Anul 2015 a fost marcat fără îndoială de către una dintre cele mai mari crize ale refugiaților din istorie, criză în care continentul european și, în mod special, țările membre ale Uniunii Europene, au fost în prim-plan.

Situația dificilă din nordul Africii și din Orientul Mijlociu, determinată de război, de încălcarea drepturilor fundamentale ale omului, de incidentele armate și de acțiunile regimurilor autoritare, a dus la exodul a peste un milion de persoane din state precum Siria sau Irak, potrivit Organizației Internaționale pentru Migrație. Ele au luat drumul Europei, traversând granițele terestre ale Turciei, Greciei, Macedoniei, Serbiei și Ungariei, cu scopul de a pătrunde în inima Europei, unde vor să beneficieze de un trai mai bun și de siguranță.

În încercarea de a face față acestei situații critice, Uniunea Europeană a stabilit cote de integrare în sistem a imigranților pentru fiecare stat membru, în funcție de situația economică, de populație și de suprafața teritorială. Unele statele ale Uniunii Europene nu şi-au respectat angajamentele din  pricina unor dezacorduri cu privire la cotele alocate. Astfel, țări dezvoltate vestice și nordice precum Germania, Austria, Olanda sau Suedia au acceptat să găzduiască pe teritoriul lor un număr mult mai mare de imigranți decât fusese stabilit inițial la nivel oficial.

Țările scandinave s-au dovedit de multă vreme a fi receptive la problemele umanitare și au încercat să aibă un aport considerabil în soluționarea acestora. Probabil cel mai elocvent exemplu în acest sens este reprezentat de către Suedia. Aceasta a avut dintotdeauna politici deschise și permisive în ceea ce privește diversitatea culturală și s-a dovedit a fi sensibilă la situațiile de criză cu care s-au confruntat diferitele națiuni în epoca contemporană. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, pe când Europa se confrunta cu o criză masivă a refugiaților, de aproximativ 40 de milioane de persoane, statul suedez le-a oferit ajutor evreilor din Danemarca și i-a găzduit pe norvegienii care fugeau de regimul pro-nazist din propria lor țară. Apoi, de-a lungul timpului, Suedia i-a salvat pe chilienii care fugeau de represiunile generalului Augusto Pinochet sau pe eritreenii care fugeau de un serviciu militar ce îi condamna la moarte. De asemenea, i-a primit pe teritoriul său pe kurzii și pe irakienii care doreau să scape de regimul lui Saddam Hussein. Pe atunci, Regatul Suediei a avut  programe de primire a imigranți care au fost integrați rapid pe piața muncii și s-au adaptat normelor sociale suedeze.

Actuala criză a refugiaților este considerată ca fiind cea mai mare de după cel de-al Doilea Război Mondial. În urma dramaticei crize a refugiaților din timpul războiului, au fost elaborate Convenția  Drepturilor  Omului  și Convenția de la Geneva pentru Statutul Refugiaților la care Suedia a fost semnatară, deși acest lucru nu era necesar, având în vedere că fost una dintre țările care le-a inspirat și le-a aplicat cu mult timp înainte. Prin semnarea celor două Convenții, statele au datoria să primească refugiați despre care există temeri bine fundamentate că ar putea fi persecutați în țările de proveniență.

În anul 2015, țara a primit aproximativ 160.000 de refugiați, de două ori mai mult decât cifrele record de până la acest nou reper în istoria Suediei. Poporul suedez, în spiritul generozității binecunoscute, i-a întâmpinat pe aceștia în gările de la frontiere și din capitala Stockholm cu alimente, pături, haine și jucării, iar guvernul a implementat o serie de programe menite să faciliteze integrarea imigranților în societatea suedeză. Sistemul suedez de primire a imigranților funcționează impecabil față de cel al altor state europene. În centrele suedeze de primire cozile sunt ordonate și nu se înregistrează nicio altercație, așa cum uneori se întâmplă în alte state. Polițiștii care se ocupă de trierea refugiaților cunosc limba arabă, paștună, somaleză și diverse limbi vorbite în Eritreea, facilitând astfel comunicarea cu cei sosiți pe pământ nordic. La o populație de 9,5 milioane de locuitori, date fiind cele 163.000 de cereri de azil, Suedia este țara europeană care a primit pe teritoriul său cel mai mare număr de refugiați raportat la numărul de locuitori.

La momentul actual, însă, pe măsură ce valurile de imigranți din Siria, Irak, Afganistan, Maghreb și Eritreea continuă să sosească, sistemul suedez pare să intre în colaps, iar opinia publică începe să fie tot mai lipsită de răbdare. Ca o consecință, ministrul de interne al Suediei, Angers Ygeman, a declarat că statul suedez va recurge la expulzarea a aproximativ 80.000 de imigranți ale căror solicitări de azil au fost respinse de către Migrationsverket, Oficiul pentru Migrație al regatului scandinav. De asemenea, autoritățile au fost nevoite să limiteze trecerea granițelor. Suedia a introdus controale drastice la frontierele sale, în special la frontiera cu Danemarca, pentru a controla fluxul imigranților.

Mai mult, numărul mare de incidente violente precum împușcături, atacuri cu grenade și chiar hărțuiri sexuale, comise de către unii imigranți în cele mai importante orașe ale Suediei, au determinat reevaluarea politicilor liberale tradiționale în Suedia. Potrivit unor analize, dacă în 1975 Suedia, pe atunci uniformă din punct de vedere cultural, reprezenta un model de guvernare pentru întreaga lume și se bucura de o rată redusă a criminalității, acum, ca urmare a politicilor multiculturale, rata criminalității a crescut considerabil. O statistică ONU demonstrează că în Suedia se săvârșește un număr mare de hărțuiri sexuale, cu cele mai multe violuri la 100.000 de locuitori. Efectele valului de imigranți care cauzează probleme în Suedia se reflectă și la nivel politic. Astfel, Jimmie Åkesson, liderul formațiunii politice Sverigedemokraterna, ce manifestă convingeri anti-imigraționiste, este susținut de tot mai mulți suedezi, acesta fiind poziționat la momentul actual înaintea social-democraților aflați la guvernare. Acest lucru dovedește temerile populației cu privire la politica imigraționistă și efectele ei pentru societatea suedeză.

Astfel, Suedia, considerată până acum drept unul dintre cele mai tolerante și mai generoase state din lume, se află în mijlocul unui proces de reformare a sistemului care a fost dereglat tocmai din pricina caracteristicilor sale definitorii. Oficialitățile suedeze au ajuns la concluzia că nu mai pot primi și susține un număr atât de mare de imigranți și că este necesară cooperarea în cadrul comunitar pentru rezolvarea problemelor legate de migrație.

Judecând după efectele pe care le-a avut în diferitele societăți europene, criza refugiaților reprezintă o reală provocare pentru Europa secolului XXI, provocare ce pune la încercare atât eficiența sistemelor guvernamentale, cât și valorile naționale promovate de către state. În scopul soluționării acestei crize umanitare, există o necesitate stringentă de înțelegere detaliată a situației cu care solicitanții de azil se confruntă în țările de origine. De asemenea, pentru a fi evitată creșterea delincvenței, este importantă controlarea trecutului persoanelor care trec granița, dar și monitorizarea lor ulterior acceptării prezenței lor pe terioriul european.

Mai mult decât orice, cum valurile de imigranți vor continua să pătrundă pe continentul european, distribuirea echitabilă a acestora între statele membre ale UE este vitală deoarece sistemele de primire a țărilor precum Suedia, care până în acest moment au dat dovadă de o extraordinară umanitate și toleranță, riscă să fie perturbate grav și chiar distruse.

Sursă foto: edugeography.com

 

Tags: , , , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu