Uniunea Europeană din perspectiva votului moldovenesc
Sunt mulţi cei care s-au grăbit să cânte prohodul Uniunii Europene, mai ales în contextul crizei economice, a comportamentului neconvingător faţă de criza din Ucraina şi a numeroaselor semne de întrebare din interior (ascensiunea naţionaliştilor şi euroscepticilor la europarlamentare, situaţia incertă a Regatului Unit, neînţelegerile privind politica de ausetritate şi chestiunea deficitelor bugetare ş.a.). Şi totuşi, votul cetăţenilor moldoveni de duminică dovedeşte că Uniunea Europeană inspiră în continuare încredere celor care doresc să trăiască liberi, într-o societate paşnică şi prosperă.
Împreună, partidele pro-europene din Republica Moldova au obţinut 55 din cele 101 de mandate de parlamentari. Dacă ţinem cont de faptul că şi Partidul Comuniştilor din Republica Moldova (21 de mandate) a avut în campanie un discurs moderat, promiţând (este drept că ambiguu) continuarea colaborării cu Uniunea Europeană în cadrul oferit de acordurile de asociere şi de liber schimb, se conturează cu destulă claritate opţiunea pro-europeană a unei majoităţi consistente a cetăţenilor moldoveni.
Un asemenea rezultat este întrucâtva surprinzător: în cei cinci ani de guvernare a forţelor pro-europene au explodat numeroase scandaluri de corupţie a liderilor acestor formaţiuni, iar progresele înregistrate au fost mai lente decât se promisese. Mai mult, electoratul acestor grupări este unul pretenţios, critic, care votează din convingere, nu ca urmare a obişnuinţei şi a disciplinei impuse. Ca urmare, nu cu mult înainte de alegeri, sondajele de opinie prezentau orientarea pro-europeană ca urmând a suferi o gravă înfrângere. Înfrângerea chiar părea să se concretizeze după centralizarea a 35% din procesele verbale din secţiile de votare (situate însă majoritar în zona de nord a ţării, pro-eurasiatică). În presă şi pe reţelele de socializare deja curgeau în valuri la acel moment argumentele care înfăţişau alegerea ca fiind una înţeleaptă. Cam toate se reduceau în fapt la două chestiuni: Vladimir Putin nu trebuie supărat, mai ales că drumul spre Uniunea Europeană oricum nu este sigur.
Şi iată totuşi, la finalul numărătorii oficiale a voturilor, că majoritatea moldovenilor au ales să îl supere pe Vladimir Putin pentru un obiectiv pe care, în lumina recentelor declaraţii de la Bruxelles, cu siguranţă nu îl vor atinge în următorii cinci ani (probabil chiar mai mult)! La fel cum majoritatea cetăţenilor ucraineni, cu ţara sfâşiată de război şi degringoladă economică, sprijiniţi destul de reticent de puterile occidentale, dezamăgiţi în mare măsură de autorităţile instituite post-Maidan, au ales de asemenea să îl supere pe Vladimir Putin, năzuind la aderarea în Uniunea Europeană.
Nu rezultă decât o concluzie: Uniunea Europeană încă mai are capacitatea de a naşte speranţe puternice şi cutezătoare! De jur împrejurul ei, ucraineni, moldoveni, sirieni, libieni, tunisieni, algerieni şi alţii mai îndepărtaţi înfruntă riscuri însemnate, precum participarea la luptele din Donbass ori traversarea Mediteranei pe adevărate coji de nucă, pentru a se asocia individual sau colectiv bunăstării, libertăţii şi toleranţei din Uniunea Europeană.
Acest aspect ar trebui să dea de gândit decidenţilor de la Bruxelles cel puţin la fel de mult ca istoricul discurs al papei Francisc din Parlamentul european. Evenimente precum votul din Republica Moldova din 30 noiembrie ar trebui să ne aducă pe toţi mai aproape de proiectul generos început pe 9 mai 1950 şi să ne întărească în eforturile de a-l înfăptui aşa cum a fost imaginat atunci, păzindu-l de deturnări cauzate de miopia politică şi micimea sufletească.
fără comentarii
Fii primul care comentează