Uneori, optimismul, energia, încărcătura psihologică pozitivă apar din cele mai neașteptate lucruri. Te invadează pe dinăuntru și nu te mai părăsesc vreme îndelungată.

Recent, am realizat prin videoconferință, am editat și am publicat în scris un interviu cu Ciprian Chelariu, fondatorul și deținătorul companiei Izotec, ce gestionează o fabrică modernă de tâmplărie PVC în Săvinești, Neamț, unde sunt angajați peste 100 de oameni. Interviul – ca și acest editorial – este parte a campaniei de promovare a investiției totale de 2,7 milioane de euro pe care Izotec o face într-o nouă linie de producție, dintre care circa 1 milion de euro provin din Granturi SEE și Norvegiene[1].

De la început i-am propus lui Ciprian Chelariu ca interviul și editorialul de care sunt răspunzător în cadrul campaniei de promovare să nu fie tehnice, seci, concentrate exclusiv asupra liniei inovative de producție, fie ea una care va reduce în mod semnificativ consumul de energie în producția ferestrelor, va crește mult productivitatea fabricii și va îmbunătăți condițiile de lucru ale angajaților.

Nu. Mi-am dorit din start ca ele să fie discuții de idei și să depășească sfera îngustă a mediului de business, să pună în contact modul de gândire al antreprenorilor români cu cel al oamenilor din sfera culturală și din cea socială (de aceea interviul a fost publicat inițial în LaPunkt), să încercăm să devenim împreună – intervievat, intervievator, public – ceva mai înțelepți, mai bogați sufletește, mai senini, mai destinși.

M-am bucurat că propunerea mea a fost imediat acceptată cu bucurie.

Când ne-am conectat pentru realizarea interviului, nu a fost deci greu să depășim rapid momentele inițiale de tatonare, în care plutea cumva o oarecare stânjenire între doi oameni aparent total diferiți – unul un antreprenor de succes, format în sfera tehnică, un altul doctor în istorie și arheolog prin formație, dar de multă vreme implicat în jurnalism, societatea civilă și în analiza relațiilor internaționale.

Discutând despre importanța ferestrelor în viața cotidiană, despre istoria realizării investiției actuale, despre învățarea continuă ca cea dintâi condiție pentru succes, atât în business, cât și în viață, despre datoria pe care antreprenorii o au față de comunitate, mediu și cultură, despre piedicile dezvoltării societății românești și căile de a le depăși, ne-am regăsit de atâtea ori pe aceeași lungime de undă!

Conversația noastră s-a încheiat cu o întrebare despre optimism sau pesimism în capacitatea societății românești de a se moderniza și de a inova. Ciprian Chelariu a răspuns esențialmente că are nevoie de ancora optimismului pentru a continua eforturile sale de a lăsa ceva durabil în urma sa. Apoi, după finalizarea interviului propriu-zis, mi-a mărturisit că însăși discuția dintre noi doi i-a întărit moralul, demonstrându-i că oamenii de ispravă din România sunt de fapt mulți și că el și antreprenorii din aceeași categorie nu sunt singuri, izolați, în strădaniile lor de a construi un viitor mai bun.

L-am asigurat că împărtășesc pe deplin același sentiment.

Și o fac pentru că iată, acum, punându-l la socoteală și pe Ciprian Chelariu, cunosc tot mai mulți antreprenori români care fac uitată imaginea atât de nedreaptă, conturată la începutul anilor ’90 și păstrată pe alocuri până în zilele noastre, a unor speculanți egoiști și îngâmfați, și sunt ceea ce ar trebui să fie: oameni modești și în felul de trai, și în conduită, preocupați să învețe permanent, să inoveze, să transfere din valorile lor celor din jur, să producă profit atât pentru a se putea îmbunătăți pe ei înșiși, cât și pentru a sprijini societatea și cultura.

Cu unii am intrat în contact ca simplu client, alții mi-au sprijinit proiectele din domeniul cultural, ocazie cu care le mulțumesc.

Toți mi-au întărit convingerea că, la o generație după Revoluție, o bună parte din antreprenorii români au atins acel nivel în care au capacitatea nu doar să se descurce în economia liberă și în competiția cu marile companii din afara României, dar au și înțelepciunea, dorința și posibilitatea de a sprijini înnoirea în ansamblu a societății românești.

Nu mă îmbăt cu apă rece.

Ca istoric, știu foarte bine cât de dificilă este recuperarea decalajelor economice și că ea necesită contexte favorabile care nici în prezent nu sunt conturate pe deplin. De pildă, întrebați orice antreprenor din România cât de scump este capitalul pentru investiții la noi față de alte părți ale Europei, de unde și importanța deosebită a fondurilor nerambursabile – europene, norvegiene ș.a. – pe care ar trebui să avem mare grijă să nu le risipim!

Ca trăitor în România, știu foarte bine cu câte dificultăți se confruntă antreprenorii de acest fel, cât de catastrofală este situația în alte domenii decât cel al business-ului, cât de periculoasă este răspândirea unor valori negative: lăcomia, lenea, impostura.

Dar speranța nu are cum să nu se întărească, și cu atât mai puțin să se stingă, cunoscând că în societatea noastră există tot mai mulți oameni care nu doar că știu să ofere produse și servicii de calitate și să producă avuție și inovație, dar care sunt și conștienți că trebuie să redistribuie prosperitatea și către ceilalți, pentru ca tuturor să ne fie bine împreună.

Să îi susținem cât putem! Să ascultăm mai des ce au de zis! Să încercăm să învățăm din experiențele lor de succes!

 

 

[1] Acest material a fost realizat cu sprijinul granturilor acordate de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin mecanismul financiar SEE 2014-2021, în cadrul „Programului Dezvoltarea IMM-urilor din România” și al granturilor acordate prin mecanismul financiar Norvegian 2014-2021, în cadrul „Programului Dezvoltarea IMM-urilor din România”.

 

 

 

Tags: , , , , , , , ,

 

1 comentariu

Lasă un comentariu