… numeric, ar fi benefic să fie mai mulți decât experții, fie și pentru faptul că aparțin în mare măsură unor categorii incontestabile: medici specialiști, IT-iști la fel, cercetători specialiști pe varii domenii, dar și mulți alții care se încadrează corect și onest în definiția dată în DEX și alte dicționare serioase: „persoană care cunoaște temeinic o disciplină, o problemă în domeniul căreia profesează”. După cum ne indică etimologia, latină evident, deci nu putem fenta, ne duce la specialis, particular, deosebit, adică special; ca substantiv desemnează un amic intim, de încredere indubitabilă, iar specialitas, calitate distinctivă. Ce ne facem însă cu înruditul specios? Mai ales că speciose are și înțelesuri către ignobil, adică aspectuos, de-ți ia ochii, pompos. 

Recenta isterizare belicoasă a unora și a altora însă a evidențiat mai mult decât cu alte ocazii discursul unor specialiști cel puțin dubioși prin totala neîncadrare în definiția de mai sus. Nu mai contează… specializarea, presupunând că există vreuna, ci demonstrarea necesității unui război lângă noi, dacă nu chiar interior, că tot nu mor nici politicienii, nici specialiștii. Repet ceea ce am mai scris: există un singur tip de războaie, cele în care se moare. Ca atare, avem specialiști în conflicte militare, teoreticieni care nu par să fi văzut vivo un câmp de luptă; deci totul e presupunere de tipul „ar putea…”, „s-ar putea…”, „dacă… invadează…”, care nu folosește nimănui decât trăncănitorului care desigur nu dă din gură pro bono. Avem specialiști belicoși în apărare, care aetatis causa, dar asta nu e vina lor, nu au participat vreodată  la … apărare și, cert nu o vor face de facto niciodată. Din relatările  combatanților de odinioară, trecuți în Elysium, am aflat că mor exaltații  și proștii. Șmecherii rămân la cămașă albă și cravată emanând sfaturi. Avem specialiști în teatre de operațiuni, „specializați”, unii, în reportaje mai mult sau mai puțin belicoase pentru că nu se știe dacă vine un glonț rătăcit; dar nu se întâmplă să fie nimeriți decât rarissim. În general, ca toți specialiștii sunt bine stipendiați.

Un posibil semn interogativ rămâne în legătură cu acești specialiști: oare au făcut serviciul militar sau au beneficiat odinioară de vreo scutire sau, mai recent, de serviciul (in)voluntar? Asta așa, pentru un minim vocabular de … specialitate.

În fine, dar nu la urmă, avem specialiști în știri, o categorie cam imundă, mediaticii al căror rol bine definit e să exagereze fără jenă indiferent de subiect: scumpirea cartofilor, a energiei, explozia prețurilor deși ele există în continuare; întrebat odinioară cum pot să mintă în halul ăsta foștii lui studenți, un profesor de jurnalism mi-a mărturisit că în fișa postului se cere explicit exacerbarea negativă a realității. În acest caz există două aspecte: unul plăcut (speciosus, frumos la  vedere) căci mulți/multe arată bine până nu deschid gura și brațele, după care intră în categoria poetică horațiană homo introitus turpis, speciosus pelle decora, adică om lăuntric urât, dar aspectuos prin pielea-i fină ce-l îmbracă. 

Înainte însă de a da crezare pornirilor unora sau altora, să ne reamintim câteva cugetări romane, fie și pentru că – istoria recunoaște – Roma nu a pornit niciodată un război și totuși a cucerit lumea. E exemplul suprem de subtilă inteligență politico – militară.  Cicero spune că „banii prea mulți constituie sursa de întreținere a războiului”, fără să se gândească la faptul că aceia care nu au, primesc „ajutoare”. De unde și afirmația justă a lui Lucanus  „pentru mulți războiul este o sursă de câștig” (nu neapărat pe câmpul de luptă…). Iar condiția cea mai dificilă o spune Terentius: „Înțeleptul trebuie să încerce totul, înainte de a recurge la arme”. Dar de unde atâția lideri înțelepți, vorba Poetului „Tu te-ntreabă și socoate”, că tot n-o scoți la capăt…

Pentru aceiași specialiști în știri, o precizare: războiul Crimeii nu avut loc la recenta reanexare la Rusia (am lămurit termenul la momentul potrivit, „anexare” etimologic înseamnă a lua înapoi ceea ce ți-a aparținut), ci în 1853, între Rusia și Imperiul Otoman cu aliații săi occidentali … de atunci.

Articol apărut pe LaPunkt.

 

Tags: , , , , , , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu