În cea de a doua jumătate a anului 2016 Ucraina posibil că va obține un regim liberalizat de vize UE, însă cu condiția că va ține cont de recomandările formulate de Bruxelles. Declarația aparține ministrului ucrainean de Externe, Pavlo Klimkin, care și-a exprimat optimismul în cadrul unei conferințe de presă la Kiev referitor la regimul fără de vize Ucraina-UE, adăugând că până la 15 decembrie 2015 Parlamentul trebuie să mai adopte încă 12 legi pentru a implementa la timp normele europene.

De fapt, în afară de această declarație, care nu conține detalii și nuanțe, alte știri optimiste pentru ucraineni privind liberalizarea regimului de vize cu statele UE nu prea pot fi găsite în spațiul informațional din Ucraina. Este de menționat că politicienii ucraineni se străduiesc să nu mai amintească date concrete referitoare la liberalizarea regimului de vize. Și aceasta din motivul că liderii post-Euromaidan au făcut prea multe promisiuni, care nu au putut fi realizate. Așadar, în 2014 se vorbea la Kiev despre liberalizarea regimului de vize de la 1 ianuarie 2015, ceea ce nu s-a întâmplat. Decepționarea socială apărută nu a fost pentru nimeni o surpriză.

Pe fondalul euroscepticismului apărut în Ucraina, declarațiile oficialilor de la Kiev cum că liberalizarea regimului de vize va avea loc de la 1 ianuarie 2016 au umplut vacuumurile mediatice cu un oarecare conținut informațional. Acum însă, în contextul crizei imigrației și problemelor refugiaților, este limpede că UE nu este dispusă să-și deschidă frontierele pentru ucraineni începând cu 2016. Deci, optimismul oficialilor ucraineni nu prevede o dată concretă, ceea ce înseamnă pentru ucraineni o perspectivă incertă.

Comportamentul și logica liderilor de la Bruxelles sunt clare: s-au acumulat prea multe probleme nesoluționate în UE, iar un eventual val al imigranților din Ucraina va fi cu greu „mistuit” de marele „stomac” european (cu toate că ucrainenii sunt creștini, și nu musulmani). Mai puțin clare sunt declarațiile oficialilor de la Kiev, care încearcă să fie pe de o parte realiști, iar pe de altă parte să corespundă așteptărilor electorale, ceea ce determină apariția unor probleme de ordin identitar.

Recent, în cadrul conferinței „Regimul de vize Ucraina-UE: există oare o lumină la capătul tunelului?”, ministrul-consilier pentru integrarea europeană, Natalia Gnidiuk, a propus ca subiectul respectiv să nu fie analizat de jurnaliști „în termeni” concreți, de parcă ucrainenii ar fi interesați într-o integrare europeană teoretică,  și nu practică. Doamna Gnidiuk a comunicat că obligația Ucrainei este să corespundă normelor și standardelor europene, celelalte aspecte fiind secundare.

Revenind la analiza discursivă, atât doamna Gnidiuk, cât și șefii serviciilor vamale, departamentelor guvernamentale ș.a. nu obosesc să se laude că tot mai multe cerințe ale Bruxellesului sunt realizate, printre acestea numărându-se o serie de nuanțe tehnice (dotarea vămilor cu scanere electronice, informatizarea punctelor de trecere a frontierei etc.), care nu prea sunt pe înțelesul cetățenilor simpli. Din păcate, nu prea este abordată problema corupției la punctele ucrainene de trecere a frontierei, cazurile de contrabandă și garantarea securității persoanei.

Din acest puncte vedere, luând în calcul mentalitatea post-sovietică a politicienilor ucraineni, perspectiva incertă a liberalizării regimului de vize UE poate să însemne pentru unii lideri de la Kiev că reformele de bază și combaterea corupției pot fi amânate. Și aceasta din motivul că subiectul electoral final, care va aduce voturi  – regimul fără de vize – nu poate fi atins în perspectivă apropiată. Este un alt cerc vicios al politicii ucrainene, determinat de noțiunile electorale care domină gândirea oamenilor politici din Ucraina.

Articol apărut și pe site-ul Transilvania Regional Business – www.trb.ro

 

Tags: , , , , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu