Polexit? Deloc! Doar o veche și importantă problemă europeană (și germană)

Puternica mașinărie propagandistică a taberei federaliste și tehnocrate europene a lansat joi pe toate canalele aflate la îndemână, reluate apoi de majoritatea media europene, ideea unui Polexit, după ce Curtea Constituțională a Poloniei a adoptat o decizie potrivit căreia Constituția țării deține supremație în fața anumitor elemente ale legislației europene. Prin urmare, Curtea de Justiției a UE (CJUE) nu poate interveni în ceea ce privește reforma justiției derulată la Varșovia, mai precis, nu poate solicita desființarea unui echivalent relativ al Secției de Investigare a Infracțiunilor din Justiție de la noi.

Evident, nu poate fi în realitate vorba despre o ieșire a Poloniei din Uniunea Europeană, plecând de la această decizie. De altfel, Jaroslaw Kaczynsky, liderul principalului partid de guvernământ, PiS, a subliniat în repetate rânduri că Varșovia, care obține numeroase beneficii ca urmare a apartenenței la blocul comunitar, nu intenționează în nici un caz să părăsească UE.

În fapt, discuția se reduce la problema centrală, nerezolvată încă, a identității Uniunii Europene: este o organizație compusă din state naționale suverane ori este o federație în care statele membre delegă cu adevărat câteva dintre cele mai importante atribute ale suveranității lor către un nivel superior, cel comunitar? Ce cetățenie este mai importantă pentru un individ din UE, cea europeană sau cea națională?

În general, statele membre și instituțiile europene merg pe burtă și nu revin prea des asupra acestei probleme, cu atât mai mult cu cât ea ar putea trezi întrebări incomode din partea cetățenilor, precum acesta: sunt instituțiile UE democratice, câtă vreme Parlamentul European nu are putere de legiferare, iar CJUE, ori Banca Centrală Europeană sunt excluse de fapt oricărui control cetățenesc? Marile state precum Franța și Germania sunt mulțumite în general cu această stare de fapt pentru că își pot impune voința instituțiilor europene, prin mecanisme formale și informale, statele mici de obicei nu crâcnesc, judecând că beneficiile dominației exercitate de binomul franco-german sunt mai mari decât o împotrivire fără prea mulți sorți de izbândă.

Iată însă că Polonia, care de ceva vreme își asumă că a ieșit din categoria statelor mici, fără a fi devenit încă pe deplin un stat mare (îi lipsește deocamdată puterea economică necesară), nemulțumită de felul în care UE își folosește ambiguitatea identitară în folosul ei și al statelor occidentale mai importante, contestă mersul pe burtă și dorește o clarificare care să corespundă obiectivelor actualului guvern.

Polonia nu face nimic ieșit din comun, ci urmează doar modelul german. Nu mai departe de anul trecut, Curtea Constituțională a Germaniei a adoptat o decizie relativ similară, prin care conchidea că o decizie a CJUE privind programul Băncii Centrale Europene de a cumpăra obligațiuni guvernamentale încalcă constituția germană. Scandalul nu a fost atât de teribil ca acum pentru că în cele din urmă Parlamentul german a aprobat programul Băncii Centrale Europene, iar conflictul constituțional a fost depășit.

Decizia Curții de la Karlsruhe care pune Constituția Germaniei și Parlamentul german deasupra CJUE a rămas însă, deși Comisia Europeană încearcă și acum să tragă la răspundere Berlinul printr-o procedură de infringement. Din punctul de vedere al federaliștilor și tehnocraților europeni, răul s-a produs deja: Polonia și alte state membre mai mici pot urma acum exemplul deschis de Germania în chestionarea ori de câte ori interesele lor o solicită a însăși naturii reale a UE.

Cum Polonia nu este Germania, deși în definitiv ambele state au făcut același lucru, azi se vorbește, din fericire neîntemeiat, despre Polexit.

Sursa foto: Facebook/Trybunał Konstytucyjny – Wiadomości