Parlamentul de mâine se construiește astăzi

Am participat ieri la evenimentul de lansare a raportului anual al think-tank-ului bucureștean Expert Forum. În mod evident, așa cum bine îi stă unui think-tank, lansarea a fost de fapt o dezbatere. Și una foarte consistentă, de altfel, cu subiecte și idei foarte bine delimitate și bine argumentate. Cu cele mai multe dintre acestea rezonez și mă bucur că avem conturat un alt pol de analiză a chestiunii relației româno-române, pe lânga cel tradițional deja al Fundației Universitare a Mării Negre, alături de Acțiunea 2012 & friends. Cu cât mai multe poluri, forumuri și grupuri cu atât mai bine. În fond, relațiile sunt complexe. La fel și Unirea, tot complexă este. Prin urmare, o singură perspectivă n-ar putea nicidecum duce la dezideratul nostru comun. Puteți vedea aici înregistrarea integrală a evenimentului, inclusiv intervenția mea de pe la sfârșit.

De fapt, anume ideile exprimate în această scurtă intervenție le voi dezvolta în continuare. Ascultându-i pe vorbitori, inclusiv pe Maia Sandu, care a fost key note speaker, am avut o senzație de deja-vu. Păstrând limitele și admițând evoluția calitativă a personajelor pozitive, mi-am amintit de anii 2006-2009, când auzeam același discurs, cu alte accente și alte personaje negative, din partea Partidului Liberal, Alianței Moldova Noastră și a Partidului Liberal Democrat. Până și Partidul Democrat avea o retorică ce nu provoca doar greață, așa cum se întâmplă acum.

Tocmai de aceea, pentru că lucrurile se repetă, iar electoratul e cam același, este de așteptat că, la un moment dat, în maxim 3 ani, polul de centru dreapta, tot el proeuropean, va fi condus de oameni ca Maia Sandu, Ion Sturza (care își va asuma un rol de lider politic, sau se va rezuma la celălalt rol, la fel de important, de finanțator principal al vreunui partid/bloc), poate Andrei Năstase și, sper, Dorin Chirtoacă. De la ceilalți nu am prea mari așteptări, deși surprize pot apărea oricând. Mai ales că PPEM tocmai a ieșit din alianța majoritară din consiliul municipal, poziționându-se pe aceleași baricade antiguvernamentale. Era un pas ușor de anticipat, chestiunea fiind doar una de timp, judecând după poziționarea PPEM la nivel național. Totuși, asta nu scapă partidul de eticheta de planul B pentru dreapta al lui Plahotniuc. Să vedem.

Toate acestea, dar mai ales aspirația unui pol proeuropean decent, fără personaje dubioase precum erau Filat și Ghimpu, de exemplu, fiecare din motive diferite, ar trebui să ne determine să fim foarte precauți. În primul rând, partidele proeuropene emergente sunt obligate să se poarte ca și cum ar fi deja în campanie electorală. Iar într-o campanie faci tot ce poți pentru a câștiga voturi. De unde le iei pe astea, însă? De la ce a mai rămas din PL, PLDM, Mișcarea Antimafie, PLR și, mai ales, de la vechii și noii dezamăgiți, fie ei tineri sau mai puțin tineri. Înțelegerea faptului că sistemul lui Plahotniuc, așa cum arată el acum, va cădea oricum la un moment dat, chiar dacă acesta va încerca să se oploșească în vreun alt corp politic, ca un cancer, este esențială.

De aceea, orice alianță cu niște plahotniuci eșuați și veșnic frustrați precum sunt Dodon și Usatîi, este un compromis sinucigaș. Orice discuție din campanie despre cum unul dintre partidele proeuropene, să nu arătăm spre nimeni cu degetul, a contribuit la aducerea acestor plahotniuci mai tineri și mai sălbatici la putere, va sugruma, pur și simplu, acel partid. Iar prin asta va scădea șansele creării unei majorități și a unui guvern proeuropean. Procesul de asfixiere este în deplină desfășurare, iar credibilitatea, odată pierdută, nu prea mai poate fi câștigată.

De aceea, am convingerea că PCDA a demonstrat până acum tot ce avea de demonstrat împreună cu frații seceră&ciocan. A venit însă timpul să se debaraseze de cancerul grupărilor criminale rusești, înfățișat de cei doi în aceeași măsură în care este înfățișat de cel mai urât dintre moldoveni. Altfel, începem să ne apropiem de momentul când vom spune oftând că e prea târziu.

Articol preluat de pe site-ul personal al autorului, www.tudorcojocariu.eu.