Comisia Europeană ar trebui să distribuie în piață fonduri reale, colectate prin emiterea de obligațiuni perpetue, nu să recurgă la măsuri cu o anvergură redusă, dar pe care să le prezinte triumfalist și înșelător, propun trei eurodeputați cu influență din grupul parlamentar Reînnoiește Europa, Luis Garicano, Valérie Hayer și Guy Verhofstadt, membri ai comisiilor de economie, buget și afaceri constituționale din Parlamentul European, într-un editorial pentru ziarul Politico.

„Europa are nevoie de bani adevărați, nu de trucuri ieftine, pentru a evita ce e mai rău din căderea economică”, susțin cei trei eurodeputați care arată că, atâta vreme cât măsurile de politică monetară concepute de Banca Centrală Europeană sunt puse sub semnul întrebării de justiția germană, Comisiei Europene îi revine cea mai mare responsabilitate pentru depășirea crizei economice.

Deocamdată însă, măsurile pe care le are în lucru Comisia sunt comparate de cei trei membri marcanți ai Renew Europe cu „trucuri ieftine” de iluzionism.

  1. „Iluzia optică”: planul de investiții anunțat ca fiind în valoare de 2 mii de miliarde de euro, dar care în realitate se bazează pe o sumă totală de doar 323 miliarde de euro și pe speranța că piața va fi oferi suficienți multiplicatori pentru a se ajunge la suma anunțată; planul se bazează pe o rețetă nu foarte de succes, deja încercată de Jean-Claude Juncker în 2014 și propusă anul trecut de această Comisie, cu sume mai mici, dar prezentată astăzi ca fiind un instrument nou;
  2. „Îndoirea lingurii”: Comisia reorientează resursele bugetare alocate întregului exercițiu financiar 2021-2027 pentru combaterea imediată a efectelor crizei produse de coronavirus, ceea ce înseamnă că din 2023 încolo UE va fi capabilă să mai ofere bani doar pentru cele mai de bază cheltuieli, precum salariile și utilitățile pentru instituțiile europene, subsidiile pentru agricultură și o parte a fondurilor de coeziune.
  3. „Moneda de la ureche”: pachete care să permită companiilor, statelor și cetățenilor să se împrumute mai ușor, neluându-se totuși în calcul ce se va întâmpla în cazul în care va apărea o criză a solvabilității împrumutătorilor.

Garicano, Hayer și Verhofstadt propun în schimbul acestor măsuri, pe care le consideră ca ineficiente și riscante, o decizie mai radicală, dar a cărei eficiență a fost testată în vremuri de criză în special de guvernul britanic: obligațiunile perpetue (consols) – obligațiuni a căror valoare nu este restituită la un anumit termen de emitent, dar care în schimb produc celor care le cumpără un venit anual garantat la o anumită dobândă.

Cei trei europarlamentari se raliază astfel propunerii înaintate deja de premierul spaniol Pedro Sánchez și miliardarul american George Soros, dar care nu a fost încă luată în calcul de establishment-ul european pentru că, la fel precum coronabondurile, presupune un oarecare grad de mutualizare a datoriilor între statele europene.

Emiterea de asemenea obligațiuni perpetue ar contribui la colectarea din piață a cel puțin 1000 de miliarde de euro, bani reali, care apoi ar putea fi folosiți pentru stimularea economiei. Beneficiarii pachetelor de stimulare ar trebui să treacă trei teste înainte de a primii banii: cel al respectării statului de drept, cel al obiectivelor de luptă împotriva schimbărilor climatice și cel al corectitudinii fiscale.

 

 

Tags: , , , , , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu