Aşa se face Unirea, chiar dacă nu ne place

Producătorii de la MediaProMusic au hotărât să ne arate cum se face Unirea în viziunea lor, dar și a multor-multor conaționali de ai noștri de pe ambele maluri ale Prutului. Mai ales de pe cel stâng. Nu trebuie să-ți placă amestecul de sunete rezultate într-o muzică din afara genurilor pentru a constata că produsul creat de ZdobȘiZdub, Loredana și Лигалайз arată ca o avanpremieră a Unirii care va veni. E drept că rusul contractat ar fi putut fi, în acest scenariu, un rusofon din RM cu cetățenie moldovenească/română, nu un moscovit cu cetățenie rusă. La fel cum poate fi drept că ne mai lipsesc un maghiar, un ucrainean, sau niște găgăuzi prinși în horă cu niște bulgari, pentru ca peisajul etnic al viitoarei Românii să fie întreg.

Dar totul e înainte, iar acest curent fusion, sau cum s-o fi chemând, e viu și valabil de mulți ani. Vedeți, de exemplu, mixul revoluționar rock-rap al celor de la Aerosmith cu Run-DMC, care a spart gura târgului încă în 1975, cu legendarul Walk this way. Iar de atunci s-au tot făcut amestecuri, mai mult sau mai puțin celebre. Nici titlul care ne acoperă cu vălul balcanic s-ar putea să nu ne convină tuturor (Balkana Mama). Mie unul, de exemplu, nu-mi convine. Dar am impresia că pe ceilalți conaționali de ai mei nu-i deranjează câtuși de puțin. Și da, aș fi preferat ca rusul să cânte românește, dar nu românii rusește. Dar poate că urmează și așa ceva cât de curând. În plus, să ne amintim că Iagupov de la ZdobȘiZdub e vorbitor nativ de rusă, care a învățat pe parcurs româna.

Revenind la viziunea de mai sus asupra Unirii, trebuie să spun că mă îndoiesc de intențiile unioniste ale producătorilor de la MPM, dar și a agenților celor 3 entități muzicale menționate mai sus. Cel mai probabil, e vorba doar de o încercare de a veni cu acel veșnic și tragic ”ceva nou”, de care are nevoie orice artist pentru a rămâne viu și activ pe piața sufocată de noutăți mai mult sau mai puțin valoroase, dar și de încercarea de a acoperi o audiență cât mai largă. Deși are puțin sub 3 minute și este un cântec de petrecere (din acela care va răsuna în continuare pe la nunți, la fel ca Moldovenii s-au născut sau Hora din Moldova), cred că merită să ne gândim și la mesajul pe care-l transmite această creațiune lansată acum 2 zile. Sau, mai exact, ceea ce ne zice rusul Лигалайз pe la sfârșit.

Rapper fiind, omul are și cele mai multe de zis dintre cei 3. Iar cele pe care ni le zice, îndeamnă la prietenie, sau chiar frăție (bruderschaft), specificând (atenție!) că cei prezenți la bal nu-i respectă pe agresori (Мы здесь не уважаем лишь агрессоров). Aș fi curios să văd în zilele ce urmează lansării eventuale interviuri cu moscovitul-fan-țambal, dar pot bănui că omul ”vre ghini”, ca orice persoană rezonabilă. E drept că, uneori, binele politrucilor ruși poate însemna răul tuturor celorlalți. Dar asta e altă poveste, iar Лигалайз nu e un politruc. Mai sunt curios și cine i-a făcut versurile, sau dacă și le-a scris singur. Sau dacă respectiva casă de discuri românească a condiționat cumva ceea ce zice rusul în cântec. Cert este, însă, că ceea ce a ieșit transmite un mesaj pozitiv, de natură integratoare, care s-ar putea să fie pe placul mai multor conaționali de ai noștri, treji sau beți, unioniști sau antiunioniști și așa mai departe.

S-ar putea ca discuția asta despre unul dintre miile de cântecele de petrecere lansate zilnic în lumea asta să nu conteze prea mult. La fel cum s-ar putea ca scandalagiii de azi, unioniști sau nu, să continue să-și promoveze mesajele izolaționiste, patriotarde și, mai ales, ineficiente, fără a ține cont de argumente. Dar, atât timp cât casa de discuri este una europeană, cât ”agresorii” (vorba rapper-ului rus) nu-și primesc respectele, sau cât piesa e un remake la remake-ul românesc La cârciuma de la drum (ZdobȘiZdub, Loredana și Skizzo Skillz), viziunea asta integratoare, care ține cont de inevitabilul celălalt de lângă noi, are șanse mai mari să devină cea câștigătoare. Nu de alta, dar celelalte au cam eșuat, chiar dacă nu ne place. În plus, dacă este să vorbim despre mentalități, cultura de masă este cea care are acces în cea mai mare măsură la acestea, așa cum am mai spus-o și anterior.

Iar la sfârșit vă recomand o colaborare mai veche dintre rock-erii de la Pearl Jam și rapp-erii de la Cypress Hill: The real thing.

Articol apărut pe blogul autorului http://www.tudorcojocariu.eu/.