos interviu în revista Vogue – ediția britanică din 1985 spunea că un prim-ministru femeie poate influența industria modei și deveni o publicitate indirectă pentru aceasta. Aceași poziție este imbrațișătă și de May, 32 de ani mai târziu : alege strategic să îmbrace haine care poartă marca unor designeri britanici (n.a. L.K. Bennet and Egg). Față de Margaret Thatcher, interviul lui May insistă nu atât de mult de impactul la nivel de publicitate, cât pe plăcerea pe care o are atunci când este vorba de modă. Pe scurt, May este o doamnă politică mult mai la modă decât predecesoara sa! Este și o femeie a anilor 2000!

Dincolo de aceste aspecte lejere dar foarte importante într-o lume politică din ce în ce mai personalizată, cred că este important de semnalat o diferenţă foarte importantă între cele două reprezentante ale lumii politice de peste Canalul Mânecii. Theresa May nu a fost propulsată în poziția de prim-ministru ca fiind exponentul unor idei puternice. Precum am spus mai spus, aceasta a fost văzută drept o soluție de compromis. Theresa May nu are deci un set de idei clare, un proiect politic ușor de identificat precum în cazul doamnei Thatcher.

Să nu uităm că, dincolo de nivelul de coerenţă, cele două doamne au o viziune care este foarte diferită în ceea ce privește individualismul egoist și politica de laissez-faire[15]. Primul-ministru May a criticat adesea conservatorismul tipic thatcherian, fiind adesea asociată unui Red Tory[16]. Deja în 2002, May încerca să schimbe imaginea partidului și să modernizeze conservatorismul pe care îl promova. În Campania din 2017, programul Partidului Conservator a fost interpretat ca fiind o încercare de a regăsi tradiția unui conservatism social, precum acela propus în anii 1950, în perioada de după cel de-al doilea Război Mondial. Sigur dacă presa apropiată Partidului Conservator tinde a descrie politicile lui May ca fiind departe de modelul thatcherian, reprezentanții Partidului Laburist sunt foarte critici față de politica de reformă a welfare-ului propusă de May și o consideră o reîncarnare a criticatei doamne Thatcher[17]

Aș vrea să conchid citând un excelent articol publicat de Financial Times[18] tocmai pe subiectul propus de întrebarea dumneavoastră. În acest articol, Philip Stephens amintește cum cuvâtul cheie al politicii lui Margaret Thatcher fusese “moderat”. Deși, la distanța de 27 de ani de la sfârșitul ultimului cabinet Thatcher, cuvântul moderat poate părea o erezie atunci când este asociat unui conservatorism radical precum cel promovat de Doamna de Fier (n.a. porecla este de altfel un exemplu concret al lipsei de moderație), atunci strategii acesteia o încurajau la moderație și îi propuneau soluții considerate de ei moderate. Precum amintește Stephens aparenta contradicţie este rezolvată de punerea în context, în contextul anilor 1980: politicile propuse de Margaret Thatcher erau comparate cu poziţia foarte progresistă (n.a. radicală pentru conservatorii de atunci) a liderului laburist Micahel Foot. La fel, May poate apărea moderată față de radicalii UKIP-ului sau chiar cei din rândul Partidului Conservator. Poziția lui May poate fi moderată față de viunea unui socialism foarte la stânga propusă de către conducerea lui Jeremy Corbyn. Dar în cele din urmă, undeva în profunzimi, cele două doamne vorbesc aceași limbă. Cuvintele sunt diferite, sensul asemănător. Doamna Thatcher este cunsocută pentru faimoasa ei frază: Îmi vreau banii inapoi!. Domna May va rămăne cunoscută pentru o implicită strategie: “Îmi vreau suveranitatea națională înapoi!”[19]. Lupul şi-a schimbat părul, dar năravul primului-ministru este același!

Care sunt noutățile pe care le identificați în cadrul strategiilor de promovare utilizate de Theresa May?

Dacă ințeleg bine întrebarea dumneavoastră cred că pot spune că May se distinge cu precădere de strategiile elitiste de promovare utilizate de cabinetul Cameron. May promovează în discursul său ideea unei politici pentru clasa medie. Twitter-ul din ziua în care ajunge la biroul de pe 10 Downing Street – We will make Britain a country that works not for a privileged few but for every one of us – este foarte important din acest punct de vedere. Cred că este interesantă și imaginea de femeie modernă. Într-o declarație des reluată de presa engleză amintea că printre lucrurile pe care le-ar lua cu ea pe o insulă pustie ar fi și un număr din Vogue…. Aș vrea însă să adaug un element de detaliu, dar important pentru a descrie personalitatea actualui Prim-ministrut: Theresa May face parte din politica persoanlizată, este prezentă pe rețelele de socializare, vorbește despre haine și bucătărie. Este în același timp un reprezentant politic foarte rezervat atunci când este vorba despre viața privată, despre soț sau absența copiilor.

Cred însă că dincolo de aceste aspect, o schimbare importantă este și interpretarea propusă de Stephens pentru Financial Times[20], Theresa May este promotoarea unui naționalism englezesc, sigur sistemic, dar oricum o voce a unei lumi închise. Aerul de pe malurile Tamisei s-a schimbat radical în iulie 2016. În mesajele de la 10 Downing Street, zidurile lui Trump sunt mai prezente decât mitul societății deschise de odinoară.

Cum a evoluat notorietatea lui Theresa May în raport cu pregătirea și declanșarea Brexit-ului?

Theresa May a ajuns la 10 Downing Street ca fiind un candidat sigur, curat și competent. În primele zile de după ascensiunea la direcția guvernului am putea spune că imaginea asimilată Theresei May era sincronizată cu vechiul dicton in medio stat virtus … Dar moderația care i-a permis să ajungă la cârma guvernului avea să fie abandonată rapid în favoarea ambițiilor personale, a rigidității și a inflexibilității. Alegerile anticipate cred că pot fi integrate în această derivă.

Evident că din poziția de prim-ministru, Theresa May a ajuns pe prima pagina a ziarelor și chiar a magazinelor de modă precum am amintit mai sus. Dar nu neapărat într-o dimeniune elogioasă. Falimentul în alegerile din 2017 a fost foarte usturător și imaginea de abilă strategă s-a demonstrat a fi mai mult o construcție ex post. Totuși, nu totul este gri, din punct de vedere politic, eșecul din alegerile anticipate a clarificat poziția lui May în ceea ce privește negocierile legate de Brexit.

În ce măsură dobândirea mandatului de prim-ministru a reprezentat pentru Theresa May o adevărată “rampă de lansare” pe scena politică a Uniunii Europene?

Theresa May este primul-ministru al unuia dintre statele din G7. Este una dintre economiile cele mai puternice din Europa și un element central în strategiile NATO. Nu se poate face politică la nivel european făra a lua în considerație Regatul Unit. Deci dacă Theresa May era un lider cunoscut de establishment-ul de la Bruxelles înainte de iulie 2017, este evident că avea să devină în perioada următoare unul dintre actorii centrali al politicii europene. Sigur, centralitatea este legată și de spinoasa chestiune a Brexit-ului. Dar este clar, din punctul meu de vedere, că dobândirea mandatului de prim-ministru a propulsat-o pe Theresa May pe agenda europeană și a statelor membre.

Cum este afectată legitimitatea și credibilitatea prim-ministrului Theresa May după ce Partidul Conservator a pierdut majoritatea în Parlament? În ce măsură organizarea alegerilor anticipate a fost o decizie inspirată?

Cred ca ăm raspuns mai sus, sau cel puțin parțial. Cred că decizia inițială nu a fost o strategie greșită: May avea un avans consistent în sondaje. S-a întâmplat ceva pe drum. Legitimitatea Theresei May avea să fie crunt lovită de faptul că sondajele prevedeau o victorie foarte uşoară. Programul de stânga declarat al lui Corbyn era considerat o adevărată utopie fără nici un fel de sprijin de masă. Și totuși May pierde: violența de matrice teroristă nu este singura explicație a schimbării de perspectivă. Ca și Gordon Brown, membru într-un cabinet cu popularitate scăzută, May plătește apartenența sa la cabinetul Cameron acuzat de a fi promovat (cu May în poziție cheie) politici de austeritate care au micșorat capacitatea de apărare a țării. În plus, rezultatul din 8 iunie este un semnal pentru Theresa May. Un semnal pentru că popularitatea inițială s-a dezmembrat rapid. Cred că trebuie spus că dacă Parlamentul de la Westmister nu a mai văzut o majoritate cu un singur partid de la jumatatea anilor 1990, alianța cu Partidul Unionist Democrat este complexă și din perspectiva unității teritoriale și a păcii din Irlanda de Nord, acolo unde relațiile dontre catolici și protestanți rămân foarte delicate.

Care sunt provocările la care Theresa May trebuie să găsească soluții în următorii doi ani? Considerați că viitorul politic al lui Theresa May depinde în mod exclusiv de modul în care va gestiona realizarea Brexit-ului?

Cred că Brexit-ul este principala problemă pe agenda politică, dar nu este singura.

Oarecum falimentul negocierilor este în aer, viitorul politic al lui Theresa May depinde de aspecte circumstanțiale precum eventuale noi atacuri teroriste. Depinde și de echilibrul intern în partidul Conservator. Deocamdată, Theresa May este totuşi soluția moderată dacă ne referim la alternativele David Davis, Philip Hammond sau Boris Johnson.

Cred că stabilitatea lui May depinde și de situația economică. Nu sunt o specialistă dar, dacă mi-aduc bine aminte, lira sterlină a scăzut vertiginos și a avut efecte negative la nivelul prețurilor produselor alimentare și a determinat o scădere cu 2% a puterii de cumpărare a familiilor. În ultimele luni, numeroase întreprinderi își anunță intenția de a se muta la Paris, Dublin sau Frankfurt. Pe termen lung, toate acestea sunt elemente care produc un potențial de tensiuni care nu vor putea fi ignorate de liderii Partidului Conservator.

Aș mai vrea să subliniez echilibrul delicat al alianței cu Partidul Unionist Democrat, dar și divizunile interne ale Partidului Conservator. Majoritatea lui May în Parlament este fragilă. Popularitatea acesteia după incendiul din Grenfell Tower este foarte săzută.

La finalul acestui interviu vă rog să schițați profilul politic al liderului conservator, utilizând două perspective diferite: imaginea, notorietatea și discursul lui Theresa May, înainte şi după rezultatul referendumului privind ieșirea Regatului Unit din Uniunea Europeană.

May era o speranţă pentru că reprezenta o poziție moderată, un compromis, dar acum May reprezintă cu precădere fragilitatea unui proces de negociere care pare din ce în ce mai mult condamnat la un eșec, cu consecințe importante nu numai pentru Regatul Unit ci și pentru întreaga Europă.

 

Sorina-Cristina SOARE, doctor în Ştiinţa Politică, este profesor la Universitatea din Florenţa (Italia). A absolvit în anul 1998 Facultatea de Ştiinţe Politice şi Administrative din cadrul Universităţii din Bucureşti, urmând ulterior studiile de doctorat la Université Libre de Bruxelles. Interesul doamnei Sorina-Cristina Soare pentru analiza partidelor politice româneşti apărute după 1989 rezidă în volumul publicat în colaborare cu domnul Cristian Preda, Democratizzazione in Romania: regime, partiti e sistema dipartiti, apărut în 2012 la editura Aracne din Roma (Volumul Regimul, partidele şi sistemul politic din România, fiind publicat în anul 2008 la editura Nemira din Bucureşti), precum şi în volumul Les partis politiques roumains après 1989, publicat la editura Université de Bruxelles în 2004.

 

[1] http://www.express.co.uk/news/politics/686487/Ken-clarke-theresa-May-sky-news

[2] https://www.nytimes.com/2016/07/13/world/europe/5-things-to-know-about-theresa-may-britains-next-prime-minister.html

[3] https://www.economist.com/news/21721111-cautious-promise-keeping-plodder-turns-out-be-no-such-thing-theresa-mays-vision

[4] http://www.bbc.com/news/uk-politics-36660372

[5] https://www.economist.com/news/21721111-cautious-promise-keeping-plodder-turns-out-be-no-such-thing-theresa-mays-vision

[6] https://www.economist.com/news/21721111-cautious-promise-keeping-plodder-turns-out-be-no-such-thing-theresa-mays-vision

[7] http://www.bbc.com/news/uk-politics-36660372

[8] https://www.economist.com/news/21721111-cautious-promise-keeping-plodder-turns-out-be-no-such-thing-theresa-mays-vision

[9] https://www.nytimes.com/2016/07/13/world/europe/5-things-to-know-about-theresa-may-britains-next-prime-minister.html

[10] http://www.telegraph.co.uk/fashion/people/theresa-may-style-fashion/theresa-may-wears-her-signature-kitten-heels-with-an-lk-bennett/

[11] https://www.nytimes.com/2016/07/13/world/europe/5-things-to-know-about-theresa-may-britains-next-prime-minister.html

[12] http://www.iodonna.it/personaggi/interviste-gallery/2016/07/15/theresa-may-e-margaret-thatcher-due-stili-a-confronto/?refresh_ce-cp

[13] A se vedea și: http://www.telegraph.co.uk/fashion/people/margaret-thatcher-theresa-may-men-in-between-complicated-relationship/

[14] http://www.iodonna.it/personaggi/interviste-gallery/2016/07/15/theresa-may-e-margaret-thatcher-due-stili-a-confronto/?refresh_ce-cp

[15] http://www.telegraph.co.uk/news/2017/05/18/theresa-may-redefines-conservatism-tories-move-thatcher/

[16] http://www.telegraph.co.uk/news/2017/05/18/general-election-2017-latest-news-polls-analysis/

[17] https://www.theguardian.com/politics/2017/may/12/theresa-may-margaret-thatcher-poverty-gordon-brown

[18] https://www.ft.com/content/a2f866fa-3319-11e7-bce4-9023f8c0fd2e

[19] https://www.ft.com/content/a2f866fa-3319-11e7-bce4-9023f8c0fd2e

[20] https://www.ft.com/content/a2f866fa-3319-11e7-bce4-9023f8c0fd2e

 

Tags: , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu