Interviu/ Lect. Univ. Dr. Liviu Cătălin Moraru (ASE): “Vom asista la adâncirea decalajului dintre Est şi Vest şi la crearea unei Europe cu două viteze”

Acumularea momentelor de criză pentru Uniunea Europeană a determinat trecerea treptată de la retorica unei Europe cu mai multe viteze, la efectuarea primilor paşi concreţi în acest sens: recent a apărut „Carta Albă” care detaliază viziunea Comisiei pe această problemă. Diviziunea Est-Vest în Europa devine din ce în ce mai vizibilă atunci când ne raportăm la dimensiunea dumping-ului social în statele membre, oferindu-ne un indicator fidel pentru a înţelege tensiunile existente în spaţiul european între angajaţi şi angajatori.

Liviu Cătălin Moraru este lect. univ. dr. la Facultatea de Economie Teoretică şi Aplicată (Departamentul de Economie şi Politici Economice) din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti. În prezent, este prodecan al Facultății de Economie Teoretică şi Aplicată responsabil cu aspectele legate de educație și formare continuă. În interviul acordat lui Vladimir Adrian Costea, pentru Europunkt, a analizat dimensiunea şi evoluţia dumping-ului social în spaţiul european.

Vladimir Adrian Costea: Care este evoluția dumping–ului social în spațiul european în ultimii ani? Care sunt principalele tendințe?

Liviu Cătălin Moraru: Pentru a putea discuta despre evoluția dumping-ului social mai întâi trebuie văzut ce înseamnă acest nou termen, extrem de prezent recent în mass-media.

Trebuie să precizez că nu există o definiție clară a acestui termen, chiar şi la nivelul Uniunii Europene. Astfel, la o solicitare a Parlamentului European legată de definirea dumping-ului social, un Comisar al UE a declarat : Nu există nicio definiție a conceptului de „dumping social” în dreptul comunitar. Termenul este, în general, folosit pentru a indica concurența neloială datorită aplicării diferitelor norme salariale și de protecție socială diferitelor categorii de lucrători.

Aşadar, termenul de dumping social este dificil de definit chiar şi din punct de vedere legislativ, fără să mai aducem în discuţie şi aspectele economice mult mai complicate.

În economie, termenul de dumping se referea iniţial la situaţia în care o firmă vindea bunurile sale cu un preţ care nu acoperă cheltuiala medie cu acele produse (sub costul de producţie, cum se mai spune). După cum se poate remarca cu uşurinţă această definiţie este lipsită de ambiguitate şi nu lasă loc unor interpretări subiective. Dacă o firmă a avut un cost total mediu (pe unitatea de produs) de 10 lei, să spunem, şi va vinde ulterior acel produs cu un preţ de 9 lei, putem afirma cu certitudine că firma respectivă practică un preţ de dumping.

Însă în cazul dumpingului social definirea acestuia implică o abordare mai mult calitativă, ce poate genera confuzii şi interpretări personale ale acestui concept.

Având în vedere toate acestea, putem afirma că dumping-ul social a devenit în ultima perioadă o temă predilectă în campaniile electorale din statele dezvoltate ale Uniunii Europene. Unii lideri ai partidelor din aceste state au încercat (şi uneori au reuşit) să câştige capital electoral speculând teama populaţiei legată de pierderea locurilor. Afirmau fără nicio acoperire, după cum s-a demonstrat ulterior, că libertatea de mişcare a lucrătorilor din ţările noi membre ale Uniunii Europene (cele din Est) va determina o plecare masivă a muncitorilor din acele state către un El Dorado al locurilor de muncă din Vest.  Vinovatul de serviciu era iniţial “instalatorul polonez” care ar fi fost dispus să lucreze pe un salariu mai mic în Germania sau Franţa şi ar fi condus la concedieri masive ale instalatorilor din aceste state.

Ca urmare au început să apară tot mai multe directive care vizau piaţa muncii din interiorul Uniunii Europene: în anul 1996, Directiva 97 privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii, iar în anul 2006, a fost aprobată Directiva Serviciilor de pe Piaţa Internă (Directiva Bolkestein).

În prezent, se continuă această tendinţă de reglementare a pieţei muncii prin ridicarea a tot mai multor bariere, în special în sectorul transporturilor.

Care sunt efectele pe care le generează dumping–ul social în statele membre ale UE? Care state sunt cel mai puternic afectate de acest fenomen?

Efectele pe care le va produce dumpingul social în statele membre ţin mai mult de o retorică populistă şi nu de legităţile economice. Cel mai probabil se va dezvolta o reacţie de intoleranţă a persoanelor din Vestul Europei faţă de cele din Est, iar derivat din acesta un alt efect va fi o înăsprire a legislaţiei antidumping (vezi cazul recent al Directivei europene privind lucrătorii detaşaţi).

Legislaţia antidumping va produce însă mai mult efecte negative, contrare celor vizate iniţial. Acest protecţionism (căci despre aceasta este vorba) va conduce la slăbirea coeziunii sociale deoarece vor exista statele vestice cu salarii mari şi statele estice cu salarii mici. Un alt efect negativ va fi îngrădirea libertăţii de mişcare a serviciilor şi persoanelor (două libertăţi fundamentale pentru piaţa unică, unul dintre pilonii UE). Seria efectelor negative continuă cu atenuarea concurenţei din domeniul serviciilor, deoarece le este interzis accesul firmelor estice şi vor fi mai putine firme pe piaţa vestică. Scăderea concurenţei va determina creşterea preţurilor (sau păstrarea lor la un nivel ridicat). Un ultim efect negativ ar fi menţinerea unui nivel scăzut de trai în ţările estice deoarece nu vor mai avea acces la contracte din Vestul Europei şi implicit la salarii mai mari.

Cele mai afectate de dumpingul social sunt acele state dezvoltate care promovează o protecţie socială ridicată, în special Franţa, Belgia, Suedia, Germania etc.

Franţa, prin vocea preşedintelui Macron, a cerut în mod expres Comisiei Europene să ia masuri împotriva emigranţilor din est care vin să muncească în Franţa

În Belgia, ca urmare a acțiunilor întreprinse de autorităților în vederea combaterii dumping-ului social, patronul unei firme de transport a fost arestat fiind acuzat că a angajat în condiţii precare muncitori din Est.

Paradoxal, deşi Germania încercă să impună măsuri protecționiste în domeniul lucrătorilor detaşaţi, ea este acuzată de Belgia şi Franţa că ar beneficia de pe urma dumping-ului social în domeniul prelucrării cărnii de porc.

Care sunt măsurile pe care Uniunea Europeană le-a implementat pentru a reduce dimensiunea dumping–ului social?

Măsurile adoptate de către UE pentru combaterea dumpingului social sunt comune cu cele pentru combaterea fraudelor sociale şi fiscale. Ele vizează în special combaterea muncii ilegale prin intensificarea controalelor din partea inspectoratelor de muncă, întărirea cooperării dintre statele membre prin schimbul de informaţii privind în special firmele care încalcă legislaţia muncii. Prin acestea se doreşte aplicarea dreptului muncii şi dreptului social la nivel european precum şi a principiului egalității de tratament și nediscriminării.

Aceste măsuri sunt fireşti şi în concordanţă cu principiile unei economii de piaţă. Ceea ce nu se poate afirma şi despre importanţa deosebită pentru o anumită categorie de servicii: lucrătorii mobili, sau combaterea dumpingului social în domeniul transporturilor.

Legislaţia din acest domeniu debutase promiţător printr-o serie de măsuri prin care se dorea liberalizarea acestei pieţe (în 1992 prin liberalizarea transporturilor rutier de mărfuri intracomunitare, iar în 1993 se acordase dreptul de cabotaj temporar). Ulterior însă după aderarea statelor estice şi în special Bulgaria şi România s-a creat o falsă problemă a imigraţiei în masă (să ne aducem aminte de “valurile imense” de refugiaţi anticipate de către mass media din Marea Britanie) şi au început să apară măsuri protecţioniste care au condus la fragmentarea pieţei unice.

Momentan în domeniul transporturilor sunt introduse limitări temporare (nu se poate sta decât un număr limitat de zile într-un alt stat de la finalizarea transportului internaţional) precum şi limitări cantitative (nu se poate efectua decât un număr limitat de operaţiuni de cabotaj în acea perioadă – maxim 3). Zilele acestea se vorbeşte intens despre introducerea unor restricții suplimentare: plata salariilor la un nivel mai ridicat, la fel ca cel din ţara unde sunt detaşaţi, plata unor obligaţii fiscale şi a asigurărilor către ţara unde sunt detaşaţi, ajungându-se să se legifereze până şi locul în trebuie să doarmă şoferii.

În ce măsură decalajul de dezvoltare dintre statele din Vestul și Estul Europei continuă să existe în UE?

Atâta timp cât se vor propune măsuri antidumping social, decalajul va continua să se menţină, dacă nu chiar să crească.

Țările est-europene au avantaje competitive în principal în două domenii: salarii scăzute şi taxe mai mici. Ele nu beneficiază de aceleaşi servicii ca în Vest, (amintim aici serviciile de sănătate din Viena la care apelează din ce în ce mai mulţi români), şi nu au aceeași infrastructură (nu mai discutăm acum despre autostrăzile din România).  Aşadar, singurele modalităţi prin care pot concura cu statele din Vestul Europei sunt bunurile relativ mai ieftine obţinute pe de o parte, datorită forței de muncă slab remunerate, iar pe de altă parte aceste bunuri sunt taxate cu o rată mai mică şi prin urmare preţul final va fi mai redus.

Măsurile contra dumpingului social urmăresc să anihileze principalul avantaj competitv al statelor est-europene, salariile scăzute şi astfel să elimine de pe piaţă firmele din aceste ţări.

În concluzie, vom asista la adâncirea decalajului dintre Est şi Vest şi la crearea unei Europe cu două viteze.

Care sunt măsurile pe care le considerați necesare pentru a reduce în mod concret dimensiunea dumping–ului social în spațiul european?

Contrar tendinţelor de reglementare a dumping-ului social, consider că nu trebuie să ne axăm pe măsuri de reducerea dumping-ului, ci pe o dereglementare mai mare a pieţei prin revenirea la principiile iniţiale ale UE – cele 4 libertăţi (libera circulaţie a bunurilor, a serviciilor, a persoanelor şi a capitalurilor), plus coeziunea şi dezvoltarea armonioasă a UE. Consider că o piaţă liberă poate rezolva mult mai bine această problemă, decât o abordare intervenţionistă, birocratică ce va conduce în final la o şi mai mare lipsă de coeziune şi dezvoltare economică.

Dumping-ul social se va reduce cel mai simplu şi uşor prin dispariţia inegalităţilor sociale (creşterea coeziunii şi convergenţa reală dintre statele membre). Atunci când nivelul de trai va creşte în ţările estice (mai sărace) şi-l va ajunge pe cel din ţările vestice, dumpin-gul social va dispărea de la sine deoarece muncitorii din est nu mai sunt dispuşi să plece în vest pe relativ acelaşi salariu (aceleşi condiţii de muncă). De asemenea, nici firmele nu vor mai avea stimulentele necesare pentru a trimite muncitorii să lucreze în alte state, deoarece vor avea costuri suplimentare (cu deplasarea – transportul, cazarea, diurna etc.) care le vor mări substanţial costurile şi în acest caz nu vor mai participa la licitaţii organizate în alte state.

În momentul în care se vor uniformiza salariile în interiorul UE va dispărea şi așa-zisa problemă a dumping-ului social.

(*) Cabotajul reprezintă serviciile de transport intern efectuate de un transportator într-un alt stat membru al Uniunii Europene, chiar dacă nu deţine o firmă în acel stat.