Puțin optimism

A fost reconfortant ca în sfârșit mapamondul să poată urmări marți noaptea o dezbatere în SUA în care măcar unul dintre candidații prezidențiali să nu ofere semne de senilitate.

Dacă în precedenta înfruntare dintre Donald Trump și Joe Biden, cei doi oponenți s-au întrecut în a oferi semnale îngrijorătoare despre cum ar putea arăta Statele Unite cu un octogenar la cârmă, în confruntarea recent încheiată, democrata Kamala Harris a dat speranțe că următorul președinte al celui mai puternic stat din lume măcar nu va face confuzii flagrante și nu va da curs unor fixații specifice unor oameni gârboviți de ani.

Trump a oferit tocmai această imagine a unui bătrân obosit, repetând deja cu cadența unei mașinării stricate, aceleași teme ale imigrației distructive și corupției establishment-ului, culminând pe alocuri cu elucubrații precum aceea că imigranții mănâncă pisicii și câinii americanilor cumsecade.

Harris, fără a străluci în vreun fel, a lăsat impresia unui candidat mediocru, dar decent și căruia un doctor nu s-ar da înlături să îi ofere o adeverință că este apt medical pentru a merge la muncă. Mai mult decât atât a reușit să îl bage în corzi de câteva ori pe Trump, de o manieră energică, cu acuzațiile privind fosta sa conduită ca președinte al SUA.

Nu este de mirare că o majoritate covârșitoare a analizelor și sondajelor de opinie o dau câștigătoare pe Harris în fața lui Trump în dezbaterea de marți noaptea. Este o victorie a validității, fie ea și mediocre, asupra nevolniciei.