Singura soluție solidă de pace în Orientul Mijlociu: o identitate și o uniune levantină

Evenimentele violente din Orientul Mijlociu derulate ulterior datei de 7 octombrie 2023 au expus încă o dată Orientul Mijlociu drept zonă caracterizată în esență prin conflict. La fel ca în ultimii 100 de ani, niciunul dintre apelurile la pace nu a fost auzit, niciuna dintre soluțiile propuse nu a găsit suficienți aderenți pentru a avea șanse de implementare.

Cel mai probabil confruntările violente din Orientul Mijlociu vor continua pentru o lungă perioadă de timp, iar acest lucru se va petrece în special din cauza unei situații geopolitice ce rămâne nemodificată de la căderea Imperiului Otoman: Levantul – regiunea cuprinsă între Munții Taurus, râul Eufrat, deșertul Arabiei, Peninsula Sinai și Marea Mediterană, cu state precum Siria, Liban, Iordania, Israel și Palestina – rămâne fărâmițat și divizat, o arenă deschisă pentru conflicte între diverse puteri regionale și mondiale, în care, evident, cel mai mult de suferit o au populațiile locale din aceste state.

Fărâmițarea și divizarea Levantului este în mare măsură o consecință a geografiei: diverse bariere naturale au stimulat mai degrabă crearea de mici formațiuni politice și co-existența a numeroase grupuri cultural diferite, decât unitatea, contrar regiunilor alăturate, precum valea Nilului, Anatolia, Podișul Iranian, Mesopotamia și, parțial, Peninsula Arabică. Pe de altă parte, situat între aceste regiuni, Levantul s-a dovedit un nod comercial important și un trofeu de mare preț pentru imperiile care se conturau în afara sa precum, precum Egiptul faraonilor, Imperiul Hittit, Asiria, Imperiul Persan, ș.a.m.d. Vidul local de putere a chemat întotdeauna intervențiile străine, făcând nu de puține ori Levantul principala scenă a confruntărilor dintre marile puteri.

Pacea s-a instaurat în regiune doar atunci când Levantul a fost unit sau unificat. De cele mai multe ori, unitatea și, deci, pacea, a decurs din cucerirea întregului spațiu de către un mare imperiu: asirienii, perșii, romanii, arabii, otomanii. Numai foarte rar ea a fost rezultatul unei depășiri a tuturor diferențelor politice, etnice și confesionale și a asocierii voluntare a formațiunilor din zonă, ca în secolul al IX-lea î.e.n., când cea mai mare parte a statelor levantine, incluzând regatul aramaic al Damascului, regatul lui Israel și orașele-stat feniciene, s-au aliat și au reușit să se opună cu succes incursiunilor armate și tendințelor expansioniste ale regelui asirian Șalmanasar al III-lea.

În consecință, trebuie să ne așteptăm ca pacea în regiune să se instaureze doar în unul dintre cele două mari scenarii pe care ni le indică istoria ca fiind posibile.

Oricât ar părea de fantezist, dacă conducătorii statelor cu majorități musulmane din regiune ar înțelege că stabilitatea depinde de crearea unei identități și unități levantine (sau poate chiar levantin-mesopotamiene, prin cooptarea Iraqului), mai importantă din punct de vedere al relațiilor internaționale decât cea dată de religie ori limbă, ar exista șanse reale pentru ca pacea să se instaureze durabil în Levant și în Orientul Mijlociu. Puterile regionale precum Turcia, Iranul, statele din Golf și Egiptul, dar și marii jucători externi, precum SUA, Rusia, China și parțial actorii europeni, vor avea mari dificultăți în a-și mai purta interminabilele conflicte în regiune. Israelul însuși, confruntat cu dezangajarea tot mai evidentă a SUA din regiune și cântărind bine între avantajele cooperării cu noul bloc levantin și neajunsurile confruntării cu acesta, ar putea foarte bine să prefere într-o zi să i se alăture, făcând concesii în problema palestiniană, decât să caute să atragă în Levant un alt protector. Statele levantine deja unite în jurul noii lor identități vor trebui să fie pregătite să accepte Israelul alături de ele, pentru că regiunea nu va fi cu adevărat pacificată până ce nu vor fi aduse laolaltă toate statele din Levant.

O himeră, ar spune unii! Dar la fel a fost la începuturi și Uniunea Europeană, care a unit și a adus pace într-o Europă cu mult mai mare, mai diversă și mai complicată decât Levantul.

Sursa foto: blatniczky via Wikimedia Commons