Kissinger: „Pandemia coronavirus va schimba pentru totdeauna ordinea mondială”

Atmosfera de necrezut creată de pandemia Covid-19 îmi aduce aminte de modul în care m-am simțit ca tânăr în Divizia 84 Infanterie în timpul Ofensivei Ardeni (Belgia). În prezent, la fel ca în 1944, există sentimentul unui pericol incipient care nu țintește asupra unei persoane, ci lovește în mod arbitrar, producând efecte devastatoare. Însă există o importantă diferență între acele vremuri îndepărtate și cele de acum. Rezistența de atunci a americanilor era întărită de un scop național. Acum, într-un stat divizat, un guvern eficient și vizionar este necesar pentru a trece peste obstacolele fără precedent în ceea ce privește amploarea și magnitudinea globală. Menținerea încrederii publice este esențială pentru solidaritatea socială, pentru relația dintre diferitele societăți și pentru pacea și stabilitatea internațională.

Națiunile se mențin unite și prospere bazându-se pe credința atribuită propriilor instituții că sunt capabile să anticipeze calamitățile, să stopeze impactul acestora și să restabilească echilibrul. În momentul în care pandemia Covid-19 se va încheia, instituțiile multor țări vor fi percepute ca eșuând în îndeplinirea atribuțiilor. Dacă această opinie este obiectiv corectă, este irelevant. Realitatea este că lumea nu va mai fi la fel după coronavirus. Să discutăm acum despre trecut nu face decât să ne împiedice să facem ceea ce trebuie făcut.

Coronavirusul a lovit cu o amploare și cu o ferocitate fără precedent. Gradul de răspândire este exponențial: cazurile din Statele Unite se dublează o dată la cinci zile. Până în momentul acestei scrieri, nu există niciun tratament. Rezervele medicale sunt insuficiente pentru a face față extinderii numărului de cazuri. Unitățile de terapie intensivă sunt pe punctul de a fi – și dincolo de a fi – suprasolicitate. Testarea nu este adecvată sarcinii de a identifica amploarea infecției, și cu atât mai puțin de a inversa tendința de extindere. Un vaccin eficient ar putea fi la 12 sau chiar 18 luni distanță.

Administrația prezidențială a Statelor Unite a întreprins acțiuni concrete în încercarea de a evita catastrofa iminentă. Testul final va consta însă în posibilitatea ca extinderea virusului să fie oprită și apoi inversată în așa fel și în așa măsură încât să fie menținută încrederea publică în capacitatea americanilor de a se guverna. Efortul de criză, oricât de amplu și necesar ar fi, nu trebuie să excludă sarcina urgentă de lansare a unei inițiative paralele pentru tranziția către lumea post-coronavirus.

Liderii mondiali se confruntă cu această criză în mare parte la nivel național, dar efectele societal-separaționiste ale virusului nu cunosc granițe. În timp ce amenințarea asupra sănătății umane va fi – să sperăm – temporară, transformarea politică și economică pe care a dezlănțuit-o ar putea  fi prezentă timp de generații. Niciun stat, nici măcar Statele Unite, nu poate să învingă virusul dintr-un efort pur național. Abordarea necesităților urgente trebuie să fie dublată de un program și o viziune colaborativă globală. Dacă nu le putem face pe amândouă în tandem, ne vom confrunta cu ce este mai rău de ambele părți.

Deținând experiența din urma dezvoltării Planului Marshall și Proiectului Manhattan, Statele Unite sunt obligate să întreprindă un efort major în trei domenii. Primul: consolidarea rezistenței globale la boli infecțioase. Reușitele în științele medicale, precum vaccinul împotriva poliomielitei și eradicarea variolei sau apariția minunii tehnico-statistice a diagnozei medicale prin inteligență artificială, ne-au condus către o stare de automulțumire periculoasă. Trebuie să dezvoltăm noi tehnici și tehnologii pentru controlul infecțiilor și vaccinuri corespunzătoare unor populații numeroase. Orașele, statele și regiunile trebuie să se pregătească în mod constant pentru a-și proteja populația în cazuri de criză pandemică prin stocare, planificare cooperativă și cercetare științifică.

Al doilea domeniu: Statele Unite trebuie să se străduiască să vindece rănile economiei globale. Liderii mondiali au învățat lecții importante din criza financiară din 2008. Criza economică din acest moment este mult mai complexă: scăderea provocată de coronavirus este, după rapiditatea și amploarea sa globală, incomparabilă cu orice altceva cunoscut în istorie. Iar măsurile necesare pentru a asigura sănătatea publică, precum distanțarea socială și închiderea școlilor și afacerilor, contribuie la întreținerea dificultății economice. Programele ce vor fi propuse ar trebui, de asemenea, să caute o ameliorare a efectelor haosului iminent ce se va răsfrânge asupra populațiilor cele mai vulnerabile ale globului.

Al treilea domeniu: Statele Unite trebuie să supravegheze și să garanteze respectarea principiilor ordinii mondiale liberale. Legenda fondatoare a guvernării moderne cuprinde orașul cetate protejat de conducători puternici, uneori despotici, alteori binevoitori, însă întotdeauna îndeajuns de puternici pentru a-și proteja poporul de inamicii externi. Filosofii iluminismului au reformulat acest concept, argumentând că rolul unui stat de drept este de a asigura nevoile necesare poporului său: siguranță și securitate, bunăstare economică și dreptate. Indivizii nu își pot procura singuri aceste bunuri. Această pandemie a provocat un anacronism, o reînviere a orașului cetate, într-o lume în care prosperitatea depinde de comerțul global și de libertatea de circulație a persoanelor.

Democrațiile lumii trebuie să își apere și să își mențină valorile aduse de iluminism. O retragere de anvergură globală de la echilibrarea puterii prin legitimitate va cauza o dezintegrare a contractului social, atât la nivel intern, cât și internațional. Totuși, această problemă a legitimității și puterii nu poate fi rezolvată în același timp cu eforturile de a învinge pandemia Covid-19. Restricția este necesară în toate părțile: atât în politica internă, cât și în diplomația internațională. Trebuie să fie stabilite prioritățile.

Am plecat de la Ofensiva Ardeni, ajungând într-o lume a prosperității crescute și a demnității umane sporite. Acum trăim într-o perioadă epocală. Provocarea istorică a liderilor lumii este de a gestiona această criză în timp ce construiesc viitorul. Eșecul ar putea avea un efect răsunător asupra întregii lumi.

Henry A. Kissinger a fost secretar de stat și consilier de securitate națională în timpul administrațiilor Nixon și Ford.

Traducere: Paula-Camelia Artin

Sursa în original:

https://www.henryakissinger.com/articles/the-coronavirus-pandemic-will-forever-alter-the-world-order/?fbclid=IwAR3PmPXT8jqbbU1QSrj-WTKdnDjvOC3fZWelAdgw_wgdsRWuCg0ovwM7Rv0

Sursa foto: Rick Musacchio / The Tennessean