Într-un context geopolitic instabil, cu tensiuni din ce în ce mai puternice şi vizibile pe arena internațională, menţinerea stabilităţii și securităţii în zona Mării Negre necesită consolidarea capabilităților de apărare teritorială la nivel național, pentru a descuraja posibilele agresiuni ale Federației Ruse.

Mihai Fifor, Ministrul Apărării Naţionale, a realizat o analiză privind perspectivele şi provocările privind dotarea Forţelor Navale Române cu submarine de producţie românească, în interviul pe care l-a oferit lui Vladimir Adrian Costea, pentru Europunkt.

Sursă Administraţia Prezidenţială: Ceremonie depunere jurământ, 12 septembrie 2017

Sursă Administraţia Prezidenţială: Ceremonie depunere jurământ, 12 septembrie 2017

Vladimir Adrian Costea: Domnule ministru Mihai Fifor, consideraţi că există o schimbare de paradigmă după anexarea ilegală a Crimeei de către Rusia, cu privirea la definirea şi înţelegerea securităţii Mării Negre, faţă de anii precedenţi?

Mihai Fifor: Regiunea extinsă a Mării Negre rămâne unul dintre punctele de o importanţă strategică deosebită pentru multiplii actori de pe scena internaţională, în special pentru UE, NATO şi Federaţia Rusă. Anexarea peninsulei Crimeea în anul 2014 a arătat că Federația Rusă este un stat imprevizibil, care poate face mișcări militare bruște, nu ține cont de legi internaționale și nu are rețineri în a acapara teritorii care nu-i aparțin. Există tot felul de provocări, iar acest lucru nu este un secret, fiind modalitatea prin care Federația Rusă testează capacităţile NATO.

Uitați-vă, de exemplu, la recentul incident din Marea Britanie. Atacul cu agent neurotoxic de tip militar a fost primul de acest fel înregistrat, de la fondarea Alianței, pe teritoriul unui stat aliat. Am reiterat deplina solidaritate cu Marea Britanie, și am susținut, alături de aliații noștri din NATO, poziția fermă exprimată la nivelul Consiliului Nord-Atlantic de condamnare a acestui atac. România, împreună cu toți aliații, consideră acest grav incident drept o  încălcare clară a normelor şi a acordurilor internaţionale și o ameninţare la adresa păcii şi a securităţii internaţionale.

Revenind la întrebarea dumneavoastră, interesul și preocuparea Alianței Nord-Atlantice în regiune au crescut și este de dorit ca prezenţa aliată aici, în flancul estic şi la Marea Neagră, să fie una cât mai consistentă. În context, România are deja şi va juca un rol din ce în ce mai important prin politica pe care o face în momentul de faţă și prin faptul că este unul dintre cei mai credibili parteneri din această zonă a Alianţei, dar şi partener strategic al SUA.

În linie cu priorităţile Programului de guvernare, respectiv cu direcţia de acţiune privind consolidarea profilului României în UE şi NATO şi valorificarea cu mai mare eficienţă a beneficiilor apartenenţei la aceste structuri, România a promovat activ un profil strategic al Mării Negre în context aliat şi european. Astfel, s-a lucrat la implementarea deciziilor agreate la Summitul NATO de la Varșovia pe palierul descurajării şi apărării, respectiv al proiectării stabilităţii. În acest context, s-a înregistrat o sporire a consultărilor bilaterale în cadru aliat (în format bilateral şi multinaţional, inclusiv al statelor situate în flancul estic) şi promovarea unor documente de reflecţie pentru a puncta interesele naţionale.

Suntem, la nivel aliat, în plin proces de pregătire a viitorului Summit. Astăzi, prezenţa aliată avansată este materializată pe întregul Flanc Estic al Alianţei, atât în partea de nord-est, arealul baltic, cât şi în partea de sud-est, pe teritoriul naţional şi la Marea Neagră. Continuăm să ne focalizăm major asupra implementării sale şi, în acest context, aşteptăm în iulie decizii importante cu relevanţă pentru postura de apărare şi descurajare aliată.

Am discutat despre aceste aspecte în cadrul recentei Reuniuni „B9”,  pe care am găzduit-o la București, cu omologii aliaţi reprezentând țările participante la Inițiativa „Bucharest 9” şi cu reprezentaţii SUA şi NATO, ca observatori.

După cum știți, Iniţiativa „Bucharest 9” a fost lansată de România, în parteneriat cu autorităţile de la Varşovia, în anul 2014, ca platformă pentru aprofundarea dialogului şi consultărilor între nouă aliaţi: Bulgaria, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia şi Ungaria. Reuniunea, prima desfășurată în acest format la nivelul miniștrilor apărării,  s-a constituit într-o contribuţie semnificativă la conturarea viziunii privind viitoarele dezvoltări la nivelul securităţii şi apărării, în acord cu eforturile comune în ceea ce priveşte procesul de adaptare al Alianţei Nord-Atlantice

Poziția pe care am exprimat-o cu claritate a fost accea că este momentul maximizării rolului de descurajare a mijloacelor de apărare pe care le avem la dispoziţie şi am apreciat că acest aspect trebuie să se regăsească în cadrul viziunii strategice a Alianţei Nord-Atlantice pe termen mediu şi lung. Aceasta înseamnă, în fapt, continuarea eforturilor de adaptare a posturii NATO de descurajare şi apărare la realităţile strategice curente.

În cadrul sesiunilor de lucru ale ministerialei în format B9, au fost aduse în atenţia delegaţiilor teme precum procesul de adaptare a structurii de comandă a NATO, riscurile și amenințările provenind din vecinătatea estică a Alianței, consolidarea relaţiei dintre NATO şi UE, modalități de consolidare a cooperării între statele aliate inclusiv prin asigurarea complementarității cu alte formate regionale, precum Inițiativa europeană în domeniul apărării/EDI, respectiv Inițiativa celor Trei Mări.

Am evaluat, împreună cu șefii delegațiilor participante, arhitectura de securitate pe întregul flanc estic şi am discutat despre modalităţi concrete prin care se pot formula răspunsuri adaptate în cadrul aliat. O altă temă importantă s-a axat pe stadiul implementării deciziilor aliate de la Varşovia pe linia prezenţei înaintate, precum şi aşteptările privind Summit-ul NATO din 2018, precum și aspecte referitoare la interoperabilitatea și mobilitatea forțelor pe flancul estic.

Miniştrii apărării şi reprezentanţii SUA şi NATO prezenţi la reuniunea B9 au subliniat nevoia de coerenţă pe flancul estic şi de unitate a statelor din această regiune în faţa ameninţărilor la adresa securităţii şi stabilităţii. În context, am punctat importanţa pe care țara noastră o acordă coerenţei de ansamblu a posturii de descurajare şi apărare, în cadrul mai larg al necesităţii consolidării profilului regiunii Mării Negre la nivel aliat.

MaPN: Bucharest 9 Initiative (B9) - Family photo

MApN: Bucharest 9 Initiative (B9)

Care este semnalul pe care Rusia îl transmite prin amplasarea celor şase submarine şi patru fregate în Marea Neagră?

Așa cum spuneam, România nu poate sta liniștită atunci când Federaţia Rusă are dispusă o flotă consistentă în Marea Neagră. Noi ne raportăm, din păcate, la ceea ce face Federația Rusă în peninsula Crimeea, unde are loc o militarizare excesivă și asta nu o spunem doar noi, o spun și partenerii noștri, în speță SUA, asta o spun și ceilalți aliați de pe flancul estic al Alianței Nord-Atlantice. În momentul în care dispui de baterii de rachetă cu rază lungă de acțiune, în momentul în care ai șase submarine noi în Marea Neagră și șase corvete noi, șase fregate noi, nu se numește forță defensivă.

Care este rolul pe care România trebuie să şi-l asume în regiune pentru a preveni escaladarea conflictelor îngheţate?

Dinamica transformărilor din mediul de securitate din proximitatea geografică imediată şi cea extinsă reprezintă o provocare continuă căreia trebuie să-i corespundă acţiuni caracterizate de adaptabilitate, mobilitate şi flexibilitate ridicate, menite să crească eficienţa şi eficacitatea capacităţii de reacţie.

În acest sens, Ministerul Apărării Naţionale acţionează în sprijinul acţiunii externe a României cultivând parteneriate solide şi de încredere care să creeze premisele unei cooperări reciproc avantajoase şi să asigure cadrul unei dezvoltări multifuncţionale pe termen lung. Un exemplu este Reuniunea în format B9, de care am amintit mai sus.

Dezvoltarea cooperării internaţionale în domeniul apărării se concentrează pe consolidarea dialogului politico-militar, asigurarea forţelor şi capabilităţilor necesare Alianţei în vederea adoptării unei posturi credibile de descurajare şi apărare, asigurarea unei prezenţe înaintate robuste a forţelor aliate pe flancul estic al NATO, participarea la grupări de forţe constituite pe principiul naţiunii-cadru, dezvoltarea unor relaţii directe de parteneriat la nivelul categoriilor de forţe ale armatei, cooperarea în cadrul proiectelor, programelor şi iniţiativelor de dezvoltare a capabilităţilor în formatul multinaţional asigurat de NATO şi UE, intensificarea cooperării în domeniul instruirii forţelor, desfăşurarea de exerciţii comune.

Pentru întărirea securităţii regionale, țara noastră continuă să se afirme ca un actor credibil în cadrul Procesului Reuniunilor Miniştrilor Apărării din Europa de Sud-Est (SEDM). În acest context, Ministerul Apărării Naţionale a contribuit la dezvoltarea iniţiativei prin susţinerea efortului de actualizare a cadrului legislativ pentru Forţa Multinaţională de Pace din Europa de Sud-Est (MPFSEE), precum şi prin participarea activă la proiectele dezvoltate în cadrul acestei iniţiative.

În cadrul formatelor de cooperare regională la Marea Neagră, România a respectat decizia NATO privind suspendarea oricărei activităţi de cooperare militară cu Federaţia Rusă, continuând, împreună cu armatele ţărilor aliate, eforturile îndreptate către asigurarea securităţii şi stabilităţii în regiune.

Care este nivelul actual de dotare al Forţelor Navale Române la Marea Neagră? Totodată, care sunt lipsurile cu care se confruntă, în an Centenar, Forţele Navale Romane?

Flota militară se află în curs de modernizare, la fel ca alte capacităţi ale Armatei României. Trebuie să fim realiști și să spunem lucrurilor pe nume. Armata, din păcate, a avut nişte ani buni în care a fost subfinanţată şi în care programele de înzestrare nu au putut fi abordate cu prioritate. Din fericire, acest lucru s-a schimbat și 2018 este al doilea an consecutiv în care România alocă 2 la sută din Produsul Intern Brut pentru Apărare. Suma este consistent mai mare decât anul trecut, având în vedere creșterea economică, și vom utiliza aproximativ 40 de procente strict pentru înzestrarea armatei. În acest context, pentru că Forţele Navale au fost cumva vitregite la nivelul achiziţiilor în ultimii ani, am hotărât ca anul 2018 va fi anul acestei categorii de forțe, pe mai multe paliere – înzestrare, resurse umane și învăţământul militar în domeniul marinei.

În domeniul înzestrării, am ales să discutăm despre produse noi pentru că ambiţia noastră este să producem într-un şantier naval românesc capacităţile de care Marina Română are nevoie. Programul corvetelor multifuncţionale a fost deja lansat, iar actul normativ care a fost aprobat recent în Guvern stabilește condițiile și procedurile de parcurs în vederea atribuirii unui acord-cadru şi a contractelor subsecvente aferente/contract multianual de furnizare a patru corvete, construite şi dotate la un şantier naval din România, precum şi a suportului logistic inițial. Prin participarea operatorilor economici din state membre ale NATO şi UE, care au în portofoliu nave similare livrate în ultimii 15 ani, sunt avute în vedere asigurarea interoperabilităţii, participarea statului român la dezvoltarea şi susţinerea bazei industriale şi tehnologice europene de apărare, fondată pe capacităţi, competență şi competitivitate, scurtarea lanţului de aprovizionare, protecţia informaţiilor sensibile.

Unul dintre criteriile de calificare impuse agenților economici, cuprins în anexa la actul normativ, este angajamentul privind efectuarea operaţiunilor compensatorii aferente contractelor, prioritar, în următoarele domenii: transfer de tehnologie pentru construcţia, dotarea şi mentenanţa corvetelor, modernizarea fregatelor tip T22R din compunerea Forţelor Navale Române, dezvoltarea unui centru de instruire la nivelul forţelor navale române şi întreprinderea tuturor eforturilor pentru semnarea acordului de compensare în cel mai scurt termen posibil de la momentul semnării contractului.

Având în considerare situaţia regională de securitate din zona Mării Negre şi misiunile specifice ale forţelor navale române, pentru Armata României este esenţial ca prima corvetă să fie construită şi dotată în maxim trei ani de la semnarea primului contract subsecvent acordului-cadru/contractului multianual, urmând ca, în funcţie de alocările bugetare, programul să fie definitivat în maxim șapte ani.

Interesul esenţial de securitate pentru statul român îl constituie consolidarea sau dezvoltarea pe teritoriul naţional, prin intermediul operatorului economic declarat câştigător, a unei capabilităţi industriale navale în domeniul militar care, ulterior, va executa lucrările de mentenanţă a corvetelor pe durata de viaţă a acestora, dar şi pentru restul navelor din cadrul Forţelor Navale Române. Prin documentul adoptat de Guvern a fost introdusă în cadrul operaţiunilor compensatorii aferente programului de achiziție a corvetelor multifuncționale obligativitatea modernizării fregatelor tip T22 R, aflate în dotarea Forțelor Navale Române, în scopul realizării compatibilităţii echipamentelor de comunicaţii, senzori şi armament între cele două categorii de nave militare.

Care este orizontul de timp pe care îl consideraţi necesar pentru dotarea Forţelor Navale Române cu trei submarine de producţie românească?

Programul Submarine, aflat în analiză la Forţele Navale Române, va fi o continuare a programului de modernizare a Marinei Militare Române, iar cerințele tehnice și operaționale vor ține cont de contextul mediului de securitate actual din Marea Neagră și de nevoia de a îmbunătăți capacitatea Forțelor Navale Române de luptă împotriva amenințărilor subacvatice. Programul este proiectat a se derula pe termen mediu, de 8-10 ani, conform Planului de înzestrare a Armatei României pentru perioada 2017-2026, și ar putea fi demarat după anul 2020.

Încă nu avem definitivată analiză tehnică, dar, după parcurgerea etapelor, se vor urma pașii consacrați pentru programele majore de înzestrare – va fi prezentat în Consiliul Suprem de Apărare a Țării și apoi în Parlamentul României, pentru a se obține aprobarea derulării programului. Eu, când am vorbit de submarine, am spus că solicitarea este de a avea în dotare trei astfel de nave, iar achiziția se va face prin dialog competitiv, pentru că ne dorim ca lucrurile să se deruleze cât mai mult în favoarea statului român. Dialog competitiv înseamnă transparenţă maximă, respectarea prevederilor legale româneşti, dar şi europene şi, în ultimă instanţă, ne interesează foarte mult off-setul de la astfel de contracte. Intenționăm, de asemenea,  să includem și programul de pregătire al viitoarelor echipaje, aspect care să se deruleze pe parcursul construcției submarinelor.

Identificaţi provocări în raport cu costurile de producţie a celor trei submarine?

Așa cum spuneam, 2018 este al doilea an consecutiv în care România alocă două procente din Produsul Intern Brut pentru Apărare, iar noi suntem hotărâți să respectăm acest angajament și în anii care urmează, conform Acordului politic naţional privind creșterea finanţării pentru acest domeniu important. Țara noastră este una dintre cele șase state din NATO care îndeplinește acest angajament și, alături de prezența militarilor noștri în teatrele de operaţii şi, desigur, de întărirea capabilităţilor pe care România le are, face ca țara noastră să fie cel mai important aliat în zona Mării Negre. România respectă, astfel, angajamentul luat în raport cu partenerii NATO, dar și așteptările militarilor români.

Astfel, atunci când cerințele operaționale vor fi stabilite și programul Submarine va fi definitivat, sumele necesare achiziției celor trei nave vor fi prinse în planificarea bugetară, asemenea tuturor programelor majore de înzestrare.

Și aici vreau să vă dau doar un exemplu, anume că, atunci când ești hotărât într-un domeniu și ai voința necesară, poți face ca lucrurile să se miște. În urmă cu circa un an se aprobau programele majore de înzestrare, iar acum vă pot spune că a fost deja făcută plata pentru achiziția primului sistem de rachete sol-aer cu bătaie mare HSAM (PATRIOT) și există deja finanțarea pentru cel de-al doilea sistem. Sunt premise suficiente să fim optimişti că, după ce am reușit, la finele anului trecut, să demarăm achiziția transportoarelor blindate 8×8 Piranha V, vom începe în 2018 şi alte programe necesare forţelor terestre, cum ar fi componenta de înzestrare cu transportorul blindat ce va fi produs la Moreni, în cooperare cu compania germană Rheinmetall, programul de înzestrare cu rachetele sol-sol de tip HIMARS sau autovehicule 4×4 blindate şi neblindate.

Deci, da, sunt convins că atunci când vom demara procedura de achiziție a submarinelor, cu o parte consistentă de off-set și cu speranța că vor putea fi construite în țară, nu vom avea probleme de finanțare.

Sursă MApN - Foto Petrică Mihalache.

MApN/ Petrică Mihalache.

Care este semnalul pe care România îl va transmite în cadrul NATO în momentul în care vor fi finalizate demersurile de înzestrare a Forţelor Navale Române cu trei submarine de producţie românească? Dar Federaţiei Ruse?

Din punct de vedere geografic, România se situează atât în regiunea extinsă a Mării Negre, cât și îm zona de sud-est a Europei. La nivelul Alianței s-a înțeles profilul strategic al Mării Negre și importanța regiunii pentru securitatea Euro-Atlantică. România beneficiază astăzi de cele mai importante măsuri de reasigurare menite să întărească postura de descurajare și apărare. Unul dintre obiectivele majore ale Ministerului Apărării Naționale a fost și este consolidarea profilului României de pilon regional de securitate și stabilitate în NATO și UE.

În contextul procesului de reconfigurare a posturii militar-strategice de descurajare şi apărare a Alianţei, Armata României are nevoie de capabilităţi militare credibile, cu o înzestrare adecvată şi militari bine pregătiţi. Redresarea bugetului apărării și înscrierea acestuia pe o tendință ascendentă este o prioritate majoră a țării noastre în contextul de securitate actual, atât de complex.

Referitor la înzestrare, trebuie să vă spun că Armata României nu a plecat la cumpărături, ci își propune să investească în apărarea națională. Folosesc termenul „a investi”, pentru că ne dorim ca o sumă foarte mare de bani din aceşti 2% să se întoarcă în industria naţională de apărare, pentru că este nevoie ca aceasta să fie repornită şi, prin investiţii susţinute şi făcute cu multă inteligenţă, să putem deveni un hub regional al producţiei de armament.

În acest sens, vă dau numai un exemplu: se ştie că unul dintre programele majore de înzestrare ale Armatei este cel referitor la transportoarele blindate 8X8, care vor fi produse la Uzina Mecanică din Bucureşti. Vreau să vă spun că foarte multe ţări din regiune sunt interesate să devină clienţi ai Uzinei Mecanice din Bucureşti. Sper să nu o considerați drept lipsă de modestie, dar ţările partenere din regiune privesc către România şi către dezvoltarea ei cu o oarecare invidie pentru că, în momentul de faţă, este a şasea ţară care alocă 2% din PIB pentru Apărare şi, desigur, întoarce parte din aceşti bani către industria naţională de apărare.

Și, în contextul în care discutăm despre România ca despre cel mai important furnizor de securitate din regiunea Mării Negre, putem spune că o ţară care poate să ducă luptă submarină este o ţară care într-adevăr contează. În consecință, am discutat cu factorii decidenți şi am analizat o astfel de variantă. Şi am avut tot sprijinul pentru a putea lansa o astfel de proiecţie, înzestrarea cu trei submarine a Marinei Militare Române fiind un pas foarte mare înainte. Nu este neapărat numai pentru dezvoltarea offset-ului, deși offset-ul va fi urmărit cu maximă prioritate, dar este pentru întărirea capacităţii de luptă a Armatei României. Şi nu este un proiect science-fiction, de asta pot să vă asigur.

Concluzionând, continuarea procesului de transformare și modernizare, operaționalizarea elementelor de comandă și control din structura de forțe a NATO, pregătirea forțelor pentru misiunile Alianței Nord-Atlantice, Uniunii Europene și de tip coaliție, instruirea structurilor puse la dispoziția NATO și a celor din pachetul prioritar, continuarea procesului de achiziție pentru înzestrarea structurilor cu echipamente noi vor fi prioritățile noastre și în perioada imediat următoare, astfel încât România să fie în continuare un aliat important. Obiectivele noastre prioritare pentru acest an sunt creşterea capacităţii de reacţie a forţelor Armatei României pentru asigurarea apărării naţionale, inclusiv consolidarea capacităţii de apărare la nivel naţional, în context aliat şi internaţional, dar și adaptarea, transformarea şi dezvoltarea lor în concordanţă cu realitatea politico-strategică, în conformitate cu standardele aliate.

 

Tags: , , , , ,

 

1 comentariu

Lasă un comentariu