Bâlbele statului român privind hidrocentrala Tarnița Lăpuștești, subliniate într-o scrisoare deschisă către Ministrul Energiei

Anunțul Ministerului Energiei privind reluarea proiectului de centrală hidroelectrică cu acumulare prin pompaj (CHEAP) Tarnița Lăpuștești, prin lansarea procedurii de achiziție publică a studiului de fezabilitate, redeschide discuția privind oportunitatea acestei investiții și capacitatea statului român de a o duce la bun sfârșit.

Într-o scrisoare deschisă adresată ministrului Energiei, Sebastian Burduja, Dan Gherghelaș, fost CFO și director general interimar al Hidro Tarnița S.A., în prezent consultant în energie și finanțe, atrage atenția asupra bâlbelor recente ale statului român în conceperea și implementarea acestui proiect și a unora dintre capcanele cu care ministerul se poate confrunta în derularea și comunicarea lui publică.

Redăm în cele ce urmează conținutul scrisorii:

Din declarația ministrului energiei, dl. Sebastian Burduja, LinkedIn 2.11.2023:

„Am pornit proiectul Tarnița-Lăpuștești. Suntem în procedura de achiziție publică a studiului de fezabilitate, pentru o valoare maximă de 3,5 milioane euro și o durată de până la 12 luni. Estimez că va fi semnat contractul până la finalul anului, iar la anul pe vremea asta, pe baza unui studiu solid, adus la zi, să avem o procedură competitivă de selecție a unui partener privat. La ce interes există la nivel internațional pentru această investiție, am convingerea că vom reuși să facem ceea ce România, din păcate, nu a reușit de peste 40 de ani.”

Scrisoare deschisă domnului ministru al energiei, Sebastian Burduja

Domnule Ministru,

Un studiu de fezabilitate are în principal două componente, una tehnică și una financiară. Principiul de funcționare, elementele componente ale unui sistem de stocare gravitațională prin hidropompaj sunt aceleași de pe vremea străbunicilor mei (pentru doritorii de istorie a tehnologiei, prima centrală de acest fel a fost construită în Elveția la Lucens în anul 1909). În cazul aceluiași proiect pe același amplasament, în caz de revizuire pot să varieze listele de cantități și prețuri, eventual alte elemente de buget, foarte puțin sau neglijabil randamentul turbinelor (de exemplu Francis au rămas aceleași turbine clasice), precum și graficul de construcție, coroborat cu opțiunile de operare ulterioară (de exemplu dezvoltarea în două etape a proiectului, câte două turbine reversibile pe etapă).

Proiecțiile financiare sunt o altă mâncare de pește, care, evident, trebuie să fie proaspătă, în funcție de modelul de business (care de fapt este ceea ce ar putea fi plătit cu bani considerabil mai puțini sau chiar zămislit in-house – de ex. o echipă mică de profesioniști din Hidroelectrica și UNO-DEN e suficientă), de stabilitatea veniturilor pe termen lung prin scheme de suport a flexibilității (servicii de reglaj și de capacitate – aici nu ar trebui să apelăm musai la consultanță străină decât dacă ministerul sau Transelectrica ar simți nevoia mare). Înțeleg din toată întreprinderea asta privind un nou SF că piețele de capital externe ar cere doar un brand internațional care să gireze un atare proiect, că doar amândoi am făcut MBAuri, nu?.. :).

Rămân în calculul obiectivelor noului contract de consultanță de specialitate obținerea avizelor, acordurilor, autorizațiilor până la faza AC (dacă este prevăzut astfel, nu am elemente din caietul de sarcini), obiective fără de care nu s-ar justifica perioada atât de mare pentru implementarea proiectului de asistență externă, dar și acestea se obțin pe baza elementelor tehnice din SF cu un dram de cover letter în față, în timp ce abia a expirat valabilitatea precedentelor obținute de Hidro – Tarnița SA.; de altfel, cred ca e mai ieftin și mult mai puțin costisitor și consumator de timp ca statul să ia avize de la stat.

În 2015 erau trei mari corporații chineze pe lista scurtă și în faza negocierilor ultime înaintea atribuirii contractului de EPC cu opțiune deschisă pentru BOT, BOO sau BOOT, fiecare dintre ele cu experiență impresionantă în construirea/operarea de CHEAP-uri care se măsoară în zeci de GW puteri instalate. (În anul de grație 2015 nu se punea problema protecționismului geopolitic cu aceeași acuitate ca în prezent și în niciun caz de o manieră formală). Știți ce răspuns mi-a dat economistul-șef al China Huadian Corporation (vezi Wikipedia) când l-am întrebat mirat de ce nu pune întrebări legate de IRR, NPV, payback și alți indicatori băgați pe gât prin SF-ul nostru elaborat cu suportul defunctei ISPH și al Deloitte? Mi-a răspuns sec că nu sunt informații foarte relevante pentru o decizie de investiții overseas și că în același timp este obligația lor, inclusiv legală, de a-și face propriile calcule pe baza celorlalte premise, de ordin tehnic, juridic și de piață, precum și a propriului know-how de operare. Am tăcut și mi-am dat seama că modelarea financiară este utilă cel mult investitorilor financiari sau de retail în cazul unui IPO, nu și celor cu experiență în construcție și operare, așa cum de altfel este în mod necesar și firesc de dorit a atrage, e ca și cum l-ai obliga să savureze sarmalele tale deși el e obișnuit cu creveți și alge.

Așadar, studiile de fezabilitate au fost multiple, nu mai propagați ideea de noutate absolută pentru că toți profesioniștii din energetica românească și-ar întoarce privirile de la dvs., până în acest moment îndreptate cu speranță către un nou suflu managerial (unii dintre ei au ieșit la pensie sau chiar s-au sfârșit cu speranța profesională că acest proiect va vedea primul excavator pe platoul Lăpuștești, nu departe de Cluj Napoca). Putem să vorbim doar despre o actualizare a ultimul studiu de fezabilitate din 2015, care la rându-i a fost o actualizare a actualizării etc. sau, și mai convingător, a testului investitorului prudent elaborat în 2016 – 2017 de o firmă de consultanță cu renume la cererea ministrului energiei la acea vreme, și acela ezitant motivat sau nu, care a ieșit, evident, favorabil investiției. Cei de la SAPE dețin (sau mai bine spus „au deținut”) toată documentația, ca active intangibile în patrimoniul închisei în pripă companii de proiect Hidro Tarnița SA.

Despre compania de proiect Hidro Tarnița SA (HT) putem doar să remarcăm închiderea ei grăbită după câțiva ani de inactivitate printr-o hotărâre de CA adoptată prin proxy de către SAPE pe 30 mai a.c., cu două săptămâni înainte de terminarea anunțată a mandatului ministrului Popescu (un mare prieten de altfel al energeticii românești) și publicată în MO în iulie, după ce preluaserăți mandatul. Lichidarea ei voluntară anticipată este însoțită de o notă de fundamentare care poate concura cu orice numai cu justificarea dvs. privind oportunitatea relansării proiectului de CHEAP, NU (bănuiesc că ar fi nostim să dăm un „compare documents” între aceste două fundamentări – mă gândesc că probabil au fost semnate de aceeași conducere a SAPE ). Nimeni nu a vrut să dea nici măcar o foiță de ceapă (conservată natural) pe cele două memorandumuri de guvern anterioare anului 2015 având ca subiect unic proiectul CHEAP – TL sau să ia în considerare cadrul legal absolut favorabil investițiilor în CHEAP creat prin adoptarea în aceeași perioadă a unei ordonanțe de guvern la propunerea ministerului energiei.

Partea proastă, evident, mai puțin importantă față de interesul național, este că SAPE a îngropat odată cu lichidarea HT o datorie importantă față de foștii angajați (blamați pe nedrept de unele portavoci) și stat prin ANAF recunoscută definitiv de instanță încă din 2018, datorie care, iarăși evident, este purtătoare de dobânzi și penalități prin neglijența decidenților de atunci și de acum și pentru care, deocamdată, nu a răspuns nimeni. Închiderea unei companii din anumite motive prezumate (am scris pe larg într-un articol de acum câteva luni asupra importanței proiectului pentru securitatea sistemului energetic național și pentru piețele de energie în particular), inclusiv îngroparea unor datorii și pierderea drepturilor asupra unui patrimoniu de know-how și a unor cheltuieli istorice, urmată probabil de reînființarea uneia noi și, în orice caz, angajarea unor noi cheltuieli publice semnificative pentru același obiectiv nu este ceea ce onorează managementul public.

În final, ca să depășim aspectele subiective, țin să felicit noul ministru al energiei pentru suflul și determinarea la început de mandat. În legătură cu nevoia unei politici energetice coerente în materie de stocare de care avem mare nevoie în avalanșa de semnale de alarmă privind necesitatea, de opinii de multe ori divergente și chiar de confuzii conceptuale, de inițiative de lobby, de acțiuni centrifuge ale autorităților (inclusiv de management al fondurilor externe), redau integral un articol nou din regulamentul (UE) 2019/943 în varianta revizuită propus spre adoptare până la finalul anului în curs:

Capitolul IIIa, Articolul 19c – Evaluarea nevoilor de flexibilitate

“(1) Până la 1 ianuarie 2025 și, ulterior, o dată la doi ani, autoritatea de reglementare a fiecărui stat membru evaluează și întocmește un raport privind nevoia de flexibilitate în sistemul energetic pentru o perioadă de cel puțin 5 ani.

(2) Raportul include o evaluare a nevoii de flexibilitate pentru a integra energia electrică produsă din surse regenerabile în sistemul energetic și ia în considerare, în special, potențialul flexibilității în materie de combustibili nefosili, cum ar fi răspunsul părții de consum și stocarea, pentru a răspunde acestei nevoi, atât la nivelul transportului, cât și la nivelul distribuției. Raportul face distincție între nevoile de flexibilitate sezoniere, zilnice și orare.

(3) Operatorii de sistem de transport și operatorii de sistem de distribuție din fiecare stat membru furnizează autorității de reglementare datele și analizele necesare pentru pregătirea raportului menționat (…)”

În finalul expunerii, mă simt obligat să aduc aminte că întreaga „construcție literară” de mai sus, cu sau fără valoare „științifică”, este în jurul „procedurii de achiziție publică a studiului de fezabilitate , pentru o valoare maximă de 3,5 milioane euro și o durată de până la 12 luni” și nicidecum nu are legătură cu posibile și necesare servicii de intermediere a unui plasament privat pe piețele internaționale de capital a proiectului de 1000 MW CHEAP Tarnița Lăpuștești, care altfel ar justifica fie și numai ca retainer fee bugetul menționat și durata de realizare a obiectivului.

Cu respectul cuvenit cititorilor avizați și celor mai puțin familiarizați,

Dan Gherghelaș, economist

București, 3 noiembrie 2023