Sunt mulţi cei care cântă prohodul Uniunii Europene, plecând de la dificultăţile şi diferendele interne cu care se confruntă. Criza refugiaţilor dovedeşte însă că adevărata ameninţare la adresa unităţii Europei nu este integrarea şi convergenţa economică de pe continent, cu toate consecinţele şi avatarurile ei, ci emascularea totală în privinţa politicii externe şi de securitate.

Fără armată proprie, fără o acţiune diplomatică comună, pe baza unor strategii planificare la nivel central, UE nu îşi poate îndeplini una dintre cele două funcţii principale pe care le are un organism politic: apărarea în faţa ameninţărilor externe.

Inabilitatea extremă a UE în domeniul politicii externe şi de securitate este demonstrată cu prisosinţă de ameninţările pe care Erdogan le proferează asupra Bruxelles-ului în cazul în care cetăţenii turci nu vor beneficia de un regim liberalizat de vize până la sfârşitul lunii iunie, chiar dacă 5 din cele 72 de criterii care condiţionează această măsură din partea Europei nu sunt îndeplinite. Mărul discordiei este în principal solicitarea UE ca Turcia să îşi modifice legea de combatere a terorismului, care oferă definiţii atât de largi încât experţii europeni consideră că regimul Erdogan o poate folosi împotriva opoziţiei legitime, democratice din ţară.

În cazul în care UE nu va renunţa la pretenţiile sale în domeniul respectării drepturilor omului, Erdogan ameninţă cu ruperea acordului din martie prin care Turcia se angaja să reţină pe teritoriul ei valurile de refugiaţi din Orientul Mijlociu.

UE se afla în faţa unui mare impas: va face rabat de la principiile sale, capitulând în faţa unui regim tot mai autoritar sau se va vedea din nou incapabilă de a primi sute de mii, chiar milioane de nefericiţi?

Întorcându-ne în timp cu doar 10 ani, vom vedea că şi atunci impasul Bruxelles-ului era acelaşi. Doar numele erau altele. UE trebuia atunci să coopereze cu dictatori precum Ghaddafi în Libia, Mubarak în Egipt, Assad în Siria. Buni, răi, puternicii zilei din lumea arabă erau totuşi o garanţie împotriva migraţiei extinse şi chiar împotriva terorismului.

În sudul şi în estul Mediteranei, câteva state cu regimuri autoritare sau dictatoriale erau totuşi piloni de stabilitate şi bariere împotriva ameninţărilor mai îndepărtate.

UE nu a avut nici puterea, nici clarviziunea, nici dorinţa de a sprijini acest cordon sanitar şi de a încerca să îl reformeze în spiritul democraţiei şi drepturilor omului în timp. Primăvara arabă, alături de concurenţa marilor puteri în regiune, l-a spulberat nepunând în loc decât haos.

Terorismul susţinut de un Ghaddafi la vremea lui este o joacă pe lângă atrocităţile comise de ISIS.

Pericolul geopolitic reprezentat de autoritarismele lui Assad sau Mubarak este de asemenea o joacă pe lângă cel al unei Turcii conduse autoritar de Erdogan şi care are toate cărţile pentru a constrânge Europa (refugiaţi, linii de transport energetic, posibilitatea reluării legăturilor cu Rusia, a doua armată ca mărime din NATO).

În doar 10 ani, UE s-a trezit în faţa unei vecinătăţi mult mai primejdioase, în care cordonul sanitar s-a apropiat mult mai mult de propriile graniţe, iar dincolo de el situaţia este cu mult mai gravă decât înainte vreme. Uniunea a asistat pasiv sau chiar a ajutat la transformarea lui Ghaddafi şi Assad în Erdogan şi ISIS.

Ce se poate face?

În primul rând, trebuie înţeles că fără o forţă armată puternică, fără o diplomaţie robustă, nu poţi susţine drepturile omului, democraţia şi statul de drept peste tot în lume. Nu îţi poţi proiecta forţa? Nu poţi atunci nici să îţi proiectezi modelul politic dincolo de hotare! Şi atunci, trebuie să fii pragmatic în relaţiile externe.

În al doilea rând, trebuie refăcută degrabă salba de state tampon din jurul Mediteranei, cu sprijinul SUA (singură, UE nu va fi capabilă niciodată). Doar astfel ameninţarea teroristă şi fluxul de refugiaţi vor putea fi zăgăzuite şi autoritarismul transferat mai departe de hotarele Europei.

Până atunci însă, nu ne rămâne decât să observăm că, în ultimul deceniu, cu zâmbetul inconştienţei profilat pe chip, Uniunea Europeană a spus: Auf wiedersehen, Ghaddafi und Assad! Hallo, Erdogan und ISIS!

 

Tags: , , , , , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu