Ultimele evoluții din cadrul Inițiativei celor Trei Mări

Cea mai recentă și mai concretă întrupare a conceptului de Intermarium este fără îndoială Inițiativa celor Trei Mări (I3M), un format de cooperare creat în 2015 la care participă 12 state membre UE din centrul și estul Europei, de la Polonia și țările baltice în nord, la România, Bulgaria și Croația în sud, incluzând o singură țară din afara fostului bloc comunist din Europa, respectiv Austria.

Principalul obiectiv al I3M este de a promova cooperarea, în primul rând pentru dezvoltarea infrastructurii în trei sectoare prioritare – energie, transporturi și digital – cu scopul de a reduce dezechilibrul de dezvoltare dintre Europa de Est și cea de Vest, prin acoperirea parțială a diferenței de sute de miliarde de euro investiții în infrastructură între cele două mari regiuni europene.

În vreme ce UE și, în particular, Germania, au luat parte ca observatori la ultimele summit-uri ale I3M, principalul actor internațional care sprijină acest format sunt Statele Unite, care îl consideră un instrument pentru: 1. Creșterea rezilienței regiunii în vederea mai bunei gestionări a riscului unei agresiuni din partea Rusiei; 2. Limitarea dezvoltării influenței chineze în regiune, exercitată în principal prin formatul 16+1 (care a fost inițiat chiar înaintea I3M); 3. Dezvoltarea unei noi piețe pentru resursele și tehnologiile americane; 4. Consolidarea unui nou pol în Europa, est-european, care cel puțin parțial ar putea echilibra polul vest-european, în particular binomul franco-german cu ușoara sa orientare pozitivă către Rusia, în ciuda comportamentului agresiv al acestei țări pe scena internațională.

În vreme ce angajamentul SUA pentru acest format de cooperare a fost exprimat clar în timpul președinției lui Donald Trump prin participarea acestuia la al doilea summit al Inițiativei, care a avut loc la Varșovia în 2017, trebuie subliniat că interesul și sprijinul SUA nu va dispărea în timpul administrației Joe Biden, lucru relevat de adoptarea pe 19 noiembrie de către Camera Reprezentanților a unei rezoluții bipartizane de sprijinire a Inițiativei celor Trei Mări.

Acest eveniment s-a petrecut la mai puțin de o lună după cel de-al cincilea summit al I3M, desfășurat la Tallin, Estonia, care a adus un progres important în particular în organizarea și dezvoltarea Fondului de Investiții al Inițiativei: pe lângă fondatorii fondului, Polonia și România, de altfel principalele motoare ale acestei Inițiative, fondul a mai primit contribuții din partea Estoniei, Letoniei și Statelor Unite, precum și promisiuni de cotizare din partea Bulgariei, Croației, Lituaniei, Sloveniei și Ungariei. Dacă fondul gestionat independent de Amber Infrastructure Group va strânge 3 miliarde de dolari, atunci SUA și-a luat angajamentul să își crească actuala participare de la 300 milioane de dolari la 1 miliard de dolari.

Într-o analiză publicată imediat după summit-ul din octombrie, am subliniat faptul că următorul pas în evaluarea șanselor de succes ale Inițiativei va fi reprezentat de începerea finanțării proiectelor concrete de infrastructură din regiune. Și, într-adevăr, primele două investiții au fost anunțate la începutul lunii decembrie. Prima dintre ele este reprezentată de achiziționarea unei participații de 100% la Cargounit, cea mai mare companie privată de transport feroviar din Polonia și a șasea cea mai mare din Europa, lider de piață în Europa Centrală, specializat în transportul produselor din industriile petrochimică, chimică și metalurgică. A doua investiție este reprezentată de sprijinirea dezvoltării unei rețele de centre de date verzi în țările est- și central-europene, primul pas fiind acela al unui centru de date de 20 MW în prezent aflat în construcție în Estonia, gestionat de Greenenergy Data Centres.

Aș spune deci că cel mai recent și mai ambițios proiect de cooperare care urmărește să ofere o incarnare fizică a conceptului de Intermarium este acum pe deplin în derulare, sub egida Statelor Unite. Prognosticul este unul pozitiv pentru moment, în ciuda includerii unor membrii a căror politică externă este pro-rusă, precum Austria și Ungaria, a reticenței franco-germane și a competiției din partea Chinei.

În mod particular, pozitivă ar fi mai ales construcția rapidă a infrastructurii energetice și de transport care să creeze o nouă axă Nord-Sud în estul Europei, de la Marea Baltică la Marea Neagră, paralelă cu axele similar din Vestul Europei, de la Marea Nordului la Marea Mediteraneană (deja existentă) și în Europa Centrală, de la Marea Baltică la Marea Adriatică (aflată în derulare, prin Germania, Austria și Italia). Cum integrarea în cadrul UE se realizează de la Vest la Est (iar acest aspect poate fi sesizat nu doar la nivel politic, ci și, de exemplu, la nivelul coridoarelor europene de transport), lipsa unei asemenea axe Nord-Sud în Estul Europei este în mod cert păguboasă pentru dezvoltarea economică a regiunii, dar și pentru crearea unei sentiment de solidaritate al popoarelor din Estul Europei, care până acum au privit prea mult către Occident și și-au ignorat vecinii. În vreme ce o asemenea atitudine era pe deplin explicabilă în anii 1990 și 2000, dată fiind lipsa de capital și de dezvoltare a regiunii, în prezent sunt întrunite condițiile economice pentru a se face acest important pas înainte.

Din păcate, în pofida interesului arătat recent de Ucraina pentru participarea la I3M, actuala arhitectură a Inițiativei și considerațiile de ordin strategic lasă Kiev-ul în cea mai mare măsură în afara acestui format. Din aceleași motive, Belarusul și Republica Moldova nu vor fi în măsură să ia parte nici ele, chiar dacă ar dori, la proiectele de infrastructură dezvoltate de Inițiativa celor Trei Mări. Pe de altă parte, aceste trei țări est-europene rămase atât în afara UE, cât și a Inițiativei celor Trei Mări vor putea, dacă vor dori, să se conecteze la coridorul Nord-Sud care se află în construcție în prezent la vest de ele. Și cine știe, în viitor, dacă echilibrul politic se va schimba, un nou coridor similar Nord-Sud ar putea fi realizat mai la est de acesta, prin Ucraina și Belarus.

Alocuțiune susținută la Masa rotundă internațională „Intermarium – 2020: realizări, provocări, perspective”, Kiev, Ucraina, format online, 9 decembrie 2020 și publicată și de BucPress.eu.