Conceptul de moldovenism ca exemplu de manipulare istorică în viața politică

Vorbind despre interacțiunea istoriei și politicii din Republica Moldova, trebuie acordată o atenție deosebită conceptului de „moldovenism”. Acesta, la prima vedere unul istoric, a influențat procesele politice din R.Moldova în ultima sută de ani.

O caracteristică interesantă a moldovenismului este faptul că acesta nu este un produs autohton, ci rezultatul eforturilor academicienilor sovietici de fundamentare a revendicărilor Uniunii Sovietice asupra teritoriului dintre Prut și Nistru, cunoscut sub numele de Basarabia.

Acest teritoriu, care până la începutul secolului al XIX-lea a aparținut Principatului Moldovei, a fost anexat de Imperiul Rus în 1812 și a făcut parte din acesta până în 1917. După prăbușirea Imperiului în 1918, Basarabia s-a alăturat României, care s-a format în 1859 ca urmare a unificării principatelor Moldovei și Valahiei.

Uniunea Sovietică nu a recunoscut niciodată Basarabia drept română și a avut pretenții față de aceste meleaguri. Pentru a susține aceste pretenții, apare poporul moldovean, care primește republica autonomă ca parte a URSS. Propaganda sovietică a arătat URSS ca un salvator, care, spre deosebire de „România moșierească”, permite tuturor națiunilor să se dezvolte. Interesant este că în primii ani ai autonomiei moldovenești, limba nu era aproape deloc diferită de cea de pe cealaltă parte a Nistrului. Cu toate acestea, au fost utilizate mai multe elemente locale. Politica s-a schimbat în anii 1930, când a devenit clar că a te baza pe un dialect nu era suficient pentru a crea o limbă moldovenească. În acea perioadă, a fost introdusă o nouă ortografie, completată cu un număr mare de rusisme, folosind versiunea rusă a alfabetului chirilic în locul alfabetului latin obișnuit.

Mulți savanți au fost reprimați pentru promovarea „naționalismului românesc” sau ca „spionii români”. De asemenea, se desfășura o campanie acerbă pentru promovarea ideii existenței moldovenilor ca grup etnic separat, prezentând diverse teorii radicale, de la originea românilor și moldovenilor din diverse triburi antice, până la considerarea moldovenilor ca slavi. Pentru a face acest lucru, oamenii de știință au trebuit să se angajeze în adevărate falsificări pentru a ignora întreaga bază istorică existentă care s-a dovedit a fi altfel. Dar din anii ’50, narațiunile s-au schimbat, a început deja să se vorbească de moldoveni ca foști români care au evoluat în alte condiții.

Această schimbare a avut loc pe fondul noilor condiții de politică externă. În 1940 Basarabia a fost din nou anexată de URSS și a apărut RSS Moldovenească pe teritoriul său. Din 1947, România a devenit un stat aliat al blocului comunist, dar problemele istoriei și-au lăsat amprenta asupra relațiilor foarte complicate dintre cele două state socialiste.

Odată cu prăbușirea Uniunii Sovietice, moldovenismul parcă a dispărut. Mișcarea de eliberare națională a dus la declararea independenței Republicii Moldova care a început ca o mișcare de recunoaștere a populației moldovenești ca parte a grupului etnic român. Revenirea „moldovenismului” în câmpul informațional al țării a avut loc în timpul guvernării Partidului Comunist din Moldova, condus de Vladimir Voronin. Dar a fost mai degrabă ca o încercare de legitimare a regimului, de a continua tradiția istorică a RSS Moldovenești ca parte a politicii de revenire în Uniunea Sovietică, pe care Voronin a promis-o votanților moldoveni. Și, deși la început au existat distorsiuni precum „dicționarul moldo-român”, la sfârșitul regimului comuniștilor moldoveni, în 2008, Marian Lupu, al doilea la acea vreme  persoană din partid, a spus că „românii și moldovenii sunt un singur popor” . Variantele mai radicale de idei au rămas marginale.

Adevărata renaștere a „moldovenismului” și formarea formulei sale moderne s-a produs după 2010. El este asociat cu apariția pe arena politică a Partidului Socialiștilor din Moldova și cu liderul acestuia, actualul președinte al Republicii Moldova, Igor Dodon, dar și cu începutul ofensivei propagandei Rusiei. Noul „moldovenism” a devenit parte a mesajului antioccidental al Moscovei, cu accent pe relațiile frățești de lungă durată cu Rusia. În sprijinul acestor teze sunt alocați o mulțime de bani atât de la partid, cât și personal de la președintele Dodon. Astfel, anul trecut, cu sprijinul acestuia din urmă, a fost filmat un documentar în 3 părți „Istoria Moldovei”, care arată istoria Moldovei din epoca de piatră până în prezent. Autorii au acordat o atenție deosebită secolului al XX-lea și evenimentelor celui de-al Doilea Război Mondial.

În interpretarea modernă, „moldovenismul” se formează în jurul tezei despre existența poporului moldovean, care provine de la daci, are legături prietenoase de lungă durată cu Rusia, are tradiții antice, care se bazează pe familie și ortodoxie. Românii și moldovenii sunt popoare diferite care s-au format în moduri diferit de pe vremea dacilor și care au fost mult timp în război unul cu celălalt. În același timp, sunt ignorate documentele care confirmă similaritatea și unitatea culturală a populației întregii regiuni în care acum este situată România și Republica Moldova.

O mare atenție este acordată prieteniei cu Rusia, care i-a eliberat pe moldoveni atât de turci, cât și de germani, și este acum principalul prieten al Republicii Moldova, evitând, în același timp, momentele care să ponegrească cumva imaginea „prietenului estic”: anexare, represiune, deportare și foamete. Cât despre români, se spune contrariul. Acest lucru este valabil mai ales în istoria secolului al XX-lea și al Doilea Război Mondial. Astfel, anul trecut, un videoclip a fost difuzat în internetul moldovenesc, unde românii au fost chiar acuzați de genocidul moldovenilor. Un exemplul a fost revolta din Basarabia în anii ’20 și care, de fapt, a avut un caracter social și a fost cauzată de problemele de integrare a regiunii de la un sistem economic la altul. Cu toate acestea, nemulțumirea rebelilor s-a arătat ca având un caracter etnic, iar acțiunile armatei române – arătate ca o acțiune planificată pentru exterminarea moldovenilor.

De ce au căzut românii victime ale demonizării? Astăzi, România este principalul partener al Republicii Moldova pe calea către integrarea europeană. Pentru cetățeanul obișnuit, România și UE sunt unite într-o singură imagine politică. Prin urmare, creând o imagine negativă a vecinului occidental, aceasta este transferată automat întregii Europe. Rusia folosește un principiu similar atunci când vorbește despre atacul Germaniei naziste asupra URSS în 1941, vorbind despre invazia Europei. Sentimentele negative cauzate de trauma istorică sunt transferate asupra Europei și UE moderne. De aceea, sunt transmise mesaje istorice anti-românești, alături de critici la adresa UE moderne. Auzind mai întâi despre românii care ar fi transportat industria și oamenii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și apoi despre modul în care UE, FMI și Soros vor strica Republica Moldova dacă se integrează în comunitatea europeană, telespectatorii își formează opiniile necesare.

Un exemplu în acest sens este incidentul care a avut loc în 2018, când în anul împlinirii a 100 de ani de la unificarea Basarabiei cu România, unele consilii locale au emis un apel simbolic pentru o nouă unire. Acest lucru a provocat o adevărată indignare în sudul țării, în special în Găgăuzia, unde au fost convocate congrese ale deputaților locali (asemănătoare cu congresele ucrainenilor din sud-estul țării care au avut loc după cele două Maidane), unde deputații și-au exprimat temerile care se reduceau la sosirea așa-numitului „jandarm român”.

Astăzi, majoritatea cetățenilor se consideră moldoveni, iar limba lor este moldovenească, deși sună la fel atât la București, cât și la Chișinău. Cu toate acestea, numărul de oameni care se consideră români crește în fiecare an. Conform ultimului recensământ, acesta a crescut de la 0,1% în 2004 la 7% în 2014. Tinerii se văd tot mai mult ca români. Cercetând istoria Moldovei, este imposibil să nu vorbim despre România și despre culturile comune ale populațiilor din această regiune, așa cum se menționează în cronica lui Miron Costin și chiar în lucrarea lui Dimitrie Cantemir „Descrierea Moldovei”, care este foarte citată de susținătorii „moldovenismului”, evitând pagini întregi despre cultura comună și rădăcinile Moldovei, Țării Românești și Transilvaniei. Totuși, sarcina conceptului de moldovenism este să nu răspundă la aceste întrebări. Conceptul continuă să îndeplinească misiunea pentru care a fost creat cândva: separarea teritoriului Republicii Moldova de spațiul european, din care face parte istoric și consolidarea influenței Moscovei în regiunea Mării Negre.

Este foarte ironic faptul că Rusia, care a acuzat întotdeauna pe alții că ar fi creat în mod artificial națiuni ca ucraineni și belaruși în secolele XIX și XX, ajută ea însăși să alimenteze ideea existenței unui popor inventat în anii ’20.

Discurs rostit în cadrul mesei rotunde internaționale  „Politica istoriei: între regiunea Baltică și Marea Neagră”, desfășurată la Kiev în data de 29 aprilie 2020, în regim de videoconferință, publicat inițial de Agenția BucPress.