Interviu/ Vlad Mixich, medic şi publicist: “A fost un vis frumos ideea EMA la București. Au intrat însă în scenă politicienii de pe Dâmbovița și de vis s-a ales praful”

Agenția Europeană a Medicamentului (EMA) dispune de un număr de aproape 900 de angajați, a caror activitate constă în evaluarea și monitorizarea medicamentelor de uz uman și veterinar de pe piața UE. Înfiinţată în 1995, scopul EMA este de a proteja și promova sănătatea oamenilor și a animalelor, evaluând și monitorizând medicamentele din Uniunea Europeană (UE) și Spațiul Economic European (SEE).

România s-a numărat printre cele 19 ţări care şi-au depus candidatura pentru găzduirea EMA, însă nu a reușit să obțină voturile necesare pentru a reuși să treacă de primul tur de scrutin. În ultimul act al competiției, relocarea EMA la Amsterdam a fost stabilită prin tragere la sorți.

Vlad Mixich este medic și publicist, președintele Observatorului Român de Sănătate și Visiting Senior Research Fellow la Facultatea de Medicină a King’s College din Londra. Vlad Mixich a analizat aplicația României și distribuirea votului privind stabilirea sediului Agenției Europene a Medicamentului (EMA), într-un interviu acordat pentru Europunkt, lui Vladimir Adrian Costea.

Vladimir Adrian Costea: D-le Vlad Mixich, cum vă explicați distribuirea votului privind stabilirea sediului Agenției Europene a Medicamentului la Amsterdam? Care sunt statele care au înclinat în mod decisiv balanța?

Vlad Mixich: Imposibil de spus cine a înclinat balanța. Dacă dăm crezare punctajelor publicate de presa de la Bruxelles și calculăm conform metodei de votare – în care fiecare stat UE avea dreptul să aleagă trei țări preferate în prima rundă și primei să-i acorde 3 puncte, celei de-a doua 2 puncte și un punct ultimei – atunci putem face niște estimări. Astfel cel mai probabil este că în prima rundă Germania, Franța și Bulgaria s-au auto-votat fără să fie însă votate de nicio altă țară. În timp ce România a fost votată de cel puțin alte două state UE sau de cel mult patru state UE. În privința țărilor de pe primele patru locuri după prima rundă, și anume Italia, Olanda, Danemarca și Slovacia, e imposibil de făcut o estimare deoarece au obținut multe puncte. Până la urmă, balanța a fost înclinată în ultima rundă de noroc. Amsterdam și Milan fiind la egalitate, câștigătorul a fost decis prin aruncarea unei monezi.

Cum interpretați rezultatul obținut de România? Obținerea sprijinului unei șeptimi (1/7) din statele membre UE reprezintă un rezultat dezastruos pentru România?

Unii i-au spus dezastruos, eu cred că eticheta mai fidelă realității este un rezultat modest. Informațiile neoficiale pe care le-am obținut ne spun că România a votat pentru Milan în a doua și a treia rundă. Asta ne face să credem că am fost la rându-ne votați, prin reciprocitate, de Italia în prima rundă și de cel puțin un alt stat membru sau maximum alte trei. Ceea ce nu merită calificativul dezastruos. Dar, pentru o țară de dimensiunea României și comparându-ne cu celelalte state din estul Uniunii Europene, rezultatul nostru este din păcate modest. Cum-necum, Bratislava a fost campioana estului Europei și știm că a fost susținută cel puțin de Austria, Cehia și Ungaria. Slovacii au ratat la mustață trecerea în a doua rundă. Polonezii au obținut un rezultat similar României, dar ei nici nu s-au strădut prea tare. Bulgarii au ieșit mult mai prost decât noi.

Care erau, totuși, șansele României de a obține susținerea statelor membre, raportându-vă la dosarul depus de România și evaluările publicate de Agenția Europeană a Medicamentului?

Ei, aici putem părăsi zona speculațiilor și calculelor similare microbiștilor pentru că vorbim de fapte. Aplicația României a avut trei componente: una tehnică, adică conținutul tehnic al dosarului, una de comunicare și una de diplomație. La partea tehnică, dosarul românesc a fost corect, deși putea fi mai bun. Nu sunt acceptabile gafe precum litere mâncate din cuvinte aflate în textul oficial al aplicației și nici omiterea unor detalii referitoare la dotările tehnice. Chiar și rare, așa cum au fost, pur și simplu orice gafă costă mult la un asemenea nivel. Dacă ar fi să dau o notă părții tehnice a aplicației, aș da un 7 din 10. Cam tot aici s-a situat și evaluarea tehnică a aplicației României publicată de Agenția Europeană a Medicamentului.

Componenta de comunicare a fost însă dezastruoasă, de nota 3 maxim: triumfalistă, politizată până la măduvă, la granița cu minciuna (prezentarea Bucureștiului a fost atât de machiată că a devenit subiect de bancuri pe rețelele sociale), lipsită de orice zvâc și prospețime. Plus, colac peste pupăză, includerea lui Nicolae Paulescu, un savant redutabil dar apropiat notoriu al mișcărilor fasciste din epocă, în materialele de prezentare a provocat reacții oficiale care au dus la eliminarea lui ulterioară din videoclipul de prezentare.

Componenta diplomatică ar merita și ea un 5. Poate dacă în față ar fi fost lăsați diplomații să-și desfășoare arta, ar fi ieșit mai bine.

În ce măsură criticile aduse României au fost întemeiate? Care a fost răspunsul pe care l-au oferit autoritățile de la București?

Evaluarea tehnică a candidaturilor publicată de Agenția Europeană a Medicamentului (EMA) deși nu a contat oficial în rezultatul final, a fost importantă simbolic. Aici Bucureștiul a pierdut în fața Bratislavei din cauza gafelor de care vorbeam mai sus, dar și din cauza unor greșeli ale evaluatorilor EMA. S-a reproșat României că nu a oferit un plan de relocare suficient de detaliat, lucru fals: dosarul românesc a inclus un plan suficient de detaliat. Ministerul de Externe de la București a reacționat corect și EMA a publicat o erată dar știți cum se întâmplă: nimeni nu face știri din erate și „Bratislava-favorita din Europa de Est” plecase deja pe toate agențiile de presă. Am avut așadar și ghinion.

Cum evaluați campania de promovare a României în statele membre ale UE în această perioadă?

Cum spuneam mai devreme: foarte slabă. S-a ales defilarea în capitalele europene cu politicieni de la București aflați în funcții înalte dar temporare. Mi s-a povestit de pildă cum ministrul român al Sănătății, domnul Florian Bodog, a reușit să ridice sprâncene prin febrilitatea cu care se înghesuia la cadrele fotografice oficiale și iscusința cu care evita orice interviuri/întrebări ale jurnaliștilor străini.

Care este lecția pe care trebuie să o învețe România după ce a pierdut “cea mai râvnită pradă: Agenția Europeană a Medicamentului”? Va reprezenta o consolare găzduirea Centrului de Backup Galileo?

Nu. EMA este una din cele mai bogate agenții ale Uniunii Europene și mai are și o putere de atracție imensă. Este agenția în care se intersectează științele medicale de cel mai înalt rafinament cu mize financiare uriașe și cu interese majore de sănătate publică. De aceea este, probabil, și una din cele mai vizibile agenții europene care și influențează direct viața sutelor de milioane de europeni. A fost un vis frumos ideea EMA la București și e important totuși de subliniat că au existat câțiva români din instituțiile guvernamentale, în general oameni tehnici, care au îndrăznit totuși să-l viseze. Au intrat însă în scenă politicienii de pe Dâmbovița și de vis s-a ales praful.