Alegerile federale germane care vor avea loc pe 24 septembrie 2017, reprezintă un nou moment cu puternice repercusiuni pe plan european. Cancelarul Angela Merkel (CDU/CSU) pornește cu un avantaj important în faţa candidatului SPD, Martin Schulz, fostul președinte al Parlamentului European. Spre deosebire de peisajul politic olandez și francez, partidele tradiționale germane au reușit să reducă riscul ascensiunii partidelor populiste.

Profesorul Cristian Preda, europarlamentar în grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat), a comentat pentru Europunkt, într-un interviu acordat lui Vladimir Adrian Costea, pe marginea mizei alegerilor federale din Germania pentru viitorul construcţiei europene.

1-23

Vladimir Adrian Costea: Pentru început, vă rog să-mi spuneți care sunt caracteristicile sistemului electoral german folosit la alegerile federale și cum influențează acest sistem peisajul politic german.

Cristian Preda: Nemții folosesc un sistem electoral mixt. Fiecare cetățean votează pentru un candidat, dar are un vot și pentru o listă de partid. Logica majoritară e temperată de cea proporțională. Până acum un sfert de secol, se considera că formula electorală din Germania dă naștere unui sistem politic aparte, numit „două partide și jumătate”, alcătuit dintr-un mare partid de centru-dreapta, dintr-unul – tot mare – de centru-stânga și, între ele, dintr-un al treilea, mai mic, liberal. Acesta guverna, pe rând, cu CDU/CSU sau cu SPD. La începutul anilor nouăzeci, ecologiștii au dat peste cap această logică, reușind să câștige un număr de mandate în Bundestag. Pentru o vreme, s-a crezut că sistemul va deveni unul bipolarizat, cu un pol CDU-liberali și unul SPD-verzi. Ulterior, ascensiunea unor formațiuni politice precum Die Linke (Stânga) sau Alternative für Deutschland (AfD, adică Alternativa pentru Germania) au făcut ca sistemul să fie calificat, conform terminologiei din știința politică, drept unul multipartidist. În fine, să amintim că nemții au recurs de trei ori la așa-numita „mare coaliție”, adică la o alianță CDU/CSU-SPD. O primă asemenea guvernare a existat în 1966-1969, sub Kurt-Georg Kiesinger. Alte două „mari coaliții” au fost dirijate de Angela Merkel, între 2005 și 2009, apoi în ultimii patru ani.

Cum se poziționează candidații Angela Merkel și Martin Schulz în raport cu viitorul construcției europene?

Amândoi sunt europeni convinși, dar unii zic că Schulz e mai întâi de toate socialist. L-am cunoscut în Parlamentul European și trebuie să spun că a impus respect mai degrabă ca lider al fracțiunii social-democrate decât ca președinte al forului european. Nu era neutru, cum au reușit să fie ceilalți doi președinți ai PE pe care am avut ocazia să-i cunosc direct, Jerzy Buzek și Antonio Tajani. Stânga e în pierdere de viteză la nivel european, iar o victorie a SPD ar fi mai importantă pentru social-democrație decât pentru UE. Să nu uităm că Schulz a devenit liderul SPD și candidat la postul de cancelar întrucât era văzut ca un politician nou, fiind relativ puțin cunoscut în Germania. Colegii săi de partid au considerat că un asemenea profil va îngădui SPD să recâștige o parte însemnată a voturilor pierdut în favoarea Alternativei pentru Germania, care a mobilizat mulți social-democrați decepționați, în alegerile pentru adunările legislative de la nivelul landurilor. În primele săptămâni după alegerea lui Schulz – în unanimitate! – ca lider al SPD, se părea că vom asista la o cursă umăr la umăr cu CDU/CSU. Acum, cu o lună înainte de alegeri, creștin-democrații și aliații lor creștin-sociali au peste 40 de procente, iar SPD se învârte în jurul a 20. Liberalii, verzii și AfD au între 8 și 10%. Ce e clar e că nici dreapta, nici stânga nu mai vor o „mare coaliție”. Dacă liberalii trec pragul electoral, ei ar putea redeveni parteneri de guvernare cu CDU/CSU. În unele landuri, creștin-democrații colaborează foarte bine cu verzii și nu e exclus ca aceștia să fie cooptați, la nevoie, la nivel federal. În schimb, SPD mizează pe o coaliție largă împotriva CDU/CSU, așa cum a făcut stânga portugheză. E ceva mai greu de realizat, dar stânga nu a încetat vreodată să creadă în iluzii.

Cum va influența rezultatul alegerilor federale procesul de negociere cu Marea Britanie în privința Brexit-ului?

Alegerea lui Martin Schulz în fruntea cancelariei ar crea o prăpastie ideologică între Berlin și Londra, fiindcă Theresa May e conservatoare și anti-UE, iar liderul social-democrat german e pro-european, dar cu convingeri similare cu ale unui Jeremy Corbyn sau, dacă e să alegem alte referințe europene, ale unui Jean-Luc Mélenchon sau Alexis Țipras. Pe de altă parte, mandatul de negociere cu Londra e deja fixat. Nici realegerea Angelei Merkel, nici o miraculoasă victorie a lui Schulz nu l-ar putea modifica. Viitorul UE fără britanici e stabilit în toate cele 28 de capitale, nu doar la Berlin. Mitul unui imperialism german care ar acapara întreaga UE e o formă de stigmatizare a Berlinului. În treacăt fie zis, procesul de negociere a Brexit-ului e pus în pericol mai degrabă de fragilitatea guvernului May decât de vreun stat-membru. Aș nota, de asemenea, că Jean-Claude Juncker va prezenta viziunea Comisiei despre UE27 cu zece zile înainte de scrutinul german. Vom vedea atunci care dintre cele cinci scenarii propuse în martie și discutate în fiecare stat-membru va avea simpatia Comisiei Europene.

În ce măsură victoria lui Martin Schulz va influența politica Uniunii Europene în domeniul migrației?

E greu de crezut că social-democrații vor putea recupera 20 de procente în patru săptămâni. Dacă ne uităm la propunerile făcute de Schulz în privința migrației, vedem că el insistă asupra unei corelații puternice între solidaritatea tuturor europenilor în găzduirea străinilor și ajutorul financiar acordat de Germania statelor-membre mai puțin dezvoltate economic. Martin Schulz propune, de asemenea, un sistem legal de migrație legală la nivel european. Să nu uităm, de altfel, că SPD a fost parte a guvernului de la Berlin în ultimii patru ani și ar fi lipsit de onestitate să nu asume ce a susținut până acum. Germania a primit peste un milion de refugiați în 2015. Cu un an înainte, primise de patru ori mai puțin.

Care sunt formele de manifestare ale populismului în spaţiul german, comparativ cu spațiul britanic și cel francez?

Populismul german e întruchipat acum de Die Linke și de Alternative für Deutschland. În primul caz, e vorba despre o politică a porților larg deschise față de migranți, indiferent dacă e vorba despre cei care caută adăpost întrucât sunt persecutați politic sau de cei care pleacă de acasă pentru a căuta un loc de muncă mai bine plătit. AfD s-a distins, în schimb, inițial ca formațiune ce voia abandonarea euro și întoarcerea la marcă, pentru a deveni ulterior preocupată mai degrabă de oprirea fluxului migratoriu. În Franța, populiștii din Frontul Național vor și ei revenirea la franc, dar și stoparea liberei circulații a cetățenilor europeni. În Marea Britanie, conservatorii au preluat proiectul anti-european al UKIP, iar rezultatul e Brexit. Populismul are simpatizanți și de stânga, și de dreapta.

Există riscul atacurilor teroriste în timpul campaniei electorale? Cum ar putea afecta rezultatul scrutinului?

Din nefericire, și Germania a cunoscut atacuri teroriste, inclusiv cele din ultima generație, ce transformă camioanele în arme. În unele cazuri, crimele teroriștilor au afectat rezultatele din alegeri. Așa a fost în Spania, în martie 2004, când scorul Partidului Popular a scăzut pe ultima sută de metri, din pricina atitudinii avute de guvern față de atacurile cu bombă de la Madrid, produse cu câteva zile înainte ca alegătorii să meargă la urne. Mulți pariau că un scenariu similar se va realiza în Franța, la recentele alegeri prezidențiale: Marine le Pen a fost învinsă categoric, chiar dacă a căutat să exploateze electoral teama de actele nebunești ale unor musulmani, comise în preziua scrutinului.

 

Tags: , , , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu