Felicitări lui Trump și Netanyahu

Cu rezerva că nu știm încă în ce măsură programul nuclear al Iranului a fost dezafectat, iar rachetele sale balistice distruse, dar presupunând totuși succese majore pentru SUA și Israel în ambele privințe, trebuie făcute următoarele considerații.

Neîndoielnic, Trump și Netanyahu sunt persoane profund imorale și amenințătoare la adresa democrațiilor din SUA și Israel. Mai mult decât atât, sub Netanyahu, Israelul derulează o evidentă campanie de eliminare treptată a prezenței palestiniene în Gaza, în primul rând, dar și în Cisiordania, încălcând toate principiile ONU sub protecția SUA. Vae victis!

Totuși, activitatea progresivă a Israelului de eliminare a falangelor înaintate ale Iranului din Gaza, Liban și Siria, culminând apoi cu bombardarea Iranului, precum și operațiunea finală americană de distrugere a complexelor nucleare de la Fordow, Natanz și Isfahan, încheiate cu un armistițiu care oprește extinderea conflictului în timp și spațiu, trebuie apreciate, iar meritele principale, vrem sau nu vrem, aparțin liderilor celor două țări, Beniamin Netanyahu și Donald Trump.

Da, este regretabil că rezultatele amintite mai sus au fost obținute prin acțiuni unilaterale, iar în cazul SUA, președintele nu a obținut aprobarea obligatorie a Congresului. Și da, este îngrijorător că, pe de altă parte, cei doi conducători s-ar putea aventura în acțiuni injuste, mult mai riscante și cu potențial destabilizator.

Însă până atunci trebuie observat că regimul teocratic autoritar din Iran este unul profund opresiv în plan intern, obscurantist, fără absolut niciun respect pentru drepturile omului, cu prevederi care i-ar face să se înfioare până și pe cei mai intransigenți fundamentaliști ortodocși din România: tăierea degetelor, mâinilor și picioarelor pentru furt, biciuri și chiar execuții pentru consumul de alcool, lapidări până la moarte și spânzurări pentru adulter și „sodomie”. Orice opoziție față de regim este crunt reprimată și oricărui opozant i se poate lesne înscena oricare dintre infracțiunile groaznic pedepsite potrivit legii tradiționale islamice, interpretate de o manieră profund brutală. În plan extern, Iranul s-a manifestat drept un actor expansionist și sprijinitor al terorismului, nu atât împotriva Israelului, SUA și Occidentului, cât mai ales împotriva altor state musulmane. Astfel, însăși respectabila civilizație milenară a Iranului, secole de-a rândul de-a lungul istoriei cea mai avansată entitate din Orientul Mijlociu, este pusă sub semnul întrebării de actualul regim teocratic.

Mai mult decât atât, ce credibilitate poate avea un asemenea actor pe scena internațională astfel încât să îi fie îngăduit jocul de-a programul nuclear civil, dar cu elemente care indică frecvent tentația obținerii bombei atomice?

În aceste condiții, eliminarea în forță a programului nuclear iranian, lipsită însă de escaladarea violențelor și degenerarea într-un conflict pe scară largă în Orientul Mijlociu, trebuie salutată, indiferent de numele celor care au decis și supervizat acțiunea.

Nu doar că este pe drept sancționat un regim opresiv și periculos, dar este și o atenționare importantă acordată altor forțe revizioniste de pe glob care amenință ordinea mondială bazată pe dreptul internațional.

Nu în ultimul rând, dincolo de eliminarea amenințării nucleare propriu-zise, trebuie observată și eliminarea în mare măsură a celei convenționale. După experiența îngrozitoare a războiului de agresiune a Rusiei împotriva Ucrainei, care nu poate fi oprit din cauza deținerii de către Moscova a armei nucleare, chiar ar fi putut risca omenirea să vadă replicat un asemenea carnagiu și în Orientul Mijlociu, declanșat de un Iran deținător al bombei atomice?