Alegeri și negocieri în Olanda și Bulgaria: fragmentarea politică crește, norii negri se adună

Lucrurile nu stau deloc bine pe scena politică europeană, dovadă a unei profunde crize, deocamdată incipiente ca manifestare, a sistemului politic și economic care caracterizează astăzi Europa. Recentele alegeri din Olanda și Bulgaria, cu scoruri modeste de 20-25% chiar și pentru cele mai mari partide, dovedesc că fenomenul fragmentării politice, despre care am mai scris, își continuă inexorabil dezvoltarea, prevestind nori negri pentru viitorul continentului.

Alegerile din majoritatea statelor europene din ultimii ani au mai mereu rezultate indecise. Nici măcar cele mai mari și mai reputate partide politice nu mai pot trece de pragul de 30% (darămite să formeze singure majorități simple!), iar în urma lor se înșiruie o puzderie de formațiuni politice cu scoruri electorale modeste, de multe ori cu o singură cifră, abia trecute peste pragurile electorale de reprezentare parlamentară. Dialogul între factorii politici este în impas din cauza scandalurilor permanente, gestionate de pe poziții ireductibile. De exemplu, acum în Olanda se desfășoară un scandal monstru generat de  minciuna premierului interimar Mark Rutte legată de conținutul negocierilor pentru formarea unei noi coaliții de guvernare, iar în Bulgaria toate punțile au fost incendiate după protestele masive de anul trecut îndreptate împotriva corupției guvernului lui Boiko Borisov.

Nu, această situație nu este o dovadă a pluralității democratice, ci a faliilor tot mai adânci între populație și elitele politice, pe de o parte, și între diferitele segmente ale populației, pe de alta.

Neînțelegerile sunt atât de mari, pozițiile exprimate în campanii sunt atât de tranșante, încât cu chiu cu vai se poate crea o majoritate guvernamentală din cel puțin 3 partide, după negocieri care durează luni bune. Guvernele așezate pe baze atât de șubrede sunt mereu pe punctul de a fi răsturnate dacă se încumetă cumva să adopte poziții ceva mai hotărâte pe dosarele mai importante. Statele nu mai sunt guvernate prin decizii strategice, ci sunt pur și simplu administrate de la o zi la alta, spre beneficiul privilegiaților care își pot vedea astfel neabătuți de înrădăcinarea privilegiilor lor, ce sufocă societățile europene. Reformele atât de necesare pentru a adapta sistemul politic bulversărilor economice și sociale produse de cea de a patra revoluție tehnologică, precum și condițiilor geopolitice schimbate dintr-o lume în care Europa devine tot mai mică demografic și economic, sunt amânate sine die din cauza blocajelor politice.

Inerția decizională ce caracterizează aceste guverne slabe nu face decât să acutizeze problemele pe care sunt chemate să le rezolve. Nemulțumirea populației crește, partidele ghidate de consultanți politici interesați doar de maximizarea scorurilor pentru clienții lor și mai puțin de sănătatea sistemului politic în ansamblu, se plasează pe poziții tot mai contondente, acuzațiile grave se rostogolesc fără încetare, amplificate de media tradiționale transformate în simple întreprinderi economice ce exploatează senzaționalul și de noile platforme sociale în care nebunii i-au detronat demult pe înțelepți ca notorietate. Goana după bani pentru finanțarea campaniilor electorale sau pentru asigurarea unor exit-uri liniștite din politică, dependența tot mai ridicată față de bunăvoința marelui capital, alimentează scandalul și frustrarea oamenilor de rând împotriva elitelor politice.

Neîncrederea se accentuează și mai mult la fiecare ciclu electoral, iar la finalul lui fragmentarea politică și absenteismul la urne cresc.

Nu mai este mult până când cercul vicios va obosi atât de mult electoratul încât acesta nu va mai rezista și se va arunca în brațele unor radicali charismatici și autentici, evadați din rolul de sperietoare pentru alegătorii dezamăgiți, care vor promite să pună capăt debandadei, incertitudinii, stagnării. Să știm atunci să arătăm cu degetul spre sforarii Rutte și Borisov și spre mulți alții ca ei, care în loc să își riște în mod nobil cariera pentru a canaliza încrederea vremelnică a populației în ei spre schimbarea radicală atât de necesară a sistemului politic ce domină statele europene, au preferat ani de-a rândul să manevreze bizantin pentru a rămâne cocoțați în fruntea unor state încremenite politic la nivelul anului 2000.

Sursa foto: government.bg