Interviu/ Irina Elena Preotescu, coordonatoarea filialei SUA a LSRS: “Implicarea societății civile este o centură de siguranță pe drumul maturizării unei democrații”

Protestele din 2017 împotriva OUG 13 şi a legilor justiţiei au divizat opinia publică cu privire la rolul acestora în cadrul funcționării democrației și a statului de drept. Mobilizarea societății civile a captat atenția trusturilor media naționale și internaționale, punând în lumină modul în care partidele aflate în coaliția de guvernare s-au raportat la solicitările venite din partea protestatarilor.

Irina Elena Preotescu, coordonatoarea filialei S.U.A. a Ligii Studenţilor Români în Străinătate, a analizat perspectivele şi provocările privind implicarea civică în România, într-un interviu acordat lui Vladimir Adrian Costea, pentru Europunkt.

Vladimir Adrian Costea: Pentru început, te rog să ne spui care este rolul mobilizării societății civile în cadrul procesului decizional. Cum poate bloca societatea civilă derapajele actorilor decizionali?

Irina Elena Preotescu: Consider că rolul implicării și mobilizării civile în procesul decizional este unul esențial și extrem de valoros. Într-o democrație în curs de consolidare, precum cea a României, deciziile și legile aprobate în ignoranță față de opinia societății civile ar trebui să fie, în teorie, nule, invalide. Pentru o democrație tânără, absența acestei mobilizări poate altera realitatea structurii întregului sistem politic, creând totodată o distanță periculoasă între cetățeni și instituțiile guvernante. Așadar, lăsând la o parte aspectul integral și implicit al mobilizării societății în traseul decizional, persoana civilă are drepturile de a sesiza, informa, educa și insista asupra topicilor de interes, activității politice și direcția acesteia prin orice metode legale. Liderii de opinie au o contribuție majoră în acest context, deoarece pot avea un ecou puternic în populație. Prin aceste drepturi, societatea civilă are rolul de a limita abaterile de la drumul democratic, mobilizându-se spre a readuce opinia poporului în deciziile politice.

Ne putem referi la implicarea societății civile ca fiind o centură de siguranță pe drumul maturizării unei democrații.

Pentru a interveni într-un proces decizional sunt de părere că cele mai importante măsuri trebuie să fie: sesizarea erorilor sau aspectelor neconstituționale, educarea populației despre autenticitatea si aplicabilitatea informațiilor în contextul respectiv și implicarea unui public cât mai numeros. Aceste măsuri trebuie să aibă ca rezultat schimbarea mentalității și mobilizarea activă a populației prin adoptarea unei atitudini față de problema în discuție.

Într-o eră a tehnologiei și a comunicării instantanee la nivel global informația promovată devine din ce în ce mai eficientă. Internetul reprezintă un mijloc real, dominant care reușește să schimbe rapid opiniile într-un sens sau într-altul. Din aceste motive, calitatea și siguranța informațiilor joacă un rol crucial în rezultatele implicării societații civile în corectarea derapajelor decizionale.

Cea mai la îndemână formă de intervenție și relativ ușor de realizat este demonstrația de protest. Deși există riscul ca în cadrul acestora să apară conflicte sau violenţă, protestele stradale sunt cele mai evidente în a atrage atenția asupra unei probleme. Perseverența și atitudinea pașnică a demonstranților dau greutate și eficienţă protestului. Alte câteva modalități de a face auzită opinia societății civile sunt petițiile, mesajele adresate actorilor decizionali și chemarea acestora la discuții, implicarea ONG-urilor ca parte a societății civile și utilizarea tuturor canalelor de mass-media.

Cum se (re)definesc natura cetățeanului și a civismului în societatea românească?

Climatul politic românesc al ultimilor ani a reușit, cumva într-un mod paradoxal, să transforme civismul românesc într-unul exemplar. Corupția, lăcomia și hoția care au scos în stradă peste 600.000 de români, au reușit să mobilizeze spiritul civic românesc la un nivel cu impact internațional. A fost o dovadă a capacității uimitoare a poporului român de a depăși obstacolele istorice, continuând să reziste într-o enclavă unică de peste 2000 de ani.

În ziua de astăzi, se poate remarca o creștere a activității organizațiilor non-profit, non-guvernamentale și de voluntariat. Sunt de părere că există un trend ascendent benefic în ceea ce privește implicarea cetățenilor români în problemele comunității, fie ele sociale, politice sau umanitare. Voluntariatul, privit inițial cu scepticism și ca o pierdere de timp, a devenit o activitate aproape nelipsită din programul tineretului. Această prezență a tinerilor în variate domenii sociale nu ar fi putut influența decât în bine simțul civic românesc general. Putem îndrăzni să spunem că ei sunt „motorul” acestei redefiniri. Forța societății civile și identitatea acesteia este dată și de profesionalismul celor care fac parte din ea.

În urma celor 3 ani și jumătate de studiu în S.U.A., pot confirma din experiență personală, beneficiile oferite de acest trend. De asemenea, am putut observa diferența de mentalitate în comunitățile de tineret în cursul a 4 ani. Cetățeanul român devine mai informat, mai conștient, mai tolerant, mai experimentat și mai capabil să ia deciziile potrivite pentru binele său, al familiei sale și pentru comunitate. Într-adevăr, cred că se pregătește o redefinire a civismului și a cetățeanului român, promovată de tineret.

Care sunt riscurile decredibilizării și condamnării mobilizării societății civile în cadrul statului de drept?

În cazul României, dimensiunea uriașă a protestelor este o dovadă a dimensiunii derapajului politic. Dar și repetarea protestelor, la aceeași scară, arată un aparat politic decizional care are interese în dauna statului de drept. Eforturile politicului de a pune în practică aceste decizii, în ciuda mesajelor afirmate de societatea civilă și alte structuri îndreptățite, arată intensitatea acestui interes. În acest caz, decredibilizarea și compromiterea societății civile sau a părților componente reprezintă o strategie de a diminua opoziția civică, o subminare la adresa democrației. Din nefericire, factorii care duc la mobilizare pot și demobiliza. Denaturarea subliminală a informațiilor pot schimba opiniile. De aceea, informațiile trebuie atent monitorizate, și atenționarea opiniei publice dublată de o educare în acest sens, cu date clare și ușor de înțeles asupra impactului vieții cetățeanului.

Societatea civilă trebuie să înțeleagă că prezența și manifestarea ei pe scena politică este un proces dinamic, combativ, susținut cu eforturi din ce în ce mai orientate spre controlul informației. Succesul poate fi asigurat prin prezența unor profesioniști din variate domenii societale. Din fericire, societatea românească se bucură de numeroși lideri în domeniu care s-au raliat mișcării civice.

Nu este de neglijat posibilitatea ca anumite mobilizări “civice” să fie condamnabile, luând ca exemplu demonstrațiile Neo-Naziste din Charlottesville, Virginia. Cu siguranță, protestatarii și-au exercitat drepturile de a exprima o opinie și de a se mobiliza în această direcție. Însă totodată, cu aceeași siguranță putem condamna aceste demonstrații din punct de vedere istoric, moral, etic, umanitar și social, perspective ce nu permit a fi ignorate. Așadar, conchid că deși condamnarea unei mobilizări civice poate fi un atac la democrație, examinarea mesajului și cauzelor acestor mobilizări este esențială și iminentă. Doar prin analiză și reacție putem ameliora cauze cu efecte negative.

Cum se situează România în raport cu statele membre ale Uniunii Europene în ceea ce priveşte dimensiunea participării civice?

România a făcut pași timizi în perioada postrevoluționară pe scena participării civice în viața politică, dar a fost prezentă prin fenomene precum “Piața Universității.” Distorsionări ale manifestărilor civice precum mineriadele au dat o notă negativă nu numai clasei politice, dar și civismului în România.

S-a înregistrat, probabil, o maturizare mocnită a societății civice prin generațiile care au dus la o manifestare și o prezență în procesul decizional politic fără precedent. Au luat prin surprindere nu numai clasa politică românească, dar și pe cea europeană și internațională. Atitudinea oamenilor fiind unitară, clară și punctual exprimată, fără ezitări, a oprit derapajul politic în acel moment. Reacțiile admirative ale celorlalte state sugerează un respect pentru România inspirat de numărul covârșitor de protestatari. Asta ne duce cu gândul la faptul că în ceea ce privește dimensiunea participării civice, România se poate situa pe o poziție respectabilă, în comparație cu statele din U.E. Nu mă pot pronunța mai detaliat pe această temă, deoarece nu dețin toate informațiile și detaliile necesare referitoare la mobilizările civice din statele membre U.E.

Care sunt principalele probleme asupra cărora identifici o puternică mobilizare din partea societății civile?

Folosindu-mă de sursele de informație care îmi sunt disponibile, trag concluzia că principalele probleme sunt corupția și limitarea justiției de către aparatul politic. Acestea explică mobilizarea fără precedent a societății civice din România. Ele reprezintă motivele cele mai arzătoare și mai sigure pentru care romanii sunt dornici să se organizeze civic.

În ce măsură consideri că propaganda și manipularea contribuie la acumularea tensiunilor în societate?

Deși propaganda și manipularea sunt instrumente folosite cu precădere de regimurile totalitariste, acestea pot fi vizibile și în țările cu democrații avansate. Odată cu modernizarea mijloacelor de transmisie a informațiilor, propaganda a devenit mai subtilă, mai discretă și mult mai greu de dovedit. Pare greu de crezut că țările democratice sunt afectate de manipulare și propagandă, dar acestea există și intensifică tensiunile în societate. Ele persistă în zona politicului care ignoră democrația și statul de drept, creând confuzie în rândurile cetățenilor. Astfel, dacă informațiile prezentate sunt manipulate pentru a servi interese individuale, atitudinea societății civile devine divizată, slabă, iar mobilizarea acesteia este înfrânată. Fără îndoială, asemenea metode creează tensiuni și neîncredere în sistemul politic.

Care sunt provocările actuale pe care le întâmpină societatea civilă în România?

Odată ce societatea civică și-a dovedit puterea pe scena politică, au început cu adevărat provocările. Ele sunt cele caracteristice regimurilor totalitare: dezinformarea, fabricarea de “fake news” sau pasarea responsabilității faptelor politice reprobabile pe seama societății civile. Se mai pot întâlni ca obstacole compromiterea datelor, faptelor și persoanelor prin diverse modalități, cum ar fi înscenări sau șantaje financiare, realizate uneori cu ajutorul unor canale media corupte.

Un rezultat demn de a fi temut ar fi oprimarea socială și condamnarea justițială a societății civile, un exemplu observabil în Turcia.

Sper ca România, prin platforma creată de tineri și intelectuali, să fie capabilă să facă față confruntării cu corupția sistemului politic. Sunt convinsă că prin implicarea civică, cetățenii români își pot impune, mai devreme sau mai târziu, punctul de vedere.

Irina Elena Preotescu are 22 de ani și este din București. În vara anului 2014 a acceptat o bursă sportivă completă pentru 4 ani la St. John’s University în New York. În țară a jucat tenis de performanță și a participat în nenumărate competiții naționale și internaționale, atât la juniori, cât și la seniori. A făcut liceul L.P.S. Mircea Eliade pentru a putea susține un program bogat în antrenamente, competiții și călătorii.

La momentul de față studiază psihologie și justiție socială, iar pentru diploma de masterat se orientează către domeniul relațiilor internaționale și al politicii. Este în ultimul an de licență în New York și plănuieşte să îsi găsească un loc de muncă temporar pentru a obține experiența reală de lucru înainte de a aplica pentru masterat. Întotdeauna i-a plăcut să se confrunte și să rezolve problemele cele mai dificile, iar plecarea în America i-a oferit acest prilej. Deși de mic copil şi-a dorit să plece din țară, în ultimul timp intențiile ei s-au schimbat drastic. Oamenii precum Sebastian Burduja sau Stoica Cristinel Popa, care au decis să se întoarcă determinați să schimbe ceva, au făcut-o să îşi dea seama de necesitatea implicării sale în situația țării.

Este coordonatoarea filialei S.U.A. a Ligii Studenților Români în Străinătate și urmăreşte să consolideze comunitatea tineretului românesc în State prin formarea unor legături de respect, încredere și prietenie între tineri și instituțiile reprezentative. Lucrează, de asemenea, în echipa Delegaților de Tineret ai României la O.N.U. ca Public Relations Adviser (Consilier Relații Publice), acesta fiind al doilea mandat în care este activă. Irina este Vice-Președintele Comitetului Consultativ al Studenților Atleți la St. John’s University, având responsabilitatea de a reprezenta opiniile și cererile studenților departamentului de sport. Intră în al treilea an de colaborare cu MEDLIFE, o organizație non-profit, non-guvernamentală, care se ocupă cu organizarea unor clinici mobile în comunități dezavantajate, precum cele din America de Sud, Africa sau India. În afară de asta, tocmai şi-am încheiat ultimul semestru ca Peer Leader, având rolul de mentor pentru un grup de studenți noi în primul an de facultate.

Îi place în mod special să citească. Literatura rusă este preferata sa, iar scriitorii cei mai dragi mie sunt Feodor Dostoievski și Leo Tolstoi. Crede că „Frații Karamazov” și „Război și Pace” sunt cele mai bune lecturi pe care le-a citit până acum. Are o pasiune pentru învățarea limbilor străine. În afară de română și engleză, a studiat timp de 7 ani intensiv limba italiană, iar în timpul facultății a început să învețe limba spaniolă și limba rusă.

La GALA Studenţilor Români din Străinătate, ediţia a IX-a, Irina a primit “Menţiune specială pentru Excelenţă” la categoria America de Nord.