Nu-l subestimați pe Boris!

Presa globală a reacționat neîncrezător, zeflemitor sau agresiv la învestirea de miercuri a lui Boris Johnson în fruntea guvernului conservator al Marii Britanii. În general, ziariștii își întrebau publicul cu ghidușie: chiar credeți că va reuși acest politician oportunist și controversat, acest fost ziarist fără prea mari remușcări în a cosmetiza adevărul, acest glumeț cu înfățișare ciudată, acest clovn, în definitiv, să conducă Regatul Unit în vremurile acestea tulburi agitând ideea că până și un Brexit fără acord este mai bun decât apartenența la Uniunea Europeană?

Neîncrederea este justificată. Situația Marii Britanii la momentul actual este dificilă. În negocierea cu UE, Regatul Unit este în mod clar într-o poziție de inferioritate, atât din cauza economiei sale mult mai mici decât cea a întregului bloc comunitar, cât mai ales a numeroaselor diviziuni interne, într-un contrast evident cu surprinzătoarea unitate europeană pe dosarul Brexit. Orice politician transplantat în asemenea vremuri dificile la 10 Downing Street ar avea probleme serioase în gestionarea situației. Cu atât mai mult unul atipic precum Boris Johnson.

Dar zeflemeaua la adresa „clovnului” este total nejustificată. Johnson nu trebuie deloc subestimat, deoarece aparenţele pot înşela, iar situaţiile fără ieşire pot scoate la iveală din oameni resurse nebănuite.

Sunt mai multe indicii pentru a susţine că Johnson este mai mult decât zănatecul pe care îl descrie presa şi că ar putea acţiona cu fermitate, energie şi pricepere pentru a răsturna sorţii nefavorabili traşi până acum de Marea Britanie.

1. Este un om care crede sincer şi neabătut în rolul nefast al UE, ca proiect ascuns de unificare politică a Europei sub hegemonie germană, atât asupra Marii Britanii, cât şi asupra continentului. Johnson se menţine ferm pe această poziţie de circa 20 de ani, atunci când era corespondent de presă la Bruxelles. A expus-o plastic şi convingător pentru electoratul de rând, mergând până la a compara actuala UE cu Reich-ul lui Hitler şi ajungând astfel liderul informal din rândul conservatorilor al campaniei pentru Brexit. Credinţa sa neţărmurită în caracterul necesar şi pozitiv al Brexit-ului este o forţă care îl întăreşte considerabil pe Johnson în luarea şi implementarea deciziilor.
2. A urmărit cu obstinaţie, calculat şi eficient, să ajungă premier al Marii Britanii de-a lungul a mai multor ani, reuşind în cele din urmă. O asemenea consecvenţă în urmărirea obiectivelor sale proprii poate deveni o forţă redutabilă atunci când este pusă în slujba unui interes politic naţional.
3. Are o capacitate extraordinară de a se face plăcut maselor, fiind ales parlamentar de două ori şi primar al Londrei de asemenea de două ori, consecutiv. Mai mult a contribuit decisiv în a răsturna balanţa la referendumul din 2016 în favoarea opţiunii de părăsire a UE. Magnetismul în raport cu masele este o calitate indispensabilă într-o situaţie precară precum cea faţă.
4. A executat cu mare energie o remaniere a cabinetului în chiar prima sa zi ca premier. Numirea unor brexiteer-i notorii nu lasă niciun dubiu că, dacă va avea oportunitatea, Johnson va merge până la capăt pe calea Brexitului, indiferent de consecinţele imediate

Nu înseamnă că „Brexit Boris” va fi noul Churchill care va rupe Marea Britanie de UE şi îi va şi restaura statutul de mare putere. Dimpotrivă, mai probabil este ca el să eşueze, fie prin acceptarea până la urmă a backstop-ului irlandez în acordul final cu UE, fie în afectarea pe termen lung a situaţiei Regatului Unit în cazul unui Brexit dur. Dorinţa Germaniei şi Franţei de a arăta celorlalţi 25 de membri ai UE că nu poate exista bine după părăsirea comunităţii europene, dar mai ales numeroasele diviziuni interne din Albion sunt cei mai hotărâtori factori către aceste ultime două scenarii.

Aceasta nu înseamnă însă că Boris trebuie tratat cu uşurinţa cu care a făcut-o presa internaţională ieri.

Sursa foto: Facebook/Boris Johnson