Criza din Ucraina este de fapt despre … China

Cerințele de astăzi ale lui Vladimir Putin, privind SUA și NATO, sunt aceleași pe care le-a exprimat cu 15 ani în urmă în celebrul său discurs din 2007 de la Conferința de Securitate de la München: renegocierea sistemului de securitate din Europa pe baza mai vechiului principiu al delimitării clare a sferelor de influență. Momentul ales de Putin nu era deloc întâmplător: la puțin mai mult de 15 ani de la prăbușirea URSS, Rusia se stabilizase și se considera suficient de puternică pentru a negocia cu Vestul oprirea expansiunii sale spre răsărit, ce viza în acel moment Ucraina și Georgia.

Occidentul nu a luat în seamă doleanțele Rusiei. Rezultatul a fost reprezentat de conflictele militare din 2008 și 2014, prin care Moscova a reușit să blocheze extinderea NATO în cele două țări, cu prețul scump al înstrăinării populației lor de „lumea rusă”, conceptul atât de drag lui Vladimir Putin.

Între timp, SUA s-a văzut nevoită de ascensiunea rapidă a Chinei să își reordoneze prioritățile. Retragerea din Afganistan din vara lui 2021 și încheierea tratatului militar din 15 septembrie 2021 dintre SUA, Marea Britanie și Australia, centrat asupra zonei indo-pacifice l-au convins pe Vladimir Putin că Washingtonul se îndreaptă hotărât spre pregătirea unei confruntări de lungă durată cu China, de departe cea mai importantă amenințare pentru hegemonia mondială americană după 1991.

Liderul de la Kremlin a întrezărit deci un licăr de speranță că, în acest nou context, SUA va fi dispusă să negocieze așa cum ceruse încă din 2007, cu atât mai mult cu cât o atitudine binevoitoare a Rusiei – de asemenea îngrijorată teribil de ascensiunea Beijingului, vecinul său incomod de la răsărit – ar fi neprețuită pentru Vest în vederea competiției cu China.

Celebrul articol din iulie 2021 în care Putin afirmă fraternitatea dintre poporul rus și cel ucrainean, criza migranților orchestrată de Belarus în vara trecută, distrugerea unui vechi satelit sovietic ca amenințare pentru sistemul satelitar occidental, precum și declarația sa din noiembrie 2021 în care arată că menținerea tensiunii asupra Occidentului are succes, nu sunt decât pașii preliminari care au pregătit criza de astăzi de la frontierele Ucrainei.

Rolul lor?

Acela de a convinge Vestul că trebuie să negocieze cu Rusia, negocieri în care Kremlinul să pornească de pe o poziție de forță. Nu întâmplător primele condiții transmise de Moscova către Washington sunt de-a dreptul impertinente: cu cât condițiile exprimate inițial sunt mai exagerate și cu cât presiunea la granița estică a Occidentului este mai mare, cu atât este posibil ca o eventuală negociere atât de mult dorită de Putin să fie mai profitabilă pentru el.

Se pare că Vestul a citit foarte bine de această dată intenția Moscovei. Așa cum masarea de trupe ruse la granița cu Ucraina este în realitate o simplă manevră diplomatică, la fel și măsurile SUA și ale Marii Britanii de a înarma mai puternic forțele militare ucrainene, de a aduce trupe în alte țări est-europene și de a-și retrage personalul neesențial de la ambasadele din Kiev sunt acțiuni de mărire a potențialului de negociere, cu atât mai mult cu cât tergiversarea și apropierea sezonului cald nu fac decât să diminueze pârghiile tactice de care dispune Rusia. SUA își dorește ca schimbarea focalizării sale internaționale către China să se facă cu cât mai puține concesii în alte colțuri ale lumii. Admiterea cu ușurință a pretențiilor Rusiei nu ar face decât să deschidă o largă serie de revendicări a tuturor actorilor importanți în confruntarea ce se anunță cu China.

Criza la care asistăm în ultimele câteva luni cu sufletul la gură, numărând tancuri, drone, nave și soldați, este în realitate o parte a unui complicat joc diplomatic în care Vladimir Putin vrea să își îndeplinească mai vechea dorință a unei reașezări a principiilor securității europene, ținând cont de revirimentul Rusiei de la începutul anilor 2000, iar Washingtonul încearcă să se concentreze asupra marii amenințări chinezești, cedând cât mai puțin în alte părți ale lumii.

De aceea, un război în toată regula în Ucraina nu poate ține decât de domeniul accidentalului. În niciun caz Rusia nu este dispusă la mai mult de continuarea acțiunilor hibride împotriva Kievului și, eventual, de o mică incursiune care să îi permită președintelui Putin de a poza din nou în erou în fața concetățenilor săi. Negocierile atât de mult dorite de Putin privind rearanjarea pe noi baze ale securității europene sunt probabile, deși SUA deocamdată nu este dispusă să cedeze prea mult.

Deși Rusia și SUA mută militar în jurul Ucrainei, iar negocierile diplomatice vizează securitatea europeană, motivul fundamental al partidei este ascensiunea Chinei.

Sursa foto: Casa Albă